#Dobrogea145 Expoziție despre cetățile antice la Palatul Parlamentului. Cetatea Tomis

 
ZIUA de Constanța, Info Sud-Est șiHeritage Constanta organizează Expoziția „Dobrogea 145”, în perioada 14-22 noiembrie 2023, la Palatul Parlamentului, și din 23 noiembrie 2023 la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța pentru a marca 145 de ani de la intrarea Dobrogei între granițele românești.
Expoziția cuprinde două secțiuni, referitoare la Palatul Reginei Maria din stațiunea Mamaia și la cetățile dobrogene, și prezentarea volumului „Dobrogea 145 - De la grecii din Milet la generația millennials”. 
 
De ce o expoziție despre cetățile din Dobrogea
Vasile Pârvan, părintele arheologiei românești, spunea despre Dobrogea că este asemenea unei cetăți ale cărei ziduri sunt malurile înalte ale Dunării și Mării, în timp ce șanțurile sale de apărare sunt chiar Dunărea și Marea. 
 
Nu poți vorbi despre istoria Dobrogei fără a spune Histria, Pompeiul Românesc, cel mai vechi oraș de pe teritoriul României de astăzi, întemeiat de către grecii din Milet în urmă cu peste 2600 de ani.  Nu te poți referi la antichitate fără a spune, fie și pe scurt, povestea Tomisului, prea-strălucita metropolă a Pontului Stâng, și ea colonie a Miletului, dar și măreață capitală a provinciei romane Scythia Minor.
Nici mândra Callatis nu poate lipsi, vechi oraș al războinicilor dorieni și casă, probabil, a unuia dintre cele mai vechi papirusuri descoperite vreodată în Europa. Când spui Dobrogea, spui Tropaeum Traiani/Adamclisi, complex arheologic extraordinar, cu cetatea sa romană, cu un muzeu inedit și mai ales cu al său Monument Triumfal, despre care Grigore Tocilescu spunea că este certificatul de naștere, în piatră, al poporului român.
 
Mărturiile milenare ale expoziției de față continuă cu impunătoarea Capidava, cetatea romană de la Cotitura Dunării.
Podoabele antice ale „cetății“ Dobrogea se regăsesc în număr mare și în județul Tulcea. Misterioasa Dinogeția veghează și acum bătrânul Istru, așteptând să țină piept hoardelor barbare.
Noviodunum păzește și astăzi vadul de trecere al Dunării, pe acolo pe unde Herodot spune că ar fi trecut în vechime armatele lui Darius cel Mare.  Halmyris-ul celor mai vechi martiri creștini, Argamum-  cetatea impresionantă de la Capul Doloșman și misterioasa (L)Ibida, cea mai vastă urbe din epoca romano-bizantină, toate trei vin și ele să întregească povestea unui ținut istro-pontic.
 


Cetatea Tomis
 
Vechea cetate, întemeiată în secolul al VI-lea î.Hr. de către grecii din Milet, este suprapusă astăzi de orașul modern Constanța. Ruinele polisului pot fi văzute însă des, aproape la tot pasul, martori tăcuți ai unei istorii glorioase și bimilenare. Parcul Arheologic de la Primărie, Parcul Arheologic al Catedralei, Edificiul Roman cu Mozaic, Termele, Poarta cea Mare a Cetății sau Mormântul Hypogeu sunt doar câteva dintre siturile ce spun povestea unei așezări antice care a dăinuit timp de peste 11 veacuri, până la începutul secolului al VII-lea d.Hr.

Oraș port cu o viață efervescentă, Tomis a cunoscut apogeul în timpul stăpânirii romane, când, pe drept, și-a cucerit supranumele de „prea-strălucita metropolă a Pontului Stâng". Și-a avut propriul amfiteatru, identificat astăzi sub un hotel aflat lângă promenada din răsăritul peninsulei constănțene. În urmă cu 1700 de ani, în arena tomitană, în aplauzele a mii de spectatori, luptau gladiatori numiți Skirtos Dacul, Argutos sau Amarantos...

În veacul al IV-lea d.Hr., în vremea lui Constantin cel Mare, orașul era capitală a provinciei romane Scythia Minor, fiind o urbe înfloritoare, în care locuiau zeci de mii de persoane, de diverse neamuri. A fost o cetate bogată, în care arta greco-romană a înflorit, dovadă în acest sens stând vestigiile descoperite în ultimele două secole de către arheologi. Pentru că nu poți vorbi despre Tomis fără să te referi la Tezaurul cu Sculpturi descoperit în 1962 și din care fac parte, pe lângă alte valoroase artefacte, statuia Șarpelui Glykon, unică în lume prin dimensiuni și realizare artistică, și ansamblul Fortuna cu Pontos, zeii protectori ai urbei.

A devenit apoi un oraș creștin, iar numele modern de astăzi vine, se pare, fie de la ctitorul Constantin cel Mare sau de la sora sa Iulia Flavia Constantia, fie de la împărați bizantini din Evul Mediu, precum Constantin Porfirogenetul sau Constantin Monomahul.
         
Înainte de toate, Tomisul este însă orașul marelui Publius Ovidius Naso, poetul latin exilat aici, pentru „o poezie și o greșeală“. El a scris, cel dintâi, despre numele Tomis, care se traduce ca lamă de cuțit, tăietură, bucată, și a legat acest termen de legenda Argonauților și a legendarei Lâni de Aur.

Ovidius a trecut în nemurire în anul 18 d.Hr., iar mormântul său nu a fost găsit încă. Statuia sa de bronz se ridică astăzi semeț în Centrul Vechi, de parcă Naso veghează încă asupra bătrânei cetăți și are grijă ca povestea ei să continue...

 
Sursa foto: MINAC