#DunăreaCălăuzăTuristică Dunărea de la T. Severin la Brăila - Silistra, „unicul oraş din România care păstrează cel mai bine caracterul turcesc“

În anul 1935, după ce vizitează Dunărea, R.I. Călinescu publică în colaborare cu Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă lucrarea „Dunărea. Călăuză turistică“.
 
Autorul este deja cunoscut  pentru o altă  operă, asemănătoare acesteia, „Cutreerând Dobrogea Meridională“, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța. Lucrarea de față prezintă, asemenea unui ghid turistic, detalii despre Dunăre, ilustrând informația cu o mulțime de fotografii.

Autorul precizează încă de la început că volumul de față vine în sprijinul turismului intern, grav afectat de criza de la acea vreme. R.I. Călinescu notează că lucrarea este „un îndemn pentru vizitarea locurilor descriese“ ca urmare a „lipsei de întreprinderi turistice, de importanţa celor streine, care a făcut ca şi în această ramură de activitate să nu fim la înălţimea streinâtăţei“.
 
Pe parcursul celor 142 de pagini sunt notate informații prețioase necesare unui turist care dorește să exploreze tainele dunărere, stilul narativ folosit fiind accesibil, iar datele științifice  prezentate într-o maniera abordabilă tuturor. Cartea este structurată în două mari capitole cu patru anexe.
 
Primul capitol este dedicat prezentării generale a Dunării „de la izvor până la frontiera României“ în care regăsim informații de cultură generale despre fluviu. Al doilea capitol ne introduce în Dunărea românească, fiind structurat la rândul său în trei subcapitole: Defileul Dunării, Dunărea de la Turnu-Severin la Brăila, Dunărea maritimă (de la Brăila la Mare).
 
Anexele necesită o atenție sporită, fiind importante pentru turiștii vremii prin prisma utilității turistice a acestora. Acestea prezintă: Mersul vapoarelor de pasageri N.F.R, Călătoriile cu vapoarele N.F.R. Informaţiuni, Tarife N. F. R.

Continuăm cu expunerea lucrării antemenționate cu cel de-al doilea capitol intitulat sugestiv „Dunărea românească“. Capitolul debutează cu un preambul dedicat „Generalităților“. Autorul ne introduce, astfel, în Dunărea românească prezentând pe mai multe pagini Dunărea, trecând în revistă detalii geografie, economie, etimologice etc. Acesta realizează întregul traseu al fluviului de pe teritoriul României, adăugând și informații istorice relevante și captivante.
 
Primul subcapitol este intitulat „Defileul Dunării“, descris pe mai multe pagini. Autorul noteaza detalii despre atracțiile zonei vizibile în timpul excursiei sale cu vaporul în Defileu. Detaliile creeaza verosimil o panoramă impresionantă.
 
Părăsim „Defileu Dunării“ și ne îndreptăm, tot navigând Dunărea, „de la Turnu Severin la Brăila“, denumirea dată de autorul R.I. Călinescu celui de-al doilea subcapitol. Trecem, și de Oltenița, ajungând, în ediția de astăzi, în comuna Silistra, „unicul oraş din România care păstrează cel mai bine caracterul turcesc“ . Autorul ne proiectează în detaliu exeperiența sa. 

Textul integrat în lucrarea antemenționată ne introduce în atmosfera acelor ani prin detaliile oferite și construcția narativă specifică, cititorul parcurgând ușor rândurile redate mai jos. Subcapitolul se întinde pe mai multe pagini, astfel că astăzi prezentăm o parte, restul urmând a fi prezentat în edițiile viitoare:

„Portul Silistra, situat pe malul brept al Dunării, are o deosebită importanţă pentru oraşul Silistra şi judeţul Durostor, a a cărui capitală este. Şi aceasta din cauză că atât oraşul cât şi judeţul nu sunt deservite de cale ferată, încât transportul mărfurilor şi pasagerilor se face pe apă şi deci prin acest port. 

Din punctul de vedere al traficului local, aproape toate aprovizionările de manufactură şi coloniale se fac din porturile Galaţi, Brăila şi Călăraşi pe Dunăre. Din porturile din susul Dunării se aduc lemne, cărbuni, maşini agricole, etc.
 
Din portul Silistra se încarcă mai mult cereale, nisip şi pietriş, pentru diferitele porturi dunărene şi anume cereale pentru Brăila şi piatră pentru Bucureşti, prin portul Olteniţa. Se mai transportă din Silistra multă sfeclă pentru fabrica de zahăr din Giurgiu. Portul Silistra e legat printr’o şosea judeţeană cu Turtucaia şi Constanţa şi prin 2 şosele judeţene cu Bazargicul, care la rândul lui e legat prin cale ferată cu Constanţa şi Varna. Legătura cu portul Călăraşi din apropiere este deservită de vaporul N.F.R., Cernavodă, şlepuri N.F.R., şalupe şi bărci. 

Silistra e comună urbană, reşedinţă de judeţ, având prefectură, tribunal, judecătorie mixtă, cameră agricolă şi de comerţ, sucursală a Băncii Naţionale.

Este unicul oraş din România care păstrează cel mai bine caracterul turcesc. Populaţia sa de 15.000 locuitori este jumătate turcească. Numărul moscheelor, care dau oraşului caracterul oriental, este de cinci. Din vârful minaretului celei mai înalte şi mai frumoase, care se află în centru, se poate contempla tot oraşul. Dunărea şi ţinutul înconjurător până departe. 

Dacă Str. Carol I are un caracter european dat fiind că aici se află cele mai multe clădiri publice, restul oraşului, mahalalele, cu căsuţele acoperite cu olane şi etajul ieşit în afară, ca pretutindeni în Peninsula Balcanică, cu cişmelele de piatră şi piaţa încărcată cu ghiudem, pastramă de capră şi de oaie, cu mieii atârnaţi din cuie de fier, jupuiţi şi crestaţi la grăsime după obiceiurile turceşti, cu bragageriile pline de acadele, susan, pistil, corăbioare, bezere şi hârdaiele de bragă, cu dughenele pline de pepeni galbeni şi verzi,  a rămas curat turcească, de un pitoresc neîntrecut.

Piaţa este abundentă şi alimentele, mai ales; peştele, sunt extrem de ieftine şi de bună calitate. La restaurante e ceva mai scump.

În centru, lângă moscheea principală, se află un bun restaurant românesc. Pe malul Dunării se află o frumoasă grădină publică. 
În apropiere de oraş se mai păstrează vechea cetate turcească, altădată foarte puternică, ce odinioară a jucat un important rol istoric.“

Va urma.
 

Sursă foto: „Dunărea. Călăuză turistică“, de R.I. Călinescu 

Citește și:

#DunăreaCălăuzăTuristică: Dunărea de la T. Severin la Brăila - „Albia fluviului începe să se lărgească din ce în ce mai mult“