Ion Vinea (august 1944) „Marina noastră nu e un lux. E o şcoală de oameni. Marina noastră e eroică”

 
 

Marinarilor le place fastul.
Toată viaţa îl au la îndemână şi mai pe nimic. Un asfinţit în cascade de purpură şi aur pe treptele albastre ale largurilor, o muzică gravă de adieri marine, un stol imaculat de pescăruşi topindu-se în soare şi sărbătoarea e împlinită. Pentru astfel de satisfacţii marea nu cere cheltuială ci numa dragoste, vitejie şi spirit de sacrificiu. Marinarii noştri sunt nababi în asemenea monedă. Fie pentru un spectacol solar, fie pentru o gală cu stele căzătoare, fie pentru o năpraznică furtună care îţirăscoleşte puterile, ei îşi jertfesc liniştea, confortul şi planul de viaţă, bucuros. Totul, în schimbul unui minut patetic în care destinul se decide. Cu asemenea gânduri tânăra noastră marină şi-a luat avântul pe nemărginirea sonoră a talazurilor. Cu astfel de suflet a veghiatşiveghiază pe micul nostru prag dobrogean al apelor.

Azi de Sfânta Maria e ziua marinei şi a marinarilor noştri. Va fi neîndoios o strălucită şi fastuoasă serbare în care natura se va fi însărcinat să cruţe bugetul modest al Marinei şi să furnizeze gratuit lumina şi decorul. E bine meritată răsplată.

În foarte puţine locuri se luptă şi se trudeşte atât de mult ca în această armă care întruneşte atâtea virtuţişi îndeletniciri. E arma în care ştiinţa se împleteşte cu poezia, visul cu acţiunea, arma în care contemplaţiaşivigilenţa, surâsul şi efortul se îmbină şi se exercită simultan. Totul are aparenţa unui joc paradiziac. Dar se desfăşoară sub semnul teribil al răspunderii.

 Marina noastră nu e un lux. E o şcoală de oameni. În cuprinsul neamulul nostru a creiat un om nou: a făcut din plugarul aplecat pe brazda lui îngustă, un marinar cu mâna pe cârmă şi cu ochii la steaua polară.
Marina noastră e eroică. A ţinut marea cu sforţărisupraomeneşti, a însufleţit bătrânele noastre distrugătoare, a împins parcă mai departe limita rezistenţei oamenilor şi a materialelor. Numai cine a însoţit iarna pe vijelie un convoi pe întunecatul Pont Euxin poate măsura imensitatea încercărilor la cari a fost supusă veşnic surâzătoarea noastră marină. Ea e plină de viteji de o virilă discreţieşi modestie. Mă gândesc la contr’amiralul Nelu Georgescu ţintuit la postul lui de veghe și comandă. La contr’amiralulMacelariu, care mă prind că aajuns să cunoască marea în fiece cută a ei. La acel calm erou al apelor care e comandorul Niţă Voinescu, la comandorul Zlatran în care vitejia s’a aliat cu o mândră arătare bărbătească, la comandorul Dumbravă care măsura primejdiile svârcolite în talazuri cu un ochi albastru şiliniştit, la comandorul Mircea Popovici, la căpitanii Zaharia dela vedete şi Costescu dela submarine, la comandorul Deveselu cărturar şi lup de mare în acelaş timp, la comandorul Anton Foca înfruntând adversarul (avioane, vase şi baterii deslănţuite pe coastele Crimeiei) cu un elegant dispreţ de moarte, la locotenentul Popescu-Greaca, neobositul paj al largurilor. Mă gândesc... dar ca să fie întreagă lista e deabia la începutul ei. Şi mi-aduc aminte de cei dispăruţi în adâncurile lacome ale Mării Negre – (Ion Vinea. „Curentul”, 16 august 1944).
 

Patronul marinei se sărbătoreşte aziîntr’o sobră dar înălţătoare atmosferă.
În această zi de reculegereşi demândrie românească, marinarii noştri, deacum căliţi în lupte glorioase,ridică rugi către Maica Preacurată,protectoarea lor, să le împlinească visul scump ca, pe apele româneşti, noişi nu alţii să fim stăpâni deapururi.

Pentru marina română, această sărbătoare este mai sfântă decât oricarealtaşi, în grelele clipe prin care trecem, mai semnificativă decât oricând.
Altădată, navele marinei de războierau, în această zi, prezente la sărbătorirea cea plină de însufleţire;astăzi, ea este tot prezentă, însă acolo unde îi este menirea pentru a veghea la apărarea ţărmului sfânt alPatriei.

