„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Am căzut într'o nepăsare letargică, învecinată cu moartea.”

 
Printre sutele de articole de presă antologate de istoricul Stoica Lascu în volumul „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“, putem citi, sub titlul „Să fim încrezători și mândri”, textul lui Mihail C.Mârzea, publicat în „Tribuna Dobrogei”, I, nr. 42, din 7 august 1906.

Este vorba de un articol efervescent, scris cu năduf, despre potențialul extraordinar al românilor, îngropat însă sub nepăsare, lipsă de acțiune și responsabilitate.
„Din prea multă cuminţenie, mi-e tare frică să nu fi dat în prosteală”, notează autorul, condamnând auto-disprețul, precum și reținerea românilor de a face vreun pas în direcția cea bună, temători de ochiul vigilent al Europei și de reacția sa.
 

„Sunt ani şi ani, e atât amar de vreme de când ca un vânt sec şi pustiitor, domneşte în ţara asta, ca unic stăpân peste suflete şi cugete, curentul criticilor, tirania scornitorilor de păcate, dibuitorilor de rele şi de imperfecţiuni, pe care toate, s'au găsit iscusiţi să nu ni le găsească de cât nouă, poporului nostru românesc şi în înjghebarea şi atmosfera noastră socială. Succesul lor - căci succes au avut şi încă covârşitor, - îl cunoaştem cu toţii, căci cu toţii, destul de dureros îl resimţim.
Rezultatele, de asemeni în deobşte cunoscute, şi-au desvoltat acţiunea lor nefastă şi distrugătoare, până într'atâta, că numai este suflet românesc în care simţimântul mândriei de a fi român să nu fi fost jignit şi adânc slăbit şi numai este conştiinţă românească, pentru care aceste rezultate să nu fi ajuns a fi intolerabile, şi în care nevoea de a le pune odată stavilă şi a le stăpâni din rădăcini, să nu fie din ce în ce mai viu simţită. Sunt 30-40 de ani şi mai bine, de când unul şi acelaşi refren al aceluiaşi cântec ursuz şi întristător ni să cântă zilnic, pe toate tonurile: «noi românii suntem încă sălbatici, nevolnici, primitivi, incorigibili, imperfectibili, nemernici şi de nimica buni. Suntem de toate, - aşa ni se pare, dar, în realitate, de nimic.» Şi ast-fel şi iar ast-fel. .. dar până când !?! Până când această nesocotită şi nemeritată hulă de noi înşi-ne, pe care ne-o facem singuri !?! Până când dispreţul de noi înşine ne va stinge şi îngheţa în suflete ori-ce semeţie ori-ce aspiraţie, ori-ce avânt?!! Până când !?!
Dispreţul de noi înşi-ne şi de ale noastre, nesiguranţa, timiditatea, neîncrederea şi o sfială laşă şi prostească, iată ce ne-au răsădit şi ne-au împlântat în adâncul inimilor noastre româneşti, aceşti propăvăduitori siniştri, aceste cucuvele cobitoare de pieire, de decădere şi sfârşeală, a cărora origină e destul de transparentă. Iar noi am căzut într'o nepăsare letargică, învecinată cu moartea. Şi n'am mai trăit de cât cu un singur gând, cu o singură grijă şi o teamă: «Ce va zice Europa? Cum ne va judeca, Europa? Nu cumva ne-o ţine drept sălbatici încă, Europa !?»)
Prididiţi, prigoniţi de această înfricoşare, am ajuns aproape să nu ne mai mişcăm; ne drămuim fie-ce gest, ori-ce mişcare, ori-cât de cumpănită şi imperceptibilă; abia de mai respirăm pe furiş. De-am putea însă, chiar răsuflarea ne-am înăbuşi-o în gâtlej, am înghiţi-o, cum înghiţim atâtea şi atâtea ! Fireşte, ne vede, ne observă, ne judecă ... Europa! ! Fireşte, nu e puţin lucru, nu e de glumit ! Dar din prea multă cuminţenie, - mi-e tare frică - să nu fi dat în prosteală. Ca şi cum noi, tot poporul nostru românesc, n'am avea altă menire pe acest pământ al nostru apărat şi rescucerit cu atâta vitejie, sacrificii şi jertfe de sânge, - altă misiune în lume, de cât de a fi celula socială de vivisecţie şi observaţie a Europei şi de a sta neclintiţi sub sticla microscopului ei…
E timpul să ne scuturăm odată de această neroadă euvropomanie de acest «ceva zice lumea», ce ne obsedează de ne îngheaţă ori-ce vigoare şi ori-ce avânt în noi. Verdictul asupră-ne, Europa şi l-a dat de mult. Acest verdict este atât de elogios în cât ne-ar da dreptul, - de n'am fi aşa smeriţi, şi la îngâmfare. Şi pentru a'şi spune acest verdict, încă de acum mai bine de 50 de ani, Europa a ales pe cei mai iluştri reprezentanţi ai mentalităţei sale contimporane. Un Quinet, un Michelet, asistând la Divanul Ad-hoc şi la Adunarea noastră Naţională, sunt înduioşaţi de entuziasm până la lacrimi, pentru a admira grava şi blănda înţelepciune a deputaţilor ţăranilor de la Dunăre. (Introduction a l'histoire Universelle). Acelaşi verdict, de o jumătate de secol Europa ni-l reînoeşte într'una. Nu e împrejurare, în care vre-un mare cugetător, om politic, sociolog, sau literat, să aibă a vorbi de noi, fără să nu ne exprime cea mai mare admiraţie. E nenumărat numărul celor mai distinşi reprezentanţi ai modernei mentalităţi occidentale, cari sunt unanimi a ne lăuda şi admira.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF  

