#DobrogeaDigitală Podul „Regele Carol I“ din Cernavodă - „De azi înainte nimic nu mai desparte România din stânga Dunării de Dobrogea“ (III)

 
Prima monografie a localității Cernavodă, potrivit preotului T. Samoilă, este cea a ilustrului Ioan Mușat, „Istoricul orașului Cernavodă“. Structurată pe 14 capitole, volumul ne prezintă detaliat și bine structurat informații prețioase despre Cernavodă.
 
Documentarea lucrării începe în anul 1934, bazându-se şi pe discuţiile purtate cu bătrânii. Din prefață aflăm că în decursul adunării materialelor, Ioan Muşat a întâmpinat numeroase probleme. Preotul Samoilă explică: „greutăţi inerente oricărui debut şi mai ales greutăţile legate de cutezanţa de a merge pe un drum ce nu l-a mai străbătut nimeni. Un studiu monografic al Cernavodei nu s-a mai făcut până acum“.
 
Ioan Muşat precizează: „Am motive să cred că o monografie a oraşului nostru nu se va mai scrie în curând, iar dacă astăzi procurarea unei fotografii nu e cu putinţă, cu atât mai mult în viitor“. Probleme apar şi din punct de vedere financiar, după cum mărturiseşte autorul. Era nevoie de „peste 30 000 lei“ pentru tipărire. Iniţial, autorităţile locale nu au achiesat la finanţareaapariţiei acestei cărţi, dar schimbarea primarului, în persoana căpitanului Velicu Todor, a făcut posibilă publicarea volumului, abia în 1938, cu titlul Istoria oraşului Cernavoda.
 


Pe una din primele pagini sunt consemnate numele acelor cărora le este dedicat volumul: bunicului autorului, Banu Muşat - „veteran din 1877“ -, unchilor lui „Muşat Gheorghe - Mort în războiul pentru Întregirea Neamului, în luptele de la Doaga; Muşat Mihai - Mort în luptele de la Mărăşeşti; Muşat Constantin - Invalid, rănit grav în luptele de la Turtucaia“.
 
Prefaţa monografiei este semnată de colaboratorul său de la periodicul „Danubius“, preotul T. Samoilă, ce remarcă, privitor la importanţa monografiei pentru spaţiul dobrogean: „O monografie a Cernavodei, prin urmare, are darul să edifice asupra întregei provincii căci Cernavoda este adânc înrădăcinată şi unitar legată de soarta şi istoria ei“.
 
Primul capitol cupride informații despre geografia locului, iar al doilea prezintă „considerațiuni istorice“ despre Cernavodă. Aflăm detalii atât atestate prin documente, dar și prin poveștile spuse de bătrânii locului.
 
După expunerea primelor cinci capitole, l-am abordat și pe cel de-al șase-lea fiind dedicat „Bisericii“, pe parcursul căruia am descoperit poveștile bisericilor din Cernavoda, fiind prezentate toate lăcașurile de cult din localitate.
 
Imediat după expunerea celor două biserici creștin ortodoxe din Cernavodă, raporat la anul 1938, autorul aduce în fața lectorilor o parte din biografiile preoților care au slujit în Cernavodă „de la întemeierea Bisericii“, mai exact: Dumitru Chirescu, Frimu Atanasie, Nicolae Popescu şi Stan Dobrescu, Ion Ţincoca, Ion Ciocan, C. Coadă şi Teodor Samoilă.
 
După prezentarea, în edițiile trecute, a bisericilor ortodoxe, a geamiei și a preoților, astăzi vom continua discuția despre cel de-al VIII-lea capitol, dedicat învățământului din Cernavodă, capitol care debutează cu partea intitulată „Școala până la 1877“.
 
Mottoul dedicat de autor acestui capitol acestui îi aparține Regelui Carol al II-lea: „Aș dori să fac învăţatorimii mele o măr­turisire... Dacă soarta nu m'ar fi pus acolo unde sunt, aş fi fost în mijlocul vostru.“
 
Începutul capitolului, referitor, după cum spuneam, la perioada de dinainte de 1877, prezetând descrierea „primului conducător al şcoalei din Cernavoda“ preotul Dimitrie Chirescu a fost  expus în edițiile trecute. Mai apoi, autorul, Ioan Mușat, aduce în fața cititorilor o parte destul de generoasă din manuscrisul „Amintiri“ lăsat de Dumitru Niţescu, un fost fruntaş al dăscălimei dobrogene. Informațiile publicate din manuscris, preluate la rândul lor din Revista „Lamura“, nr. 6 din 1928,  relatează „stiri referitoare la începuturile școaleiromâneşti din Cernavoda“.
 