Ziua Marinei ne impune, mai cuseamă în vremea când se hotărăştesoarta neamului nostru, amintirea şirecunoaşterea permanentelor istorice,cari justifică şiconsfinţescexistenţanoastră fără întrerupere, pe ambeleversante ale Carpaţilor, de la Nistrula Tisa, din Hotin până în Mare.
Strămoşiinoştri daci erau şi corăbieri; în evul mediu, corăbierii munteni şi moldoveni erau stăpânitori aicursului inferioral Dunării. RomanMuşat Domnul Moldovei şi Mirceacel Mare al Munteniei, stăpâneau, lasfârşitul secolului XIV, ca Domni,dela munte până la mare iar flotamoldoveană a lui Ştefan cel Marebăgase spaima în turci pe MareaNeagră, tot aşaprecum în secolulXVI, flotila Dunării, creiată de Mihai Viteazul ataca cetăţile dunărenepăgâne.

Împletindu-se cu ramura comercială, corăbiile româneşti se desvoltarărepede pentru ca, odată cu domniilepământene să reapară pe râurile româneştişi în porturile de la Dunăre.Războaiele ce le am purtat pentruneatârnareşi întregire au pus limpede problema Dunăriişi a Mării,impunând organizarea marinei române

 Vitejia marinarilor români şi sacrificiul lor în trecutul război mondial şi înaceasta de azi, a consfinţit cu prisosinţădreptul nostru asupra apelor româneşti, până acolo unde se înscrie şidreptul nostru de a vieţui liberi şi ane desvoltacivilizaţia noastră, nu numai spre folosul nostru dar şi al naţiunilor cu cari ne învecinăm şi cucari noi românii am dorit întotdeatnarelaţiuni de bună şi cinstită vecinătate.

Ziua de azi este şi prilej să ne îndreptăm gândulpios şi dragosteanoastră plină de recunoştinţă pentrucel ce, luptând pe ape şi-au jertfitviaţa pentru apărarea pământurilorstrămoşeşti.

Marinarii noştri eroi au luptat cuneînfricat dispreţ de moarte, oriundele-a poruncit ţara să lupte pentrulege, pentru neam şi pentru Cruce.
Jertfa lor trebue să ne aminteascămereu că viitorul nostru stă în tărianeclintită a sufletelor noastre, în puterea şi viforul braţelor luptătorilornoştri, în bogăţia brazdei noastre grase în măruntaele negre ale pământului nostru îmbelşugat, dar mai ales în libertateaşi stăpânirea româneascăa apelor noastre.



Dunărea trebue să fie şi să rămânăromânească,iar marea trebue să neaparţină pe măsura ţărmurilorşi nevoilor noastre vitale.
            Dunărea şi marea constituesc plămânii ţăriiromâneştişi fără folosinţalor deplină, ne ameninţă sufocareacea de moarte.
            Acelaş gând bun şi recunoscător secuvine să hărăzim azi şi marinei noastre comerciale. Multe din vasele eişi-au schimbat stindardul cu flamura şi au stat deopotrivă în front, alăturide marina de războiu, cu acelaşi spirit de jertfă. Contribuţia ei glorioasăla operaţiile din actualul război vafi înscrisă în cartea vitejilorşi eroismelor armatei române.
            Marina română, în acest 15 August1944 se găseşte mai departe la datorieşi împlinirea acestei datorii estecea mai mare sărbătoare a ei, a noastră.
            Ţara are încredere în forţa, priceperea şi eroismul marinarilor noştri.
            Şi încrederea aceasta nesdruncinatăeste cel mai potrivit omagiu care poate fi adus Marinei Regale de ziuaei, de ziua mândriei româneşti – (A.P., „Curentul”, 16 august 1944).
 
