#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Adrian Rădulescu, fondatorul marelui Complex Muzeal de la Adamclisi (Tropaeum Traiani)

„A dispărut creatorul, dar îi va supraviețui creația”. Acestea sunt cuvintele lui Adrian Rădulescu, consemnate în numărul 2 (anul 1969) al Revistei Pontica, într-un articol dedicat memoriei lui Vasile Canarache, fostul director al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța.
 

 
Acest citat i se potrivește însă extraordinar de bine însuși autorului, pentru că Adrian Rădulescu (odată devenit director al muzeului în locul regretatului Canarache) a fost cel care, practic, a transformat radical arheologia dobrogeană, făcând în același timp din Constanța unul dintre marile centre de pe harta europeană a cercetărilor și descoperirilor istorice.
                                           
Creatorului Rădulescu i-au supraviețuit nu una, ci o sumedenie de creații. Ne vom referi astăzi la cea pe care nu doar subsemnatul, ci o pleiadă de specialiști din domeniul istoriei o consideră cea mai importantă: Complexul de la Adamclisi.
 
Când folosim acest termen, ne referim practic la trei obiective extraordinare, de maximă importanță din punct de vedere cultural-istoric și turistic: Monumentul Triumfal, Cetatea Tropaeum Traiani și Muzeul.
 
Devenit director al instituției constănțene în 1969, Rădulescu a luptat în anii 70 pentru reconstituirea monumentului ridicat în 109 d.H de împăratul Traian. Eforturile sale, diplomația și ambiția sa au dat roade iar în 1973, la sesiunea științifică anuală Pontica, mari specialiști din domeniu precum CC Giurescu, Em. Condurache, DM Pippidi, D Tudor, H. Daicoviciu, R. Vulpe, Gostar sau Bilciurescu și-au dat girul pentru restaurarea autoportantă (un termen asupra căruia vom reveni, cu detalii) a Monumentului Triumfal.
 
Rădulescu a reușit să convingă și autoritățile de necesitatea ridicării la Adamclisi a unui complex monumental. Așa se face că forurile de partid și de stat au decis să restaureze monumentul (in situ, pe locația originară), să construiască și să deschidă un muzeu în comuna Adamclisi, în care să se păstreze toate piesele originale. Nu în ultimul rând, forurile au hotărât să se restaureze zidul de incintă a cetății Tropaeum (cu turnuri și curtine pe latura de SV), precum și edificiile descoperite în interiorul orașului antic.
 
Lucrările de șantier au început efectiv în anul 1975, iar Rădulescu a supravegheat și coordonat atent activitatea de restaurare, secondat uneori de reprezentanții celorlalte instituții implicate în proiect.
 
Directorul muzeului constănțean s-a implicat în acest proiect, mânat de pasiunea sa fără margini pentru protejarea și promovarea extraordinarului patrimoniu antic dobrogean. Pasiunea sa i-a molipsit pe toți cei cu care intra în contact, chiar și mai marii partidului comunist recunoscând că astfel de obiective precum cele de la Adamclisi reprezintă o frumoasă carte de vizită a statului român. Să nu uităm că erau anii 70, perioadă în care România comunistă nu era încă foarte măcinată de lipsuri și de tiranie.
 
În 1988, în cartea sa „Tropaeum Traiani - Monumentul și Cetatea”, Rădulescu a rememorat momentul reconstituirilor de la Adamclisi, scoțând în evidență motivele pentru care a luptat din răsputeri pentru îndeplinirea acestui proiect:
 
„S-a scris mult despre valențele și semnificația monumentului de la Adamclisi... S-au avut în vedere cercetările și eforturile științifice de reconstituire cât mai exactă a sa... Visul tuturor acestor cercetători s-a împlinit. Monumentul Triumfal a fost redat în impunătoarea înfățișare originară și conservat, apărat. El apare măreț, ca simbol al originii noastre daco-romane, al vechimii și perenității eforturilor poporului nostru de viață materială și spirituală pe vatra închisă de fruntariile vechii Dacii”.
 
Pe 27 mai 1977 a avut loc inaugurarea Monumentului Triumfal în prezența secretarului general al PCR, Nicolae Ceaușescu, și a cortegiului său format din înalți oficiali comuniști. A fost deschis oficial și muzeul din comună, muzeu care adăpostește și astăzi metopele originale (s-au păstrat 48 din totalul de 54), reliefurile ce altădată împodobeau monumentul de pe deal.
 
Grație lui Rădulescu și echipei sale, Monumentul Triumfal a fost reconstituit la dimensiuni originale și se impune prin armonie, dimensiuni și prin acuratețea execuției tehnice. Reliefurile de pe reconstituire sunt copii foarte bine executate după cele create în urmă cu  aproape două milenii.
 
Pe deal, la monument, singurele elemente rămase de pe vremea lui Traian sunt nucleul (emplectonul) în jurul căruia s-a făcut reconstruirea și câteva blocuri de piatră din parament. Rădulescu a insistat însă ca la reconstituirea monumentului să fie folosită piatră din cariera de la Deleni, aceeași carieră din care extrăseseră piatră pentru trofeu și romanii, în urmă cu 19 secole.
 
La câteva luni după inaugurarea complexului de la Adamclisi, pe 25 decembrie 1977, Rădulescu împlinea încă un vis al Dobrogei și deschidea la Constanța noul sediu al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie. După 20 de ani în care funcționase la Palatul Episcopal, Muzeul se muta în fostul Palat Comunal (Primărie) din Piața Ovidiu, loc în care există și astăzi.
 
Anul 1977 este așadar unul capital pentru arheologia Dobrogei, iar deschiderea complexului de la Adamclisi și inaugurarea noului sediu al Muzeului rămân două evenimente extraordinare, ambele purtând marca lui Adrian Rădulescu.
 
S-au întâmplat toate acestea în 1977, pe când România sărbătorea Centenarul Independenței. Un an mai târziu, Dobrogea își sărbătorea și ea Centenarul Unirii cu România (14 noiembrie 1878) și se putea mândri deja cu realizări precum Adamclisi.
 
Adamclisi... un loc atât de important pentru istoria acestui misterios ținut dintre Dunăre și Mare. Numele actual vine din turcescul Adam Kilisi, adică Biserica lui Adam, Biserica Primului Om. În Evul Mediu, otomanii care stăpâneau Dobrogea credeau că movila aceea uriașă de piatră (nucleul trofeului) era o urmă a unui mausoleu, o ruină a vreunui templu...
 
Acum însă cunoaștem povestea acestui loc numit Adamclisi. În timpul primului război daco-roman, în iarna anului 101/102, dacii conduși Decebal și aliații lor trec Dunărea înghețată și îi atacă pe romanii lui Traian. Se dau bătălii grele, în diverse locuri iar la un moment dat câmpul de bătălie are loc în zona pe care astăzi o știm drept Adamclisi. Este bătălia decisivă... Așa numiții barbari (așa îi numeau romanii) sunt aproape de victorie, dar un atac de artilerie declanșat la comanda unui prefect de castru schimbă dintr-o dată soarta luptei. Romanii reușesc să învingă, cu mari pierderi, dar să învingă. Dacii se retrag... Dacă ar fi câștigat la Adamclisi, poate că Decebal ar fi pus capăt ofensivei romane și ar fi evitat cucerirea din 106 d.H iar istoria acestor pământuri ar fi avut un curs total diferit.
 
Cert este că victoria de la Adamclisi a fost una extraordinar de importantă. După cucerirea Daciei, Traian a ordonat în Scythia Minor (Dobrogea de azi) ridicarea Trofeului care să comemoreze marele său succes militar. Trofeul lui Traian (Tropaeum Traiani) a fost inaugurat în anul 109 d.H. Tot Traian a poruncit construirea unei cetăți, la doi kilometri distanță de trofeu și care a fost de asemenea numită Tropaeum Traiani. Această cetate, creată pe locul unei mai vechi așezări getice, avea să devină municipiu în anul 170 d.H.
 
Adrian Rădulescu a iubit istoria acestui loc și a luptat pentru a oferi tuturor această comoară. Astăzi, Complexul de la Adamclisi este unul din cele mai vizitate situri arheologice din Europa. Monumentul Triumfal, reconstituit în detaliu, impresionează orice turist venit aici. Are peste 40 de metri înălțime iar trofeul bifacial (format din armura cu 4 scuturi cilindrice și din grupurile statuare cu daci captivi) are doar el aproape 11 metri înălțime. Lângă Monument se află și mausoleul ofițerului roman (praefectus castrorum - prefectul de castru), care a schimbat soarta bătăliei ordonând atacul de artilerie. În apropierea trofeului a fost găsit și altarul soldaților romani căzuți în bătălie (3800 de militari uciși), altar care astăzi se află în muzeul din Adamclisi. În același muzeu se găsesc, așa cum spuneam, metopele originale care prezintă povestea succesului din 101-102.
 
