#citeșteDobrogea Industria chimică în Dobrogea interbelică

Cu pași timizi la început, dar mai apoi cu interes sporit, investițiile în acest sector au început să prospere, la câțiva ani de la terminarea Marelui Război. Fiind dependenți de produsele aduse din import, întreprinzătorii români au căutat să intervină pe piață cu produsele lor, având asigurat un profit cert.
Pirita, o materie primă atât de necesară industriei se găsea din abundență în Dobrogea. De asemenea, ocrurile și pământurile colorate ofereau posibilitatea de a colora natural anumite substanțe și materiale.
În comuna Defcea ( Gherghina) funcționa o fabrică de culori de pământ și ocruri, ce realiza în 1924, două tone pe zi de ocru, oxid de fier, caolin, cretă, produse de foarte bună calitate ce puteau rivaliza cu produsele aduse din străinătate. Antreprenorul de origine turcă Mordo Seni, un abil întreprinzător, găsise de cuviință să se implice în această activitate, cu toate că la început nu îi adusese satisfacție.



Fabrica Tomis din Constanța realiza lacuri și vopsele atât de necesare consumului casnic, cât și activităților portuare. La Anadalchioi într-un atelier ce totaliza 31 CP forță motrice, se produceau 15 tone de clei. Acesta era folositor atât lucrărilor de tâmplărie, tipografie, cât și realizării ambarcațiunilor ușoare.
Tot la Constanța se produceau anual mari cantități de dextrină ( glucide solubile și amorfe, obținute  în urma reacției de hidroliză a amidonului sau glicogenului- amidon de cartofi-folosit la fabricarea cleiurilor), săpun, creme și unsori  în întreprinderea Salo Liechtenberg, ce avea un capital de 200 mii lei. Industriile Unite Dobrogene produceau săpun și lumânări, activitate de care nu erau străine și alte societăți comerciale precum Industria Românească din Cernavodă ( producea ulei, făină, 3500 kg de săpun zilnic și 4000 kg de lumânări) și  Progresul din localitatea Silistra.
Tot la Cernavodă funcționa încă înainte de război societatea COLUMBIA, ce administra o rafinărie de petrol, care prelucra în anul 1922, cu o forță motice de 830 CP, 29,3 milioane tone țiței în diverse produse derivate: benzină, petrol, ulei, păcură. Aceste produse își găseau cu ușurință beneficiari.
În anul 1927 valoarea producției realizate a fost de 206.706.936 lei, o sumă consistentă și un profit pe măsură. Cu toate acestea societatea va fuziona cu Aquila Franco-Română, lucru care a adus la o restrângere a activității și nu la o creștere a acesteia. În 1930, societatea își încheia activitatea ca urmare a acestei fuziuni defectuoase, dar și datorită crizei social-economice de supraproducție din anii 1929-1933.

Putem conchide că acest sector de activitate a acunoscut o dezvoltare după război, în anumite domenii, iar în perioada crizei economice mondiale s-au înregistrat pierderi și chiar au fost înregistrate falimente.

 

Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.

Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.

Director din anul 2020 al Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).

Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).

Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.

Autor al unor studii și cărți de metodică și management.

Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.

Membru al Societății de Științe Istorice din România.

Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.

Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).

Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.

Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).

Premii obținute pentru activitatea publicistică.

Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.