În finalul secțiunii dedicate „Școlii până la 1877“, autorul aduce în atenția cititorilor biografia preotului Dimitrie Chirescu, personalitate emblematică a localității Cernavodă care și-a pus amprenta asupra dezvoltării culturale și nu numai din localitate.
 
Subcapitolul intitulat „Școala după 1878 până la 1916“ este prezentat succint. Autorul amintește de primul local de școală primară construit în anul 1879, apoi face o statistică privind învățătorii din Cernavodă de la înfiițare până în anul 1916, amintind totodată că sursele sale de documentare sunt, în general, izvoare nescrise, respectiv poveștile spuse de bătrânii locului.
 
În finalul subcapitolului, localitatea Cernavodă este numit punct comercial important, datorită căii ferate și industrial, prin cele trei fabrici de aici. Totodată cultura locală nu este neglijată, mai ales că „printre bătrânii localnici sunt foarte puţini fără ştiinţă de carte“.
 
Autorul adaugă mai departe informații despre învățământul din Cernavodă de la începutul Primului Război Mondial și până în anul 1936. După prezentarea situației groaznice a școlii din Cernavodă din timpul Primului Război Mondial și din primii ani de după acesta, detaliile continuă cu cea de-a doua parte din subcapitolul „Şcoala în timpul Răsboiului 1916 - 1918 și până la 1936“, dedicată noului local de școală primară construit în anii 1930. Sunt prezenate sumele necesare construirii, comisia specială, dotările școlii etc. Totuși, în ciuda impozanței clădirii, autorul precizează că localul nu beneficiază de unele dotari, „aşa cum pedagogia modernă cere“.
 
În cadrul aceluiași subcapitol Ioan Mușat realizează un inventar al profesorilor din Cernavodă, sigur din perioada 1918 - 1936, în cadrul căruia sunt incluse scurte biografii ale acestora.
 
Paginile continuă cu „Gimnaziul «Principesa Elena»“, apoi cu „Gimnaziul Industrial“ și Școala de industrie casnică „Sf. Ana“ din Cernavodă.
 
Continuăm cu discuția despre una dintre emblemele Dobrogei, mai exact podul Regele Carol I din Cernavodă. Autorul lucrării, Ioan Mușat, aduce în fața lectorilor detalii interesante despre proiectele depuse, comisia responsabilă, cronologia lucrărilor, etc.
 
După redarea detaliată a punerii pietrei de temelie, prezentată în edițiile trecute, Ioan Mușat reușește să recreeze într-o perfecțiune admirabilă atmosfera din data de 14 noiembrie 1895, atunci când a avut loc inaugurarea Podului de la Cernavodă :
 
„Toate lucrările podului au fost terminate în toamna anului 1895, iar Ia 14 Septembrie 1895 s'a făcut inaugurarea lor în prezenţa Regelui si a întregii Familii Regale, a miniştrilor, a reprezentanţilor guvernelor străine şi a somităţilor podurilor din diferite țări, a corpului technic român şi a unei mulţimi venite din toate părţile ţării în trenuri pline până şi pe acoperişuri,
 
«Trenul regal se opreşte la capătul podului. Regele merge pe jos înspre Dobrogea, bate ultimul nit de argint şi vine într'un pavilion la malul dobrogean unde se oficiază serviciul divin».
 
Documentul de inaugurare al cărui text îl dăm mai jos se zideşte în portalul Cernavoda, care este încadrat de două statui măreţe şi impunătoare, reprezentând pe bravii dorobanţi, care au recucerit Dobrogea.
 
Toată lumea trece apoi pe malul Dobrogei în sus de pod, de unde se vede în totalitate podul peste Dunăre şi viaductul lui.
 
La un moment dat se aşează venind pe rampa ce duce la pod, trenul de încercare, care aduce cu sine consacrarea oficială a reuşitei lucrărilor şi încoronarea desăvârşită a muncii şi capacităţii aceluia care a fost A. Saligny. Cinsprezece locomotive împodobite cu steaguri şi verdeață, fluerând puternic, sub un nor de fum de aburi, vin pe pod și sboară pe deasupra Dunării cu 70 km pe oră iuţeală.
 
