Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
02:28 20 11 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#Dobrogea143 Meritul dobrogean pentru arheologul Alexandru Barnea. Despre un OM, un PRIETEN și un CERCETĂTOR remarcabil - regretatul profesor Alexandru Barnea (galerie foto)

ro

25 Nov, 2021 00:00 3650 Marime text

Respectând tradiţia, cotidianul ZIUA de Constanţa a acordat cinci distincţii „Meritul Dobrogean“, însoţite de această dată de medalia cu ilustrarea monedei de la Histria, prima monedă atestată pe teritoriul României, prilej pentru a readuce în atenţia publică cinci personalităţi care au binecuvântat, prin munca lor, pământul dobrogean.
 
Anul acesta, cinci personalități importante primesc Meritul Dobrogean: Alexandru Barnea (reputat arheolog 17 februarie 1944  București -  08 mai 2020 București), Alexandru Suceveanu (reputat arheolog 11 martie 1940 București - 23 mai 2013 București), Alexandru Avram (reputat arheolog 16 septembrie 1956 Tulcea - 04 august 2021 Histria), Grigore Sălceanu (poet și dramaturg român 23 aprilie 1901, Galați - 19 iulie 1980, Constanța) și Liliana Lazia (fost director al Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman“ din Constanța,  21 iulie 1954 Constanța - 31 martie 2011 Constanța).

 
 
Profesorul Alexandru Barnea (născut la 17 februarie 1944), decedat la vârsta de 76 de ani în cursul anului 2020 (în noaptea de 7 către 8 mai), a lăsat în mod evident un mare gol în sânul comunității istoricilor și arheologilor din România. Personalitate a arheologiei românești de prim rang, distins arheolog și clasicist, și-a dedicat întreaga viață profesională cercetării cetății romane-târzii de la Tropaeum Traiani (Adamclisi, jud. Constanța), mai întâi în calitate de membru în colectivul științific condus de ilustrul său părinte Ion Barnea, apoi de responsabil științific al cercetărilor arheologice (din 1978). Totodată, a mai condus tot în calitate de director științific cercetările la șantierele de la Dinogetia (Garvăn, jud. Tulcea) și Beroe (Ostrov, jud. Tulcea). De asemenea, a fost profesor la Catedra de Istorie a Universității din București, decan al aceleași Facultăți între anii 1996-2004 și conducător al Catedrei de Istorie Antică și Arheologie. A format cu abnegație numeroase generații de studenți și doctori în istorie. Încă din anul 1968 devine cercetător științific la Institutul de Arheologie ”Vasile Pârvan” al Academiei Române din București, în cadrul sectorului de arheologie greco-romană și epigrafie. A făcut cu prisosință cinste științei istorice și arheologice românești cu diferite prilejuri, în cadrul a numeroase manifestări de amploare internaționale.

Nu dorim să insistăm pe latura științifică universitară pe care a parcurs-o dl. profesor, asupra căreia s-au aplecat diferiți colegi implicați în respectiva arie în ultimul an scurs de la decesul său. Am dori să insistăm, în schimb, mai ales pe laturile umană și arheologică a profesorului, mai exact evidențiem omul și arheologul Alexandru Barnea, așa cum l-am cunoscut pe parcursul cel puțin unui deceniu de viață. Acestea aspecte nu pot fi găsite în cv-uri personale și nici în listele reci, altfel impresionante, de cărți, articole și comunicări.

L-am cunoscut spre finalul ultimului deceniu al secolului trecut cu prilejul participării domniei sale la prestigioasa sesiune Pontica, în zorii formării mele ca arheolog și numismat. Oricând abordabil, cu o constantă expresie veselă și deschisă pe chip, atrăgea persoanele tinere din domeniul arheologic care își doreau cu adevărat să realizeze o carieră reală, simplificându-le reținerile și uneori lipsa de curaj în abordare. La începutul deceniului următor din noul secol am beneficiat de o foarte atentă coordonare și ajutor constant pentru primii doi-trei ani de la debutul meu în sectorul Constanța de la Tropaeum Traiani. Acest ajutor a fost realizat cu mult tact pentru a nu mă simți copleșit sau pentru a nu ”distruge” în fașă încrederea de sine a unui tânăr arheolog în devenire, plin de curaj și implicare, dar  lipsit de experiența cuvenită pentru o asemenea cercetare, într-un sit de categoria A, așa cum este cel de la Tropaeum Traiani. În primul an m-a condus personal în toate sectoarele aflate în lucru în cetate, explicându-mi cu răbdare toate contextele și situațiile apărute, răspunzând tot cu răbdare și multă înțelegere la toate întrebările puse de mine, unele expresie a caracterului meu de novice avut la acel moment. După trei ani de cercetări în sector sub coordonarea lui Gh. Papuc, am primit binecuvântarea din partea profesorului Alexandru Barnea de a putea efectua cercetări în sectorul Constanța și în lipsa domniei sale sau a altor experți arheologi de pe șantier, trecând din relatarea sa cu brio peste etapele de acumulare și verificare continuă a activității mele pe plan tropaens, obținând încrederea și calitatea deplină de membru al colectivului științific de la Tropaeum Traiani. Și știu că (confirmările venind chiar de la dânsul), în timp, rezultatele cercetărilor arheologice din sector au fost pe măsura așteptărilor.

