#Dobrogea145 Expoziție despre cetățile antice la Palatul Parlamentului. Tezaurul de la Tomis și statuia zeului Glykon

ZIUA de Constanța, Info Sud-Est și Heritage Constanta organizează Expoziția „Dobrogea 145”, în perioada 14-22 noiembrie 2023, la Palatul Parlamentului, și din 23 noiembrie 2023 la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța pentru a marca 145 de ani de la intrarea Dobrogei între granițele românești.
Expoziția cuprinde două secțiuni, referitoare la Palatul Reginei Maria din stațiunea Mamaia și la cetățile dobrogene, și prezentarea volumului „Dobrogea 145 - De la grecii din Milet la generația millennials”. 
 
De ce o expoziție despre cetățile din Dobrogea
Vasile Pârvan, părintele arheologiei românești, spunea despre Dobrogea că este asemenea unei cetăți ale cărei ziduri sunt malurile înalte ale Dunării și Mării, în timp ce șanțurile sale de apărare sunt chiar Dunărea și Marea. 
 
Nu poți vorbi despre istoria Dobrogei fără a spune Histria, Pompeiul Românesc, cel mai vechi oraș de pe teritoriul României de astăzi, întemeiat de către grecii din Milet în urmă cu peste 2600 de ani.  Nu te poți referi la antichitate fără a spune, fie și pe scurt, povestea Tomisului, prea-strălucita metropolă a Pontului Stâng, și ea colonie a Miletului, dar și măreață capitală a provinciei romane Scythia Minor.
Nici mândra Callatis nu poate lipsi, vechi oraș al războinicilor dorieni și casă, probabil, a unuia dintre cele mai vechi papirusuri descoperite vreodată în Europa. Când spui Dobrogea, spui Tropaeum Traiani/Adamclisi, complex arheologic extraordinar, cu cetatea sa romană, cu un muzeu inedit și mai ales cu al său Monument Triumfal, despre care Grigore Tocilescu spunea că este certificatul de naștere, în piatră, al poporului român.
 
 
Mărturiile milenare ale expoziției de față continuă cu impunătoarea Capidava, cetatea romană de la Cotitura Dunării.
Podoabele antice ale „cetății“ Dobrogea se regăsesc în număr mare și în județul Tulcea. Misterioasa Dinogeția veghează și acum bătrânul Istru, așteptând să țină piept hoardelor barbare.
Noviodunum păzește și astăzi vadul de trecere al Dunării, pe acolo pe unde Herodot spune că ar fi trecut în vechime armatele lui Darius cel Mare.  Halmyris-ul celor mai vechi martiri creștini, Argamum -  cetatea impresionantă de la Capul Doloșman și misterioasa (L)Ibida, cea mai vastă urbe din epoca romano-bizantină, toate trei vin și ele să întregească povestea unui ținut istro-pontic.
 
 

Astăzi prezentăm Tezaurul de la Tomis și statuia zeului Glykon
Când te referi la antichitatea dobrogeană, la vestigiile arheologice de epocă greco-romană, automat, gândul te duce, bineînțeles, la impresionantele artefacte ce astăzi pot fi admirate în Sala Tezaur a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Aici se găsesc statuia Șarpelui Glykon, ansamblul Fortuna cu Pontos, bustul zeiței egiptene Isis, dubla reprezentare a zeiței Nemesis și multe, alte multe comori. Ele au supraviețuit timpului și ne ajută astăzi să înțelegem mai bine vremurile de glorie ale urbei Tomis și implicit ale regiunii istro-pontice, Dobrogea de astăzi.
 
Povestea modernă a Tezaurului de la Tomis a început pe data de 1 aprilie 1962, când în zona fostei Gări a orașului Constanța se efectuau lucrări civile pentru demontarea unei vechi linii feroviare și săparea unor fundații pentru blocuri. Cu această ocazie a fost făcută o descoperire senzațională. Sub terasamentul vechilor șine de cale ferată, ce datau din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a fost dezvelită o groapă în care fuseseră ascunse, laolaltă, 24 de artefacte.

Potrivit unei ipoteze a specialiștilor, Tezaurul de Sculpturi de la Tomis a fost ascuns, cel mai probabil, la sfârșitul sec. IV p.Chr., într-o perioadă în care creștinismul devenise singura religie oficială a Imperiului Roman, iar celelalte culte, considerate păgâne și idolatre, fuseseră scoase în afara legii. O altă teorie propune ca ascunderea tezaurului să fie datată în epoca modernă, cel mai probabil în sec. XIX.

Pe lângă cele patru artefacte deosebite, menționate anterior, tezaurul cuprinde și reprezentări ale unor alte divinități: Cybele, Bacchus (două basoreliefuri), Mercur, Diana, Selene, Hekate (trei statuete și două basoreliefuri), Grațiile, Dioscurii, patru basoreliefuri ale Cavalerului Trac sau reprezentarea zeului Mihtras.

Unică în lume (prin dimensiuni și mai ales prin realizarea sa artistică deosebită) este piesa care îl reprezintă pe Zeul Șarpe Glykon, protector al căminului, familiei și fertilității, extrem de popular în Asia Mică și în Vestul Mării Negre. Statuia de marmură datată în a doua jumătate a sec. II p.Chr. înfățișează o creatură fantastică și stranie, care are trup de șarpe, bot de miel, urechi și păr uman și coadă de leu.

Cultul său a fost foarte popular timp de decenii bune, începând cu anul 145 și până în 171 p.Chr. Chipul zeului-șarpe a apărut pe monede emise în diverse provincii imperiale, ai căror guvernatori erau adepți ai credinței. Zeul a fost reprezentat statuar, menționat în inscripții și pe monumente ce îi erau dedicate și foarte probabil era adorat în temple și sanctuare situate în marile orașe sud și vest-pontice. Nicio statuie găsită în zona Asiei Mici nu se compară însă, la nivel de realizare artistică, cu piesa de la Tomis. Intrat în declin după decesul marelui preot al acestei credințe, un bărbat numit Alexandru, cultul a dispărut definitiv în cursul sec. III p.Chr.

Artefactele Tezaurului sunt comori de neprețuit. Ele au capacitatea de a transmite simboluri, credințe, sentimente, create și trăite de oamenii antichității și receptate astăzi de noi, cei din epocă modernă.

 
Foto credit: „Tezaurul de sculpturi de la Tomis”, V. Canarache, A. Aricescu, V. Barbu, A. Rădulescu, 1963