Tunurile bubuie, sirenele vapoarelor şueră, strigăte nesfârşite de ura umplu văzduhul, batistele fâlfâie, pălăriile sboară în aer. Urmează banchetul la care au participat 400 persoane, iar miile de ţărani, pe dealurile din jurul podului, frig miei şi beau vin în cântecele lăutarilor. Ziua de 14 Septembrie 1895 a fost o zi măreaţă, o zi istorică pentru România. “
 
„De azi înainte nimic nu mai desparte România din stânga Dunării de Dobrogea“
 
Lucrarea de fața încorporează și textul documentului comemorativ zidit la inaugurarea podului de la Cernavodă, rostit de regele Carol I în acea zi. Din text aflăm că numeroși membri ai Familiei Regale au luat parte la inaugurare, alături de miniștri și alți demnitari. Cuvintele rostite de rege subliniază voința și ambiția ce au stat la baza construirii monumentului:
 
„Noi Carol I,
 
Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională,
 
Rege al României,
 
În anul mântuirii 1890, am pus piatra fundamentală a podului, menit să împreuneze cele două maluri ale Dunării între Feteşti şi Cernavoda. După cinci ani de muncă statornică, Dumnezeu hărăzind ţării linişte şi îndestulare, astăzi în a 14-a zi a lunei Septembrie din anul mântuirii 1895 şi al 30-lea an al domniei Mele, mulţumită râvnei şi măestriei inginerilor români, am trecut pe deasupra valurilor celor două braţe ale Dunării măreţe şi am bătut cel din urmă cui care a închegat şi sfârşit aceste falnice lucrări, dată fiind M. S. Regina, Alteţele Lor Regale Principele şi Principesa României, iubitul Meu frate Principele Leopold de Hohenzollern, nepotul Meu A. S. Principele ereditar de Meiningen şi Alteţa Sa Regală Principesa ereditară de Saxa Meiningen, înaltul cler, miniştrii Mei, preşedinţii şi membrii corpurilor legiuitoare, trimişii puterilor străine, acreditaţi pe lângă Mine, fruntaşii oştirii Mele, înalţii demnitari ai statului şi corpul technic.
 
De azi înainte nimic nu mai desparte România din stânga Dunării de Dobrogea, care, prin vitejia ostaşilor noştri din războiul dela 1877, am împreunat-o din nou cu patriamamă. Astfel vom putea da acestei provincii şi portului ei de pe ţărmul Mării, toată îngrijirea Noastră spre a lor desvoltare şi propăşire.
 
Mândri, împreună cu ţara întreagă, că am ridicat un monument, care face fală neamului românesc şi care va fi pururea îndemn puternic pentru urmaşii noştri spre a purcede tot mai departe pe calea muncii, a civilizaţiei şi a mărirei, am semnat acest document de vecinică amintire.
 
Am chibzuit ca după sfințirea podului, făcută de I. P. S. S. Arhiepiscopul şi Mitropolitul Primat, un exemplar să fie aşezat în zidăria de pe malul drept al Dunării, împreună cu copia documentului ce a fost pus în zidăria piciorului de pe tărâmul stâng, iar cel de al doilea să se păstreze în arhivele statului.“
 
„N-a fost decât un singur caz mortal“
 
Autorul aduce în finalul capitolului o serie de concluzii. Acesta punctează că în cei cinci ani, cât au durat lucrările, acestea din urmă „s-au făcut în condiţiuni admirabile din punct de vedere technic şi administrativ“, lucrările constând aproape 35.000.000 lei. Autorul omagiază memoria muncitorului care și-a dat viața în timpul lucrărilor, punctând totodată că în ciuda dificultății lucrării „n-a fost decât un singur caz mortal“.
 
 
Va urma.
 
Sursă foto: „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I. Mușat
 
Descarcă gratuit volumul „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I.Mușat din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța
 

Citește și:
 #DobrogeaDigitală: Podul „Regele Carol I“ din Cernavodă - „Fie ca această măreaţă lucrare să sporească prosperitatea şi gloria scumpei ţări“ (II)