#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Dr. Gheorghe Papuc, despre extraordinarele realizări muzeistice ale directorului Adrian Rădulescu (galerie foto)

Născut în aprilie 1946, dr. Gheorghe Papuc este absolvent al Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrân”, unde a avut profesori de excepţie, precum Adrian Bavaru. În 1964, deşi iniţial ar fi vrut să studieze Dreptul, a dat admitere la Facultatea de Istorie din Bucureşti, unde a intrat al optulea. Apoi, chiar la 1 septembrie 1969, a fost repartizat la Muzeul de Arheologie Constanţa, unde, peste ani, avea să devină şi director.
 

 
În iunie 1990 a devenit director adjunct, în anul 2000 a devenit doctor în arheologie. Până în 2004 a fost director al MINAC. În urmă cu 14 ani, în mandatul guvernului Nicolae Văcăroiu, Gheorghe Papuc a primit Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer, Categoria E - „Patrimoniul cultural naţional”.
 
„Adrian Rădulescu va reprezenta primul meu director, la sosirea mea în Muzeul de Arheologie Dobrogea - pentru că aşa se chema la vremea aceea, în 1969, când Vasile Canarache a dispărut şi a venit dânsul la conducere. Sediul era la Palatul Arhiepiscopal, cu un colectiv destul de mărişor, de vreo 13-14 arheologi, şantiere serioase, zdravene. Muzeul dispunea de o expoziţie extraordinară, pe două nivele, parter şi etajul I, şi mergea până la epoca feudal timpurie.
 
Eram un colectiv unit şi asta se datora în primul rând lui Adrian Rădulescu şi vreau să vă spun că în perioada cât a fost director şi până când a plecat la Dumnezeu, în anul 2000, a fost cel care a reuşit să ridice instituţii de arheologie noi. Mă refer la Histria - unde s-a construit un muzeu, la Adamclisi - în 1977 are loc inaugurarea Monumentului Triumfal, a muzeului de acolo, dar şi la Mangalia, iar mai târziu şi cel de la Hârşova. Din punct de vedere muzeistic, acestea constituie realizări extraordinare ale directorului Adrian Rădulescu.
 
Încă din 1969, la sesiunile de comunicări pe care le ţinea muzeul din Constanţa, în fiecare an, de obicei în septembrie-octombrie, s-a pus problema restaurării Monumentului de la Adamclisi şi s-a lansat problema restaurării auto-portante, adică acoperirea emplectonului acela de piatră cu un schelet metalic, peste care vor fi prinse copii de pe piesele originale.
Piesele originale urmau să fie introduse în muzeul din localitate.
 
Iniţial, propunerea muzeului din Constanţa fusese ca clădirea de la Adamclisi să fie lângă monument. Dar se pare că au avut mai multă dreptate cei de la Bucureşti, ridicând astfel centrul comunal. Acum vorbim de un muzeu de talie europeană.
 
Să nu uităm importanţa extraordinară pe care o are monumentul triumfal de la Adamclisi, ca fiind construcţie unică în Imperiul roman. Și nu uitaţi că dacă la 109 se termină de construit, de ridicat monumentul de la Adamclisi, la 113 este terminată columna. De asemenea, să nu uităm că Tomisul, vechea Constanţă, a fost peste 300 de ani capitala de provincie, a Scyitiei Minor.
 
Dacă ne uităm spre Port, vedem termele, care nu sunt cercetate la cât ar merita ele. Fiindcă acolo se termina marele apeduct care aproviziona Tomisul cu apă tocmai de la Ovidiu - prin nişte apeducte extraordinare, înalte de 1,90, lat de 90-1,20 -, ocolea lacul Siutghiol, apoi Tăbăcărie, trecea prin faţa Delfinariului şi ieşea la Pescăria din Mamaia. De unde pornea pe malul mării şi venea în Tomis.
 
Vă reamintesc că Tomisul a devenit capitală în momentul în care şi-a rezolvat problema apei. Este tema tezei mele de doctorat, la care l-am avut drept conducător ştiinţific pe Adrian V. Rădulescu.
 