Dar e timpul, repet, de a ne dispensa odată de ori-ce aprobare, aşteptată din afară de cugetul şi conştiinţa noastră naţională. E timpul să ne scrutăm şi mai bine originile noastre etnice, să nu avem privirile aţintite de cât asupra noastră şi urechia îndreptată la vocea conştiinţei noastre naţionale. E timpul să se trezească puternic şi deplin în noi sentimentul adevăratei noastre valori şi realelor noastre forţe. A sosit vremea să înţelegem lămurit şi deplin înalta noastră menire istorică. De la noi şi numai din adâncul conştiinţei noastre naţionale avem de cetit de acum mai departe, îndrumarea propăşirei şi destinului nostru istoric.
E timpul să învingem ori-ce sfială, ori-ce neîncredere, ori ce şovăire. Nimic să nu ne mai intimideze.
Şi nici trebue să ne prea ademenească orbitoarea strălucire a statelor europene mult mai avansate ca noi pe căile civilizaţiei. În toate operile la a căror desăvârşire năzueşte sufletul omenesc, şi timpul este un factor preponderant, pe a cărui colaborare totul trebue să se sprijinească. Or, desfăşurarea acestui preţios şi indispensabil factor, atât Francezii, - marea noastră admiraţie, cât şi celel'alte popoare civilizate o au îndărătul, în urma paşilor lor, pe când nouă, poporului nostru, timpul ne este deschis, larg desfăşurat, înaintea noastră. Cei-lalți au trecutul; noi avem viitorul. Şi ei, dar şi noi avem ceva!
Popoarele ce au atins culmea desvoltărei lor, ca soarele ajuns în adâncul zenitului, n'au înainte-le de cât declinul şi inevitabilul asfinţit.
Poporul nostru însă, e la răsăritul şi'n zorile desvoltărei sale. Tot ce au desăvârşit celel'alte bătrâne popoare, noi de acum înainte avem de împlinit. Ei au înţelepciunea bătrâneţelor, noi cutezanţa, vigoarea şi avântul tinereţei. Ei regretul şi dulceaţa amintirilor, noi aspiraţia şi sperantele 'n viitor. Frageda noastră vitalitate şi vigoarea noastră sunt încă neîncepute, nu s'au cheltuit încă: poporul nostru e în floarea tinereţei sale. Şi precum arborele abia legat, dă, în primăvara zilelor sale, mai întâi mugurii şi frunzele şi mai apoi florile şi roadele, tot ast-fel fragedul nostru trunchi naţional, care d'abia şi-a deschis primii săi muguri, mai are de dat şi va da desigur, de acum înainte, florile şi fructul desvoltărei sale.
Iar bătrânele popoare ale apusului Europei, pe care cu atâta înflăcărare le admirăm, şi-au scuturat deja, şi podoaba florilor şi bogăţia roadelor Ior.
De ce nu şi noi, ca Italienii Renaşterii şi Elini antici, n'am da şi noi o civilizaţie, a noastră proprie şi inedită, Europei răsăritene.
E timpul să ne dăm seama de înalta şi nobila noastră misiune civilizatoare în răsărit şi în toată Europa.”
E timpul să fim încrezători şi mândri! Mândri de conştiinţa propriei noastre valori. Mândri că suntem noi şi nu alţii, cu trecutul nostru şi originile noastre etnice nu cu ale lor !
Mândri şi încrezători în simţirea şi conştiinţa de ceea ce suntem şi vom fi într'un foarte apropiat viitor.
Să fim dar, încrezători şi mândri!”
 

   
#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“ 
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu

 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.


Sursa foto: Arhiva ZIUA de Constanța

Citeşte şi:
 
#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Constanța să fie a Românilor, iar nu a streinilor!“

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Industria în Dobrogea - sublimă, dar inexistentă. Un raport al „Camerei de Comerciu şi Industrie Constanţa“ din urmă cu un secol

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Înfiinţarea filialei dobrogene a Ligii pentru Unitatea Culturală a Românilor - „Ne-am adunat aci la o serbare de frăţie“
 
#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Pledoarie a unui ziar dobrogean pentru armonie şi înţelegere între etnii