Volumul  „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie”, apărut în 2012, la editura Militară, se înscrie în seria lungă de cărți pe care comandorul (r) dr. Marian Moșneagu, în decursul bogatei sale activități publicistice și editoriale, le-a oferit pasionaților de istorie a marinei românești.


Cartea sa vine să îmbogățească informația despre „gloriosul bastiment”, căruia Valentin Ciorbea și Georgeta Borandă i-au mai dedicat o lucrare, Istoricul crucișătorului „Elisabeta”, apărută la Ovidius University Press, în 2004.

Aprofundând studiul documentelor de arhivă, autorul reconstituie istoricul navei-amiral care a participat, în urmă cu un veac, în premieră pentru o navă de luptă românească, pe timpul primului război balcanic, la o campanie multinaţională într-un teatru european de operaţiuni.
„Elisabeta”, primul crucişător al Marinei Militare Române, a fost construit în Şantierul Naval „Armstrong” din Newcastle (Anglia), și a intrat în serviciul Flotilei Române la 5 noiembrie 1888.

Una dintre cele mai redutabile nave de luptă din Marea Neagră la începutul secolului XX, avea lungimea între perpendiculare de 71,048 metri, lungimea totală 73,150 metri, pescajul mediu de 3,683 metri şi trei catarge cu vergi pentru vele, cu o suprafaţă totală de 513 mp, iar ansamblul artileristic al navei se compunea din 10 tunuri de diverse calibre.

Crucişătorul „Elisabeta” a fost nava-etalon, cel mai vizibil şi inspirat ambasador al României. La bordul ei au urcat cu onorurile tradiţionale regi, miniştri, lorzi, comandanţi de flote şi şefi de state, care au avut posibilitatea să cunoască echipajul, uniformele şi tradițiile românești legate de marină și marinari.

De asemenea, „Elisabeta” a îndeplinit, alături de bricul „Mircea”, misiuni complexe ca navă de luptă, navă de comandament, navă-şcoală ori navă de reprezentare. La bordul „Elisabetei” s-au format comandanţi, ofiţeri de stat major, navigatori, torpilori, transmisionişti, fochişti şi mecanici care, după efectuarea stagiului militar, s-au încadrat fie în echipajele celorlalte bastimente fie în marina comercială, precum şi în industria petrolului.
Informaţiile preţioase pe care autorul le adună în paginile lucrării au fost identificate cu trudă în Arhivele Militare, Arhivele Naţionale Istorice Centrale şi Arhivele Diplomatice Române, în presa vremii, din ţară şi din străinătate, precum şi în articolele şi studiile unor reputaţi arhivişti, istorici, cercetători şi analişti militari. A fost o muncă de istoriograf neobosit, care a dat la iveală în final o veritabilă monografie a crucişătorului „Elisabeta”, integrată armonios în colecţia „Nave militare româneşti”, pe care Marian Moșneagu a lansat-o în anul 2002.

Având opt capitole, derulate cronologic, volumul urmărește evoluția navei, cu toate voiajele, campaniile, manevrele, misiunile și evenimentele în care a fost implicată, de-a lungul celor trei decenii de viață. Materialul este completat cu o trecere în revistă a militarilor care s-au succedat la comanda crucișătorului, precum și o interesantă galerie de fotografii cu nava în diferite ipostaze, cu echipajele sale sau cu familia regală.

Prin vasul botezat după prima regină a României, țara noastră a ieșit în lume, ducându-și stindardul de-a lungul mărilor și oceanelor.
Pe coperta IV a volumului, este reprodus un citat din discursul regelui Carol I, ținut în septembrie 1889, cu ocazia inspecției pe care a făcut-o navei în portul Constanţa: „Salut astăzi cu vie mulţumire tânăra noastră Marină - reprezentata aci în port prin «Elisabeta», vasul nostru cel mai falnic fiindcă numai prin Dobrogea, cu ţărmurile sale întinse pe mare, flotila noastră a putut lua acest avânt fericit, astfel că drapelul român este acum cunoscut şi respectat în ţările cele mai îndepărtate." 
 
Citește și:

#Dobrogea Digitală: „Odiseea navei-școală CONSTANȚA”, de Marian Moșneagu, de astăzi în Biblioteca digitală ZIUA de Constanța