Marinarii!
            Astăzi, de Ziua Marinei, pentru că tunurile de la bord încă fumegă a război, nu vom putea pavoaza catargele cu pavilioanele codului internaţionalşi nici nu vom putea aprinde, noaptea pavoazul electric, care strălucea altădată ca o salbă de perle pe fruntea vapoarelor noastre.          
            Marinari români, risipiţi pe valurile albastre şi întunecate ale Mării Negre;             Marinari dela distrugătoare, torpiloare, puitoare de mine, canoniere, vedete rapide, remorchere, şalupe dragoare;
            Marinarii dela bateriile de coastă, din Delta Dunării şi de pe Insula Şerpilor;
            Marinari de pe cuirasatele flotei fluviale şi marinari de pe vasele comerciale;             Marinari tunari, care doborîţi avioanele vrăjmaşe, făcându-le mormânt în valuri!             Marinari fochiştişi mecanici, care la temperatura de + 60 de grade de la căldări şimaşini, faceţi să meargă elicea ce împinge coloşii plutitori!
            Marinari timonieri, care cu ochii înfipţi în busolă şi cu pumnii strânşi de pavilele timonei, cârmuiţi navele în ape inamice, ferindu-se de barajul de mine şi siajul torpilei!             Marinari telegrafişti, care în cabina T.F.F. ascultaţi ordinele din cască picurate în alfabetul Morse şi care ţineţi, pe calea undelor legătura cu Ţara!
            Către voi, marinari români, către voi, sentinelele mării, Neamul îşi îndreaptă inima şi gândul, în această zi de sărbătoare marină!
            Ştim că în alte zile ale Marinei, portul Constanţa era îmbrăcat în steaguri de serbare şi arcuri de triumf, iar voi vă întreceaţi la regate, la canotaj, la sărituri, la jocuri pe apă şi tăria, sprinteneala şi dibăcia voastră erau răsplătite cu cupe de argint gravate cu data amintitoare a premiilor câştigate.
            Azi, nu mai ridicaţi pavoaze, decât din proectileleroşii-galbene-verzi-albastre, ale artileriei antiaeriene!
            Azi, nu mai urcaţi arcuri de triumf, decât dn fascicolele luminoase ale proectinelor, care pipăie în văzduh bondarii nopţii.
            Azi, nu mai faceţi sărituri, decât cu submarinele! Sărbătoarea şi Ziua Marinei de azi, e Războiul!
            Cupa de argint a premiilor de azi, e Victoria!
            Pentru ea, nopţi întregi nu dormiţişi zorile zilei vă surprinde în largul mării, între submarinele dela fund şi avioanele de deasupra care vă pândesc calea. Voi, cei de veghe la marginea mării v’aţi opus duşmanului de la Nord timp de trei ani de zile şiaţi făcut cu vapoarele voastre scut pentru ţărmuri.Aţi făcut şiveţi face scut, să ne apăraţi Marea, care este fereastra Ţării spre viitor.
            Azi, de Sfânta Maria, patroana marinarilor, cuvine-se să închinăm fruntea şi să îngenunchem gândul lângă eroii marinei căzuţi pe apă, sub fâlfâirea steagului de la pupă...
            Azi, de ziua Marinei, din florile de pe pământul Ţării, cuvine-se să împletim coroane şi ancore plutitoare, în amintirea marinarilor jertfiţi pentru Patrie... – (xxx „Curentul”, 16 august 1944).
 

            15 August 1944
             „Ziua marinei” în cel de al patrulea an de război!
            Altădată, prilej de sărbătoare, astăzi, simplu popas de reculegere pentru cei căzuţi pe întinsuri de ape, îndemn spre împlinirea dreptăţiiromâneşti pentru cei ce luptă şi azi cu aceiaşi neînfricare.
            S’a scurs atâta amar de vreme de răsboi, de când marina românească, al cărei suflet s’asălăşluit – cu secole în urmă – pe pânzarele lui Ștefan cel Mare, stă pe prima linie, în meterezele înaintate ale frontului răsăritean. I-a fost dat marinei noastre să înfrunte clipă de clipă un inamic înzecit mai puternic pe mare. Nu numai că i-a rezistat, dar l-a biruit de câte ori i-a eşit în cale.

            Zilei de azi s-ar cuveni înfăţişarea unui bilanţ în care să se oglindească faptele de arme ale marinarilor români. Nu-l găsim necesar, fiindcă lumea îl cunoaşte. Mărturie stau toate acele măgulitoare aprecieri autorizate, începând cu comunicatele înaltului comandament german şi terminând cu înseşirecunoaşterile inamicilor.

            Sunt doar câteva luni, de când marina românească a purtat pe umerii ei una dintre cele mai de seamă operaţiuni de răsboi: aprovizionarea şi apoi evacuarea Crimeei.
            În faţa unui inamic incalculabil mai numeros pe apă sub apă şi în aer, marina noastră, cu concursul celei germane din Marea Neagră, a dus la bun sfârşit epocala misiune a aducerii peste mare a cuceritorilor şi apărătorilor Crimeei. „În acest răsboi–aşa după cum a afirmat nu de mult comandantul forţelor navale maritime române –operaţiuni similare au mai fost la Dunkerkue, în Africa, la Kerci, dar niciuna nu se poate compara cu aceia a Sevastopolului!”   
     
Istoria va înscrie în paginile ei – indiferent de cine o va face – fapte de legendă ca acele temerare acţiuni întreprinse de navele şi marinarii români, alături de camarazii lor germani. Cu un dispreţ de moarte fanatic a fost înfruntat un inamic puternic, căruia i-a smuls o victorie de răsunet cum şi sute de mii de ostaşi, cari astăzi duc mai departe lupta pe fronturile europene.           

Marina românească prin faptele ei de arme şi-a făcut loc trainic în istoria lumii în care a înscris o pagină de adevărat eroism şi jertfire.

            Viitorul de va fi bun sau rău, cronicarii de istorie de vor fi de bună sau de rea credinţă, marina românească are tot dreptul să privească înainte cu mândria la care îi dă dreptul datoria împlinită.
            Nouă muritorilor de rând, trăitori în epoca de glorie a marinei române, ne revine doar pioasa datorie de a ne pleca simbolic genunchii în faţa acelor morminte scumpe presărate în străfunduri de mare. Nimeni şi nimic pe lume, nici chiar munţii de apă ce zac deasupra lor, nu poate opri binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria, protectoarea marinarilor, să aducă sufletelor lor căzute în sbucium de dreptate, linişteaşi binecuvântarea meritată.
            Din jertfa lor, pe deasupra furtunilor mărilor, răsboiuluişi istoriei, marina românească îşidăltueşte destinul – (Ion Lumezianu, „Curentul”, 16 august 1944).
 
Închinare
Eroilor jertfiţi în valurile „Mării Negre”
 
Întreg adâncul tău azi se frământă:
Văpăi ţi-e cerul totşi foce’n valuri,
Victorii creşti pe-altar de idealuri
O! Marea mea, dar prea puţini te cântă.
 
Se toarnă’n ode glia şi văzduhul,
Se spulberă al hoardelor noroi;
Răsar din stâncă nume de eroi,
Iar hidra ’nsângerată-şi dă ’ncet duhul.
 
Se fugăresc, în nopţi, sclipiri de moarte,
Răsare – al crucei nimb pe turle vechi –
Răsună glas de iaduri în urechi
Şi tremură pământu’ntreg în toarte.
 
Din multele’ncleştări, rar o fărâmă
De vers, pentru izbânda ta – o, Mare
Ce către „Est” ridici nepieritoare
Îndiguiri ce duşmanul sfărâmă.
 
De ce şi pentru tine nu sunt rime
Şining uitări pe mucenice oase?
Dar nu-inimic rămân tot mai frumoase
Podoabele jertfirei anonime! – (Marian Den-Corăbierul, „Curentul”, 16 august 1944).
 

E drept, prăznuirea „Zilei marinei” – anul acesta – nu a cunoscut aceleaşiproporţii solemne ca în trecut.Tocmai această sobrietate, a făcut casărbătoarea marinei române să capete o însemnătate deosebită, cu atâtmai mult, cu cât ea s’a petrecut lamargine de ţară, în prima linie afrontului şiîntr’un scurt popas – între două misiuni – al bravilor noştrinavigatori.

Unul dintre porturile româneştin’amai îmbrăcat cunoscuta-i haină desărbătoare de altă dată, iar de pe unadintre navele acostate la cheiu, crucişetorul auxiliar „Dacia”, s’auînălţat rugi pentru toţi aceia, cari pânăeri, s’au bucurat de clipele fericitece singură revederea uscatului şi pământului scump al patriei, ţi le poate procura după o lungă şi grea misiune.

Prăznuirea „Zilei marinei”s’a făcut în prezenţad-lui generalŞova, ministrul marinei, a d-lor: vice-amiral Brinkmann din marina de războigermană, vice-amiral Ion Georgescu,c’amiral Horia Macellariu, generalIonaşcu, avocat Dumitru Voicu, prim-ajutor de primar al Constanţei, comandori: N.T. Cristescu-Pik, N. Bardescu, Butaş; cpt.-cdori: Florian Popescu, Martac, Toma Matei; lt.-col.N. Bruckner; lt.-cdori: Trandafirescu, Gh. Mocanu, Sandu Vasile Negrei; căpitani: Ciolac, Paraschivescu,Adrian Vasilache, Ignat, Tudor, Holban, Ştefanov, Petru, Giurgea etc.
N’au lipsit nici numeroase delegaţiuni din marina germanăşi italiană, din marina comercială română, cumşi majoritatea dintre marinari cavaleri ai ordinului „Mihai Viteazul”,printre cari în afară de d. c’amiralMacellariu, se mai aflau d-nii lt.-cdoriMitescu Samson, Costin, Foca,Constantinide, cpt. Tache Zaharia,cpt. Costăchescu.
Serviciul religios pentru pomenireamarinarilor morţi în trecutulşi actualul război s’a oficiat, pe punteacrucişetorului auxiliar „Dacia”, decătre P.S. Chesarie Păunescu, episcopul Constanţei, preot căp. MihailBuric, confesorul marinarilor şi clerul episcopal.
 