Lucrările arheologice au început la Adamclisi în anul 1882, când Grigore Tocilescu și savanții germani Bendorf și Niemann au efectuat cercetări intense, publicate ulterior la Viena. La acea vreme, Mihail Kogălniceanu a propus ca piesele descoperite la Adamclisi să fie duse la București iar monumentul triumfal să fie reconstruit chiar în capitală. Piesele au plecat la București, dar monumentul nu a fost reconstruit. Ele au rămas uitate în curtea Muzeului Național de Antichități, apoi în Parcul Libertății.
 
În timpul conducerii lui Canarache, muzeul din Constanța a încheiat un protocol cu Academia RSR și a preluat baza de la Adamclisi iar piesele au fost readuse din capitală. Din 1964 și până în 1977, Trofeul lui Traian nereconstituit (nucleul și o parte din piesele originale) intrase deja în circuitul turistic, dar punerea sa în valoare nu era tocmai cea mai adecvată.
 
Adrian Rădulescu s-a implicat în promovarea Monumentului și a celorlalte obiective chiar și în această perioadă din era Canarache, când reconstrucția Trofeului nu era decât un simplu vis. Din 1965, Rădulescu a fost șef de secție iar din 1968 director adjunct, el preluând ulterior, în 1969, conducerea muzeului, după trecerea în neființă a înaintașului său. Din acel moment a făcut tot pentru ca visul reconstituirii să se realizeze într-o bună zi.
 
Astăzi, Monumentul Triumfal, Cetatea Tropaeum Traiani și Muzeul de la Adamclisi sunt obiective celebre și valori inestimabile ale patrimoniului național și internațional. Zeci de mii, sute de mii de persoane le admiră în fiecare an și părăsesc apoi Dobrogea pentru a duce în lume vestea comorilor din Scythia Minor. Este just ca, odată cu aceste vestiri despre comorile Dobrogei, lumea întreagă să știe și cine a fost ctitorul, cine a făcut posibilă reconstituirea și punerea în valoare a acestor vestigii extraordinare. Lumea întreagă trebuie să știe cine a fost Adrian Rădulescu...
 
Bibliografie
 
Adrian Rădulescu - „Muzeul de Arheologie din Constanța după 10 ani de activitate”, revista Pontica nr. 4 - 1968
 
Adrian Rădulescu - „Un act de semnificație patriotică: reconstituirea monumentului triumfal de la Adamclisi”, revista Pontica nr.10 - 1977
 
Adrian Rădulescu - „Dare de seamă asupra activității Muzeului de Arheologie Constanța (1976-1978)”, revista Pontica nr.11 - 1978
 
Adrian Rădulescu - „Realizări ale cercetărilor arheologice, istorice și muzeologice din Dobrogea...”, revista Pontica nr.17 - 1984
 
Mihai Irimia - „Adrian Rădulescu 1932-2000”, revista Pontica nr.33-34 - 2000-2001
 
Constantin Preda - „Adrian Rădulescu și cercetarea istorico-arheologică din Dobrogea”, revista Pontica nr.33-34 - 2000-2001
 
Livia Buzoianu - „Adrian Rădulescu - la 75 de ani de la naștere și 7 ani de la dispariție”, revista Pontica nr.40, 2007
 
Sursa foto: Fotografiile ne-au fost puse la dispoziție de conducerea MINAC și de familia istoricului Adrian Rădulescu
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile școlilor nr. 25 și nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal”, promoția 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licențiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultății, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanța. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.
 
Citește și:
 
#citeşteDobrogea Memorabila personalitate a ctitorului Adrian Rădulescu, evocată într-o campanie ZIUA de Constanţa. Străbatem graniţele judeţului, nemurindu-i realizările
 
#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Dr. Constantin Chera - „Am venit la muzeul din Constanţa adus chiar de domnul Adrian Rădulescu. Un om care a sprijinit evoluţia mea profesională“ (galerie foto inedită)
 

Galerie foto: