#citeșteDobrogea Asistența socială în perioada interbelică la Constanța

 
Acest Oficiu de ocrotire și asistență socială a municipiului Constanța veghea la ocrotirea și asistența socială a populației localității de la malul mării. Oficiu mai sus amintit era organizat în patru secții: secția adminstrativă, secția de ocrotire națională, secția de asistență socială și secția de ocrotire a locuinței.

Organele oficiului de octotire care exercitau puterea erau: primarul localității, comisia de asistență socială a Consiliului comunal, comitetul de ocrotire auxiliar alcătuit din medici, preoți și corpul didactic. În perioada 1929-1937, primari ai localității de la malul mării au fost:  Gheorghe S. Popescu (octombrie 1929- iulie 1931;  decembrie 1932- decembrie 1933); Ion Teodorescu- Valahu (august 1931- iunie 1932); Victor Fiacescu (iunie 1932- decembrie 1932); Nicolae Mărgărint (decembrie 1933- martie 1934) și Horia P. Grigorescu (martie 1934- decembrie 1937).

Oficiul de ocrotire era condus de un director, președinte al comisiunii de asistență socială a Consiliului comunal, ce îndeplinea onorific această funcție. Asistentele sociale, surorile de ocrotire, vizitatoarele manager (house keeping teachers) și agentele de poliție erau recrutate din rândul absolventelor școlii de asistență socială Domnița Ileana din București, sau din școlile de surori de ocotire din Cluj sau din Iași.

Secția administrativă avea ca atribuții: primea cereri de ajutor, ținea evidența locurilor libere din spitale, ordona anchete, veghea la bunul mers al acestor anchete, ținea evidența fișelor celor asistați sau vizitați, monitoriza starea de sănătate a populației din municipiul Constanța, distribuirea judicioasă a ajutoarelor și repartizarea bolnavilor în spitalele din municipiu.

Pe lângă secția administrativă, funcționa și un birou de asistență juridică, ce urma să dea toate lămuririle necesare săracilor. Fondurile oficiului de ocrotire și asistență socială erau puse în bugetul primăriei și al județului Constanța.



Ocrotirea națională avea în vedere legea sanitară din 1930, care asigura ocrotirea familiei, a femeii în perioada prenatală, a mamei și copilului, a copiilor din perioada preșcolară și a tineretului.

Un rol important revenea Ocrotirii orfanilor de război. Președinte al acestei entități era Gheorghe L Dumitru, ce deținea funcția de consilier la Curtea de Apel din Constanța.

Ocrotirea copiilor de vârstă școlară era asigurată prin intermediul medicilor școlari, al personalului didactic, a părinților elevilor, cu scopul stabilirii unui program de educație fizică și morală a tuturor elevilor.  Medicii aveau în responsabilitate ținerea în evidență a fiecărui copil, pentru care era întocmită o fișă de sănătate. Se avea în vedere administrarea unor tonice și a unor medicamente pentru a asigura o dezvoltare armonioasă a fiecărui copil, căruia i se administra untură de pește, siropuri, ceaiuri și îngrijirea dinților. Copiii orfani beneficiau de cantine școlare, colonii de vară și cazarea gratuită în cămine.

Se înființau dispensare școlare, băi școlare, cantine, ore de curs în aer liber, colonii școlare, toate ajutând la obținerea unei stări fizice și morale a copiilor de școală.

Pentru tineret se organizau spectacole, filme educative, conferințe cu un conținut moral ridicat, pentru răspândirea cunoștințelor medicale, dar și pentru răspândirea cunoștințelor și îndatoririlor de bun cetățean, pe drumul virtuții, onoarei și cinstei. Erau încurajate sporturile în aer liber și petrecerea timpului liber în natură.  Căminele universitare aveau rolul de a atrage acei tineri capabili care urmau să dețină importante funcții în structurile statului. Toate aceste demersuri aveau în vedere realizarea ideii de cetate universitară (Campus).

Asistența socială avea în vedere rezolvarea acelor probleme cu care se confruntau anumite categorii sociale, ce puteau fi rezolvate prin asistență deschisă. Problema pauperizării sociale era de asemenea, strict supravegheată de autoritățile comunale. Familiile cu mulți copii erau atent monitorizate de autorități, pentru a nu se ajunge la situații critice din punct de vedere social.  Cetățenii comunei urbane care aveau anumite incapacități de muncă erau monitorizați de organele competente, în special medicale, pentru a primi îngrijirile necesare, având o fișă individuală de observație.

Săracii erau ajutați prin înființarea unor cantine pentru săraci, aziluri de noapte, îmbrăcămintea săracului, prin haine donate, distribuirea de lemne și alimente. Cei disponibilizați care aveau statut de șomeri (mai cu seamă în perioada crizei social- economice din 1929-1933, numărul lor a fost în creștere), beneficiau de cursuri de recalificare pentru găsirea unui loc de muncă.

Deținuții din închisori, reveniți în societate după executarea pedepsei, vagabonzii și săracii bolnavi erau atent observați de agentele de poliție. Prostituția era strict interzisă, lucru reglementat prin legea sanitară și de ocrotire socială din 14 iulie 1930.

Putem conchide prin a spune că autoritățile municipale au fost interesate să asigure protecția socială și sanitară a tuturor categoriilor defavorizate.
 
Bibliografie selectivă:
SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 42/1935.
Th. Ionescu, Constanţa şi Tekirghiolul. Ghid ilustrat. 1924, Institutul grafic "Albania", Constanţa
Constanța –mărturii documentare, vol.1, coordonatori: Virgil Coman, Constantin Cheramidoglu, Editura Ex Ponto, Constanța, 2012
***Minorităţile naţionale din România. 1918-1925, coordonatori. Ioan Scurtu, Liviu Boar, Arhivele Statului din România, Bucureşti, 1995
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.

Citește și: #citeșteDobrogea Halele și piețele din Constanța înaintea Primului Război Mondial