#DobrogeaDigitală „Cu toții purtăm regretul câte unei cărți, pe care n-am citit-o”

 
Cartea despre un mare Om și un genial matematician, „A fost odată... Grigore Moisil” se citește într-adevăr ca o poveste.
Personajul din centrul acestei povești fermecătoare este recompus, cu acribie, de Viorica Moisil, care pune laolaltă prețioase documente, scrisori, pagini de jurnal sau articole publicate de regretatul său soț, prin presa anilor ’70.

Eseurile pe care avem ocazia să le parcurgem, recuperate de prin arhive, dau la iveală un creator preocupat nu doar de știință și matematică – marea sa pasiune – dar și de cultură, de filosofie, literatură sau istorie.
Moisil iubea cu ardoare cartea, o venera și considera că niciodată nu va izbuti să citească atât cât și-ar fi dorit. Era un erudit bonom, un savant lipsit de morgă, „o acoladă scăpărătoare între abstracțiile glaciale și sublime ale științei, și o lume generată de carne și sânge, de greșeli și de nădejdi.“
 

„Viața unui matematician e legată strâns de cărți, de cărțile pe care le-a citit în primul rând, dar și de cele pe care le scrie.
Și toți purtăm regretul câte unei cărți, pe care n-am citit-o. Sau n-am citit-o la timp. Dacă o citeam la timp, cum mi-ar fi schimbat viața?” (Rev. Bibl. 1 Aprilie 1972)
„Ce literatură îmi place să citesc? Orice literatură bună, în care cuvântul sună autentic și aduce aminte. În care autorul se mărturisește și mărturisește pentru alții. Pentru cei pe care i-a înțeles, pentru cei pe care a încercat să-i înțeleagă. Pentru cei ce i-au povestit senin grozăviile pe care le-au trăit și pentru cei ce se revoltau că plătesc imbecilitatea. A altora. Poate a lor.
Într-o carte vreau să se audă tăcerea celor ce suferă și liniștea celor ce muncesc, geamăătul celui ce moare, zbierătul celui ce se naște. Îmi place să citesc o carte în care se strecoară marea speranță de mai bine, de mai frumos. În care autorul ghicește tainele reînnoirii. Pune umărul să ajute începuturile. În care se vede cum lui «așa vreau» i se pune piedică și se adună cetele celor ce au dreptate: logică, dragoste, libertate.
Îmi place să citesc cărțile în care e scris clar ceea ce eu simt confuz. Și cele în care se șterg contururile pe care, în neștiința mea, le-am înnegrit și să pun în loc umbre și jocuri de culori. În care mă regăsesc pe mine, pe cei atâția eu. Îmi place să citesc o carte în care un colț de viață îmi dezvăluie viața întreagă.” (Contemporanul, 15 Noiembrie 1963)

 
#citește mai departe în „A fost odată... Grigore Moisil”
#autor: Viorica Moisil
 
Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.

Sursa foto: ilustrație din volumul  „A fost odată... Grigore Moisil”


Citește și:
 
#DobrogeaDigitală: „N-aș fi crezut că o găteală frumoasă poate să ascundă atât de bine urâțenia”

#Dobrogea Digitală: O scrisoare-mărțișor și o cafea „bine crescută”

#Dobrogea Digitală: Moisil, unul din spiritele cele mai originale ale epocii sale