Cu o săptămână înainte de nefericitul moment al decesului său, după o perioadă de câteva luni de lipsă de comunicare în noul context pandemic, am fost sunat de dl. profesor pentru a mă întreba atât aspecte legate de viața personală, cât și unele profesionale. Asupra a celei de a doua părți a discuției noastre era interesat de cum văd continuarea cercetărilor arheologice din sectorul Constanța ca plan de lucru (cartierul de sud de la Tropaeum Traiani); despre cum am putea, inclusiv cu sprijin de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța, să revigorăm cercetările din întreaga cetate; ce ajutor financiar s-ar putea eventual obține de la autorități atâta timp cât trecuse deja prea mult timp de când Ministerul Culturii nu găsise câteva fonduri să permită desfășurarea săpăturilor în sectoarele cetății. În ciuda problemelor de sănătate inerente vârstei domniei sale și a limitatelor posibilități financiare constatate, avea în continuare un ton optimist, vesel, oferindu-ți cu o generozitate perpetuă disponibilitatea de a se implica și de a oferi ajutorul personal oricăror demersuri către diferite autorități pentru a impulsiona orice se dovedea favorabil și binevenit pentru cetatea sa de suflet. La telefon a rememorat gloria de altă dată a săpăturilor arheologice efectuate cu zeci sau chiar sute de muncitori în anii 70 și 80 de la cetate, pe parcursul verilor și a toamnelor târzii, cu participarea 15-20 de arheologi la lucrările respective. Cu implicarea a numeroase instituții din țară în aceste cercetări arheologice care au ridicat, fiecare după posibilități, nivelul acestor săpături și valorificarea descoperirilor arheologice. Din păcate timpul și pandemia nu au mai permis și punerea în aplicare a unor încercări în acest sens.

Respectul câștigat de dl. profesor nu a fost niciodată unul solicitat brutal, unul reclamat imperativ. A fost unul care se ”impunea” prin felul său de a se manifesta în fața oricărei persoane indiferent de vârstă și calificare, de erudiția sa care te copleșea plăcut și exprimată pe înțelesul tuturor, de blândețea discursului, de o aparte delicatețe în modul în care trata anumite probleme de la persoană la persoană, de o generozitate extrem de pregnantă și la un moment dat deranjantă pentru unii din branșă, căci făcea să reiasă în prim plan, în cazul altor persoane comparabile ca putere de decizie în arheologia românească, prin comparație, meschinăria și chiar limitarea lor educațională, exacerbarea orgoliilor personale și dezavantajarea inerentă unor situri de mare impact pentru istoria națională și europeană etc.

Pentru mine, prin cercetările arheologice pe care le-am desfășurat și sper ca sănătatea și bunul Dumnezeu să îmi permită să le continui la Tropaeum Traiani, a fost un puternic exemplu de urmat, atât din punct de vedere profesional, cât și în ceea ce privește diseminarea informațiilor către oricine dorește la un nivel serios să afle din tainele știute și mai puțin știute ale orașului antic de suflet Tropaeum Traiani; Fie că este un arheolog în zorii meseriei sau doar turist. Fiecare discuție profesională la fața locului pentru mine reprezenta un valoros câștig. Atât pentru istoria antică de la Tropaeum Traiani, cât și pentru cea integratoare în a Imperiului Roman. A fost reprezentatul unei generații de excepție din arheologia românească, dar individualizându-se prin trăsăturile personale de caracter și capacitate profesională.

Domnia sa a fost un foarte apropiat colaborator al specialiștilor de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, un foarte bun prieten care, prin tot ceea ce a făcut în timpul vieții sale, și-a demonstrat atașamentul față de patrimoniul cultural istoric și meseria de arheolog în Dobrogea. Cu multă înțelegere, discreție și diplomație a reușit să aplaneze inerente disfuncționalități în relațiile instituționale, contribuind la strângerea legăturilor și cimentarea lor ori de câte ori a fost solicitat. Personal, odată cu dispariția sa, am pierdut un distins profesor cu care mă consultam privitor la noutățile arheologice de la Tropaeum Traiani, și care, în ciuda problemelor de sănătate inerente vârstei, își dorea mereu să ajungă cât mai rapid la fața locului pentru a le vedea și a le discuta direct la fața locului. Nu am pierdut atunci doar un excepțional specialist, am pierdut, după cum am constatat și pe parcursul ultimului an și jumătate scurs de la nefericitul eveniment, pe OMUL deosebit care a fost profesorul Alexandru Barnea, cu povețe oricând disponibile și, în contextul realităților cotidiene, bine cântărite. Evident că a lăsat un imens gol, foarte greu de completat cu persoane pe măsură. Științific și uman. Și, din câte s-a constatat în anul 2021, nu a fost ultimul care ne-a părăsit. Dintre cei pe care i-am cunoscut mai bine personal. A urmat, mult prea devreme, în anul 2021, un alt extraordinar CERCETĂTOR, PRIETEN și OM, profesorul Alexandru Avram. Ambii, în contextul dat, au intrat deja în legendă. Pentru caracterul lor admirabil, pentru calitatea lor științifică, pentru soliditatea argumentelor profesionale și perenitatea concluziilor lor istorico-arheologice lăsate moștenire generațiilor viitoare.
 
Expert arheolog dr. Gabriel Mircea Talmațchi,
responsabil științific al șantierul arheologic Tropaeum Traiani-Adamclisi, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța/Institutul de Arheologie ”Vasile Pârvan” București

 
Citește și:
#Dobrogea143: La Mulți Ani, Dobrogea! Meritul Dobrogean 2021 - o distincție în amintire
 
#Dobrogea143 Meritul dobrogean pentru Alexandru Barnea, arheolog (17 februarie 1944 - 7 mai 2020)
 
#Dobrogea143: Meritul dobrogean pentru arheologul Alexandru Barnea. „Pentru orice arheolog sau istoric al Antichităţii, Tropaeum Traiani–Adamclisi este sinonim cu numele profesorului Alexandru Barnea"

 


Galerie foto:



Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii








Cele mai recente postari