La un moment dat, Vasile Canarache a vrut să reintroducă în circuitul turistic o porţiune din apeduct, din faţa Edificiului cu Mozaic până în Portul Tomis. Din păcate, au fost pierdute proiectele şi traseul conductelor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-au produs nişte infiltraţii, în cele din urmă ideea fiind părăsită.
 
În 1971, sub conducerea lui Adrian Rădulescu se deschide primul şantier arheologic ştiinţific în Tomis, respectiv în Parcul Catedralei, unde un colectiv format din vreo patru arheologi, din care am făcut şi eu parte, va săpa aici patru ani şi va reuşi să ajungă la secolul VI-V î.Ch., aproape de la întemeierea Tomisului până în epoca secolelor final de V, început de VI era noastră. Este un cartier al Tomisului destul de important şi care aduce precizările de care aveam nevoie pentru istoria vechii provincii.
Deci spusesem că din vremea lui Diocleţian devine capitală de provincie, se dezvoltă.
 
Într-o perioadă, domnul Rădulescu m-a trimis să supraveghez demolarea unor construcţii englezeşti de pe faleza dinspre port, la vreo 70-80 m de terme. Și la un moment dat a apărut un zid de peste 2 m şi jumătate, în continuarea zidului care a fost restaurat, cel de NE al termelor. Categoric avem de-a face cu nişte terme mari, sigur există nişte bazine foarte mari de apă, pentru că nu dispuneau de vană, iar apa curgea pe timpul nopţii în continuare.
Prima dată s-a încercat o extindere a Muzeului de Arheologie la Poşta Veche, prima construcţie pe care a obţinut-o Adrian Rădulescu de la vechea conducere a partidului. Urma ca acolo să se deschidă o secţie a muzeului, care să cuprindă istorie medie, modernă şi contemporană. Lucrurile au evoluat altfel, pentru că în decembrie 1977 am fost mutaţi în cea mai importantă clădire a Constanţei, fosta Primărie. O clădire monumentală, pe care muzeul o merita.
 
Să nu uităm că în 1970-71, când se înfiinţează Muzeul Naţional de Istorie de la Bucureşti, muzeul constănţean cedează câteva sute de piese acestuia, pe care nu le-a mai cerut înapoi cum le-au cerut alţii. Dar datorită unor relaţii ale directorului nostru, Adrian Rădulescu a reuşit să păstreze la Tomis tezaurul de statui descoperit pe 1 aprilie 1962, la intersecţia str. Mihai Viteazu cu str. Traian, unde apăruseră aceste piese din care fac parte cele două foarte importante, Fortuna şi Șarpele fantastic.
 
Adrian Rădulescu a avut o relaţie deosebită cu conducerea partidului din acea vreme, datorită tocmai arheologului care era în Adrian Rădulescu, dar şi datorită directorului de muzeu care era Adrian Rădulescu. Exista o relaţie a fostului prim secretar al regiunii Dobrogea apoi al judeţului Constanţa, Vasile Vâlcu, cu fostul director Vasile Canarache, se cunoşteau din Bucureşti, şi pe care Adrian Rădulescu a moştenit-o şi a dezvoltat-o cu rezultatele care se văd şi acum. Tocmai de aceea, când s-a sărbătorit Centenarul, au venit la Monument şi la Muzeul de la Adamclisi Nicolae Ceauşescu împreună cu soţia, pe care i-am condus împreună cu Adrian Rădulescu.“

Sursa foto: Fotografiile ne-au fost puse la dispoziție de conducerea MINAC și de familia istoricului Adrian Rădulescu.
 
Citeşte şi:
 
#citeşteDobrogea Memorabila personalitate a ctitorului Adrian Rădulescu, evocată într-o campanie ZIUA de Constanţa. Străbatem graniţele judeţului, nemurindu-i realizările
 
#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Activitatea ştiinţifică a profesorului Adrian Rădulescu, oglindită în studiile şi monografiile dedicate istoriei Dobrogei (galerie foto)
 
 
 
 

Galerie foto: