#citeșteDobrogea Demostene Tranulis - ctitorul primului teatru românesc din Dobrogea. 137 ani de la naștere

Prețioasa amintire a „unchiului Demostene”, cel care, la 27 martie 1927, punea piatra de temelie a primului teatru românesc din Dobrogea, ne este readusă în atenție, la 137 de ani de la naștere, de nepoata acestuia – Andreea Tranulis Sudreșianu, trăitoare peste ocean, la New York, fiica dr. Sergiu Tranulis.
 
Cum îl onorează Constanța de astăzi pe unul dintre cei mai mari filantropi, care a clădit, alături de frații săi, emblematice instituții? La împlinirea a 65 de ani de la înființare, conducerea Teatrului de Stat din Constanța dezvelea bustul fondatorului acestei instituții - Demostene Tranulis, iar în urmă cu un an, Comunitatea Elenă „Elpis” a avut onorabila inițiativă de a monta o plachetă comemorativă pe casa în care a locuit.
 
Memorabila ctitorie a acestui mecena pe care Constanța a avut șansa de a-l avea a constituit subiectul unei ample campanii desfășurate de cotidianul ZIUA de Constanța cu prilejul evenimentului desfășurat în anul 2018, intitulat #RespectTeatru.
 
De data aceasta, în rândurile ce urmează, nepoata Andreea Tranulis-Sudreșianu rememorează amintirea celui care ar fi trebuit să fie patronul spiritual al Teatrului de Stat din Constanța.
 
În fotografia ce ilustrează acest articol comemorativ, oferită chiar de nepoată, se află familia Tranulis cu străbunicii Anastasiei Sudreșianu (Anastase și Elisabeta) și cei cinci frați, din care cel în uniformă din partea dreaptă este Demostene.
 
„Demostene Tranulis s-a născut în casa părintească din Constanța la 22 martie 1883 și a fost al treilea din cei cinci fii al lui Anastase și Elisabeta Tranulis. Părinții săi au fost amândoi de origine greacă, familia tatălui provenind din insula Samos în Arhipelagul Egee, iar mama fiind născută la Anhielo, lângă portul Burgas.
Demostene și-a făcut studiile primare la școală greacă și la școală nr. 1 românească din Constanța.
În armată a făcut parte din regimentul Infanterie 34 Constanța, contingentul 1905. A luptat în primul război mondial, în campaniile din 1913 și 1916, rămânând la Brăila prizonier în teritoriu ocupat, fiind rănit și în imposibilitate de a se evacua. Toți cei cinci frați Tranulis au luptat și la Bătălia de la Mărășești din 1917.
După armată, până în primul război mondial din 1916, se ocupă cu negoțul de cereale, având propriul său magazin de cereale și furaje la Obor. După război deschide Teatrul Cinema «Grand» din parcul Arena Grand, care funcționează timp de trei ani. În același timp este director și proprietar al revistei teatrale și cinematografice constănțene.
 
În 1927, Demostene începe construcția clădirii de față, care avea să devină Teatrul Ligii Culturale, ctitoria Demostene Tranulis, a cărei finalizare și dotare completă a durat aproximativ 3 ani, înzestrând-o cu mobilierul corespunzător și toată aparatură necesară, ca de pildă instalațiile tehnice de proiecție, sunet și lumină, foarte moderne pentru acele vremuri.
 
Încă din 1926 Demostene pornise tratative cu Liga Culturală, al cărei director de atunci era Nicolae Iorga, oferindu-se să construiască teatrul pe spezele sale proprii și urmând ca după 15 ani de exploatare în proprietatea să, teatrul să fie donat Ligii culturale.
 
Mișcarea legionară luând o mare amploare după asasinarea în 1938 a lui Codreanu și abdicarea ulterioară a Regelui Carol al 2-lea, la 4 septembrie 1940 a fost proclamat «Statul Național Legionar» în al cărui guvern legionarii constituiau principala forță politică. În acest context istoric, Demostene Tranulis, fiind de origine elenă, a fost destituit din Teatrul al cărui ctitor și proprietar era. La scurt timp după aceea, teatrul a fost redenumit «Fantasio».
 
În anul 1944, când începe ocupația militară sovietică a României, urmează o altă perioada neagră, când Teatrul Tranulis și Liceul «Mircea cel Bătrân» sunt ocupate de către trupele sovietice și folosite în scopuri militare.
 
Pe lângă Teatrul-Cinematograf Tranulis, Demostene împreună cu cei patru frați ai săi au mai patronat multe opere, asociații și instituții de interes obștesc, cum ar fi Liceul «Mircea cel Bătrân» și Biserica Capela Militară, fiind cunoscuți în oraș că mari filantropi.
 
Demostene a fost căsătorit cu văduva Elena Comanici, care a avut doi copii dintr-o căsătorie anterioară: Victorița și Traian Comanici, fost comisar șef al orașului Constanța.
Demostene Tranulis a fost deosebit de apropiat și iubit de familie și prieteni, având un caracter blând și înțelegător și nerefuzând vreodată să ajute pe cei aflați la nevoie. Deși un simplu cetățean, Demostene a dovedit întotdeauna multă dragoste față de țara sa și orașul în care s-a născut.
 
După terminarea războiului, fiind o fire sensibilă, a fost deosebit de marcat de greutățile îndurate de el și familia sa. A căpătat în final embolie, murind după lungi suferințe, la 24 iulie 1946, la vârsta de numai 63 de ani. Este înmormântat la Constanța, în locul de veci al familiei, alături de părinți și frații săi”.
 
Citește și:

#citeşteDobrogea #memoriateatruluiconstănţean: Zbuciumata istorie a Teatrului „Fantasio“ se identifică cu destinul lui Demostene Tranulis