Deosebit de impresionante au fost clipele când d.căp. Giugea a făcut apelul marinarilor căzuţi pentru patrie în apele Dunării, Deltei, coastei româneşti, apelor Transnistriei,Crimeeişi largul Mării Negre. După fiecare nume stăruia ca un ecou, răspunsul: „mort pentru patrie”.        Pentru cinstirea memoriei marinarilor săvârşiţi din viaţă pe frontul apelor, în mjlocul unuia dintre bazinele portului a fost aruncată o coroană de flori în formă de ancoră, în timp ce fanfara marinei regale române a intonat „Imnul eroilor căzuţi”, iar o companie din escadrila de distrugătoare, sub comanda d-lui lt.-cdorMoşor a dat onorul.
Au fost momente de pioasă reculegere, când s’au închinat atâtea gânduri bune în amintirea celor cari până deunăzi s’au găsit printre camarazii lor şi împreună au luptat şi murit pentru ţelurile drepte ale războiului românesc.
 

În numele marinei şi marinarilor, a vorbit d. c’amiral Horia Macellariu, cavaler al ordinului „Mihai Viteazul”şi cavaler al crucii ordinului „Crucea de fier”, care, printre altele, a spus:

„Am pomenit azi, în al patrulea an de crâncen războiu, pe eroii noştri din trecutul război al întregirii, cari prin jertfa şi pilda lor stau la temelia marinei noastre de astăzi. Numai câteva dintre navele noastre poartă numele lor, ca un semn al marei lor virtuţi, dar aceste nave stau înscrise astăzi în istoria marinei regale române, demne de aceste nume.
Am pomenit astăzi şi pe camarazii cu cari am pornit acum peste trei ani la luptă şi cari alături de noi au căzut în avântul eroismului lor, dăruindu-se patriei şi istoriei pentru isbânda neamului românesc
Să nu plângem morţiinoştri, noi fii ai dacilor, ci să-i slăvim pentrucă prin jertfă lor au dat viaţă neamului nostru în trecut şi acum.
Nu s’a putut şi nu se pot încă arăta faptele de arme ale unităţilor navale române. Tăcerea însă nu înseamnă inacţiune”.

În continuare, d. c’amiralMacellariu, a făcut o expunere asupra uneipărţi din acţiunea marinei noastreîn actualul război. Înşiruirea cifrelor rigide a însemnat cel mai strălucit examen al activităţii de războiînchinată patriei.

Într’un singur an, de la 1 August 1943 până la 1 August 1944, forţele maritime româneşti de suprafaţă au executat operaţiuni al căror drum parcurs ar fi putut ocoli pământul pe la ecuator de 5,6ori în cele 11.594 ore de mers pe mare. Cantitatea de material de război şi alimente transportată, întrece cu mult un milion de tone.
În acelaşi interval au fost respinse trei atacuri ale navelor de suprafaţă inamice, trei atacuri de submarine, evitându-se zece torpile, 19 atacuri ale aviaţiei de bombardament cu peste 400 bombe aruncate, 7 atacuri de aerotorpiloare cu 21 torpile. Forţele submarine au întreprins şi ele misiuni cari fac cinstea grupului de submarine româneşti.
Cifrele de mai sus nu cuprind pe cele privitoare la operaţiunile de evacuare ale Crimeei, când condiţiunile au fost extrem de grele, dar cari totuşi au fost biruite de iscusinţa marinarilor români. În toate aceste operaţiuni de evacuare exceptându-se ultimele transporturi – fără vreun efect dealtminteri –, când convoaiele româneştis’au găsit în permanenţă sub bombardamentul aviaţiei inamice, aerotorpiloarele sovietice şi artileriei ruseşti terestre de la Sevastopol, navale româneşti de suprafaţă au respins în 46 rânduri atacurile aviaţiei inamice, 16 atacuri de submarine, 7 atacuri ale navetelor de suprafaţă (motocanoniereşi vedete torpiloare sovietice). De pe urma atacurilor din operaţiunile de evacuare a Crimeei, inamicul a suferit următoarele pierderi: 12avioane sigur doborâte, 7 avioane probabil doborâte, 2submarine sigur scufundate şi alte trei avariate cum şi o vedetă torpiloare distrusă.
Dela începutul războiului, în operaţiunile executate, când au fost acoperite 314.582 mile (de 14,6 ori lungimea ecuatorului) în 31.298 de ore de mers pe mare escortându-se 1.758 nave cu un tonaj de 2.605.679 tone.
Trebueştereţinut faptul că afară de acestea sunt alte numeroase cifre care întregesc palmaresul impresionant al izbânzilor cucerite de marina românească de război şicomerţ, de la 21 iunie 1941 încoace.
 

            D. amiral Macellariu a continuat, referindu-se la înfăţişarea cifrelor ce fac cinste marinei noastre:
            „Aceasta este imaginea eforturilor forţelorromâneşti maritime şi de transport, neschimbate, neodihnite dar neobosite în faţa unui adversar cu totul superior.
            Fiţi mândri şi demni urmaşi ai celor ce astăzi au fost pomeniţişislăviţi pentru jertfa lor pe altarul patriei. Ţara poate conta pe voi aşa cum aţi dovedit-o. Ţara vă urmăreşte pretutindeni unde voi purtaţi pavilionul ei, cu mândrie şi onoare.
            Cu credinţa în dreptatea luptei noastre, să strigăm marinăreşte: ura”.
            Ultimele cuvinte ale d-luic’amiralMacellariu au fost acoperite de uralele entuziaste ale marinarilor prezenţi la solemnitate.
 

            Pentru strălucitele lor fapte de arme, numeroşi marinari au fost distinşi cu „Virtutea maritimă”, care a fostînmânată de către d. general Sova, ministrul marinei. Printre cei decoraţi figurează şi d. amiralBrinkman, purtător al ordinului „Mihai Viteazul”. Decoraţiunea marinărească, pentru spiritul de sacrificiu arătat în executarea misiunilor de protecţie aeriană pe mare, au fostdistinşi maimulţi aviatori din hidroaviaţia românească în frunte cu d. c-dor aviatorBorcescu.
            După înmânarea decoraţiunilors’aprimit o scrisoare din partea d-luiministru al apărării naţionale g-ralPantazi.
Manifestându-şi părerea de rău cănu a putut lua parte şi sărbătoarea marinarilor, d. ministru de răsboişi-amanifestat admiraţiafaţă de faptelede arme ale marinei româneşti de răsboişi transport.
 
Alte manifestări
            Programul „Zilei marinei” a fost complectat cu tradiţionalele întreceri sportive la înnotşi canotaj. La acest concursuri au participat şi mai mulţi marinari germani.
            Seara, după ce la amiază a avut loc o masă camaraderească pe ţărmul mării prezidată de d. g-ral Şova, ministrul marinei, marinarii de pe N.M.S. „Amiral Murgescu”, au prezintat un reușit spectacol marinăresc – (Ion Lumezianu reporter de război S.M.P. pentru marină, „Curentul”, 18 august 1944).

de vice-amiral I. BĂLĂNESCU
            Ziua Sfintei Fecioare Maria, patronul marinei regale române,simbolizează legătura providenţială care a păstrat tradiţia românească a puterii noastre marinăreşti pe Dunăre şi în MareaNeagră. Cu credinţa nestrămutatăîn idealul de mărire al patriei,marina noastră militară şi comercială a luptat cu mari greutăţiîn decursul vremurilor şi a reuşitsă pună pe fruntea marinarilorde astăzi, laurii eroismului şi aibiruinţelor, unanim recunoscute.Scriu aceste rânduri sub îndemnulcelor mai sincere convingeri cemi-am format despre valoareacombativă a luptătorilor noştri,pe Dunăre şi Marea Neagră, ofiţeri, maeştrişi marinari, aflaţipe navele de război şi comerciale.
            Oricare ar fi împrejurările deastăzi, care limitează cadrul misiunilor noastre operative la îndatoririle stricte ale supravegherii şi apărării, zi de zi, a litoralului maritim, micşorând activitateade luptă a comunicaţiilor MăriiNegre, nu trebue să uităm a sintetiza la această zi de sărbătoarea marinei, faptele de glorie şieroism, săvârşite cu atâtea jertfede vieţimarinăreşti în cei treiani de luptă vitejească în apeleMării Negre. Privită cu ochiul profesoruluide Istorie – mă refer la conferinţad-lui Gh. Brătianu despre Marea Neagră după războiulmondial –, Marea Neagră valorează,după cele trei elemente ale ei:apa, grâul şi petrolul.

            Privită cuochiul marinarului, Marea Neagră este drumul care leagă bogăţiile solului românesc cu mărilecare conduc la centrele de desfacere ale produselor noastre. Mari luptrs’au dat pentru exploatarea bogățiilorţărilor riverane ale Mării Negre,mai ales pentru acest preţios dement alrăzboiului, petrolul, aflat în cantităţi considerabile în Caucaziaşiîn România. Din acest punct devedere, Marea Neagră, care posedă porturi petrolifere însemnate,este totdeauna în atenţia marilorputeri occidentale şimediteranene, care au nevoie de acest combustibil lichid pentru mişcareanavelor, locomotivelor, tankurilor, avianelorşi vehiculelor motorizate.
            Zăvorâtă în legăturile ei cu Mediterana, prin închiderea strâmtorilor de către Turcia, pe timpulrăzboiului, Marea Neagră a rămas un lac închis, păstrând legătura cu câteva ţări europene prinmarea arteră internaţională aDunării.

            Marea Neagră a însemnat, în actualul război, o reţea de comunicaţiiîntrebuinţată de puterilebeligerante pentru înlesnirea operaţiunilor militare şi navale.
            Puterea sovietică poseda o flotăde război, de un tonaj de 130.000tone, în această mare, putere extrem de superioară faţă de forţanoastră navală maritimă, careînsuma 16.000 tone.
            Totuşi, dacă răsfoim paginileacţiunilor noastre navale în Marea Neagră, rămânem uimiţi deviguroasa atitudine a micii noastre marine. În faţa numeroaselor atacuri de submarine, avioanetorpilare, bombardiere şi minearuncate de submarine şi avioaneale adversarului. (Continuare in pag. 2-a)
DE ZIUAMAMIMEI (Urmare din pag. II a)

            Naşte firească întrebarea: cumse explică acest fenomen, ca oforţă navală mică să se măsoarecu atâta îndrăzneală cu o flotăatât de puternică? Răspunsul se poate găsi în adevăratele virtuţijmărinăreşti, în calitatea combativă a luptătorilor şi în devotamentul până la suprema jertfă a navelor şivieţii marinarilor pentru îndeplinirea misiunilor în serviciul patriei.

            În adevăr, în afară de supravegherea şi patrularea litoraluluipână la 150 km de coasta românească, dimpreună cu operaţiunile de minare şi dragarea minelor în regiunile de navigaţie,forţa noastră navală a executatoperaţiuniîndrăzneţe în largulDunării, care au consacrat definitivvaloarea marinarilor noştri, atâtun războia de suprafaţă, cât şiun război submarin.        Armate terestră a impus marinei noastre de război şi comerciale misiunea convoaelor escortate, pentru executarea transporturilor militare de oameni, aprovizionări şi muniții pe frontulde Sud şi Rusia. Marina noastrănu a ezitat un moment să întreprindă şi să proteagă aceste comunicaţii, cari au atins, în transporturile lor pe navele române,cifra da 2.000.000 tone de materiale şimuniţiuni, procurate luptătorilor pe frontul de luptă dinrăsărit.

            Dar o altă operațiune de marerisc, de numeroase jertfe materiale şiomeneşti, îndeplinită cubravură şieroism de marina noastră în primăvara acestui an afost evacuarea trupelor româno-germane din Crimeia. În mijlocul iadului de foc al bombelor aeriene, tirului bateriilor de coastă,minelor şi torpilelor, comandanții navelor noastre de război şi comerciale şi marinarii lor s’auînfrăţitîntr’o sfântă camaraderiede arme cu trupele terestre, le-auîmbarcat şi le-au salvat, purtându-le pe pământul ţării. O asemenea grea operaţiune nu putea fidusă la bună sfârşit de cât cerându-se imposibilul. Evacuarea din Crimeia rămânecel mai greu examen de abnegaţie, bravură şi eroism pe careforţa navală maritimă şi naveleromâneşti din convoaie şi escortă,l-au trecut în actualul război. Deaceeam’am bucurat cu cea maicaldă sinceritate când am cititdecorarea comandantului forţeinavale maritime şi a altor comandanți de vase, cu ordinul „Mihai Viteazul”şi decorareastindardului acestei grupări, cuacelaş ordin.

            Am trăit zile de lipsuri şidecepţiiîn marină, când cârmuitorii ca şi lumea româneascăacordau puţinăatenţiuneactivităţiimarinăreşti, neputând să oînţeleagă. Astăzi sunt mulțumit laaceastă zi de sărbătoare să mărturisesc că o mare minune s’a înfăptuit, marina noastră şi-acâştigatîncrederea ţăriişi nu este român să vorbească cu mândrie de vitejii noştri marinari.

            Nu ştim care va fi în viitordesvolareaşi tăria marinei noastre. Atâta putem spune însă,că războiul din Marea Neagrăne-a pus la cea mai grea încercare, arătând că posedăm un corpmarinăresc de elită şi că ţaraare datoria să înzestreze marina regală cu mijloacele corespunzătoare capacităţiişi bravurii, pecare ea le-a dovedit cu prisosinţăîn atât de grele încercări – (vice-amiral I. Bălănescu, „Universul”, 17 august 1944).
 

Constanţa, 12 August
Primii navigatori cari cutreerau Marea Neagră, grecii, numeau această mare „Marea neospitalieră”, iar mai târziu, cândcoloniile şi contoarele de negoţau fost înfiinţate pe malurile eişis’au bucurat de roadele legăturilor economice cu băştinaşiiau botezat-o „Marea ospitalieră”.

Într’adevăr, cu excepţia perioadei de iarnă, când navigaţiaare zile grele din pricina viscolelor şi a negurilor dese, o călătorie pe Marea Neagră este oadevărată plăcere. Ne gândimînsă cât de neospitalieră şi câtde periculoasă a fost pentru marinarii noştri în fazele mai critice ale războiului, în timpul împlinirii celor mai primejdioasemisiuni, pe care, cu preţulcelor mai sublime sacrificii, le-audus totdeauna la bun sfârşit.

Din modestie,căci aşa este firea navigatorului din marinanoastră comercială, niciunul n’astăruit să se prezinte lumii marile şivitejeştile fapte de arme,unele cu caracter de epopee, săvârşite cu prilejul războiului actual, mai cu seamă pentru aprovizionarea frontului din Crimeea – în istoria căruia marina noastră comercială a înscris paginide aur, cari vor cinsti gloria şitrecutul ei, când se va putea cunoaşte de generaţiile viitoaretoată povestea crâncenei încleştări.

Gândul tuturor celor cari iubesc marina şi nădăjduiesc înflorirea ei în toate direcţiile, seîndreaptă către toţi acei cari auînfruntat marea sub grindinade foc pentru scăparea şi transportarea în zonele de siguranţă a camarazilor lor.

Iar cu prilejul zilei marinei unsentiment de duioşieşi un gândpios se îndreaptă şi către aceicari şi-au pierdut viaţa pe întinsul apelor, seceraţi de schijele obuzelor sau gloanţele mitralierelor aviaţieivrăşmaşe, înserviciul comandat de patrie.

În pomelnicul eroilor, pe caribiserica îi va pomeni şi în cinstirea memoriei cărora întreagasuflare marinărească va aruncaîn valurile mării tradiţionalajerbă de flori, în formă decruce, se va citi şi numele următorilor comandanţi, ofiţeri,mecanici, telegrafiştişimateloţidin marina comercială care şi-audat tributul de sânge pentru apărarea hotarelor ţăriişi aonoarei tinerei şi bravei noastremarine: Gheorghiu Niculae, Beller Gheorghe, Dumitrescu Petre,Eustaţiu Mihail, Popescu G. Ion,Titorianu Ovidiu, IacobeanuMarius, Constantinescu Marcel,Dinu Gheorghe comandanţişiofiţeri;
Barbu Radian, Foca Focaintendenţi;

Dumitrescu Ilarian, RotunduGheorghe, Brătianu Alexandru ofiţeriradiotelegrafişti;             Gârbă Aurel, Juţu Toma, ofiţerişefi mecanici;
Farcaş Ion, Fudulu Niculae,Marcu Gheorghe, Toader Matei,Enache Dumitru, Canaceli Niculae, Harse Petre, Joiţoiu Vasile, Aculov Mihai, Bubecea Niculae, Tudor Tudorache, PittersJohans, Giurgiu Niculae, mecanici şi ajutori mecanici;

Buciuc Gheorghe, OprişanConstantin, Radu Marin şefi deechipaj;
Sârbu Constantin, Pop Tamaş,Croitoru Iacob, Zburlea Constantin, Petrică Dumitru şiBuzdrea Constantin, timonieri;
Chiforeanu Ştefan, Crisbăşeanu Nicolae şi Căpitănescu Aurel maeştri lemnari;

Sufragiu Ion, Mihăilă Emil,Doiciu Pavel, Istrate Scarlat,Pimen Pavel, Labuneţi Alexandru, Lupan Alexandru, ButnicIon, Giubega Ion, GeorgescuIon, ŞerbănoiuJean, Paşa Dumitru, Vasilescu Ştefan, BorceaIon, Constandache Petre, Marcalov Adrian, Marian Ilie, Bălănescu Ion, Ferăstrioacă Niculae, Croitoru Ion şiOprişa Niculae, fochişti;
Vasilescu Anton, RomanschiIon, Răşinaru Simion, Nicodinescu Gheorghe, Dorojneac Alexandru şi Vrânceanu Gheorghe,bucătari;
Roşu Alexandru, TudoracheIon, Romanov Alexandru, PetreIlie, Mardare Marin, NicolaeIon, Suzan Vasile, SumandanPavel, Dolomanghi Daniel, Temişoacă D-tru, Selest Petre, Manolescu Manole şi Catană Alexandru, mateloţi;

Chiru D-tru, Florea Marin, Marina D-tru, Uşcă Gheorghe,Băleanu D-tru, chelneri șirândaşi.
În total 86 morţi cărora li seva ridica imn de slavă şibiruinţă cu prilejul pomenirii tuturor marinarilor eroi.
Jertfa lor este sublimă şi vaservi ca exemplu şi îndemn generaţiilor viitoare. Însă aceastăjertfă să nu ne întristeze şi sănu ni se pară zadarnică. Pemormintele lor, fie pe uscat, fieîn adâncul apelor, va creşte sentimentul dragostei pentru biruinţa marinei noastre, a căreidesvoltareşiînflorire va fi înfuncţie de creerea marinei generaţii de navigatori, tot atât deîndrăsneţişi eroici, ca şi ceicari s’au jertfit până acum – (Nic. Lupu, „Universul”, 17 august 1944).