#Dobrogea145 Iulian Vizauer, director Direcția Județeană pentru Cultură Tulcea, mesaj de Ziua Dobrogei

Cu ocazia aniversării a 145 de ani de la revenirea Dobrogei la patria mamă, Iulian Vizauer, director Direcția Județeană pentru Cultură Tulcea a transmis următorul mesaj de Ziua Dobrogei:

#Dobrogea145
Ca efect al Războiului de Independenţă din 1877-1878 şi urmare Congresului de Pace de la Berlin, acum 145 ani Dobrogea se reintegra de iure în spaţiul romanităţii – de care, de facto, aparţinea de sute de ani.
În această parte a României primii locuitori sedentari au fost cei pe care îi numim purtătorii culturii neolitice Hamagia – cunoscută publicului mai ales prin prisma statuetelor antropomorfe (Gânditorul şi Femeie şezând descoperite de Cernavoda) din manualele şcolare. Numele culturii provine de la localitatea Hamagia (azi Baia) pe al cărei teritoriu s-au făcut primele descoperiri arheologice care îi sunt specifice.
De la Gânditorul de la Hamangia până astăzi numărăm cca 7000 ani de locuire quasi-neîntreruptă pe teritoriul de astăzi al judeţului Tulcea, ce au generat un extrem de bogat Patrimoniul Cultural Naţional mobil, imobil şi imaterial.
Moştenirea acestor milenii de istorie este ilustrată de densitatea ridicată a siturilor arheologice, printre cele mai mari din ţară (au fost inventariate până în prezent peste 4000 de perimetre de interes  arheologic); unele dintre acestea sunt, prin importanţa lor istorică, de anvergură şi notorietate naţională şi internaţională atât în comunitatea ştiinţifică cât şi în educaţia şcolară şi în conştiinţa publică – cetatea medievală de la Enisala, cetăţile şi oraşele romane Troesmis, Arrubium, Dinogetia, Noviodunum, Aegyssus, Salsovia, Halmyris, (L)Ibida, cel mai vechi oraş de pe teritoriul României menţionat într-un izvor antic scris – Orgame / Argamum, mai vechile sau mai noile descoperiri arheologice legate de începuturile creştinismului în ţara noastră – cripta martirică din bazilica episcopală de la Halmyris, bazilica paleocreştină cu criptă martirică de la Niculiţel, complexul monastic paleocreştin de la Slava Rusă, bisericuţa de la Dinogetia şa. Descoperiri arheologice excepţionale prin valoarea lor istorică, unele mai puţin notorii, altele mai bine cunoscute (Tezaurul princiar de la Agighiol, de exemplu), sunt valorificate în sălile de expoziţie ale muzeelor sau în paginile manualelor şcolare şi ale publicaţiilor de specialitate sau de popularizare în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare.
Dobrogea de nord se mândreşte cu armonia în care convieţuiesc, din vechime, un număr important de comunităţi etnice şi religioase – cel mai bun exemplu pe care îl putem oferi este ansamblul de cimitire istorice din Sulina unde odihnesc şi sunt comemoraţi împreună membrii mai multor confesiuni.
Patrimoniul arhitectural (ceea ce numim monumente istorice de arhitectură) prezintă caracteristici specifice şi unice, izvorâte tocmai din diversitatea culturală şi din vechimea locuirii – dăm din nou exemplul oraşului Sulina, care, cu toate dificultăţile trecute şi prezente, are (încă) potenţialul de a deveni o bijuterie şi un model de conservare, restaurare şi punere în valoare.
Comisia Europeană a Dunării (ce a funcţionat în această parte a teritoriului de azi al României între 1856-1931/1939) a fost compusă din delegaţi cu rang de plenipotenţiari ai Austriei (Austro-Ungariei), Marii Britanii, Franţei, Prusiei (Germaniei), Sardiniei (Italiei), Rusiei, Turciei (României); adversari ireconciliabili pe arena politicii internaţionale (şi, câteodată, în teatrele de operaţiuni militare), statele membre au funcţionat în CED, prin reprezentanţii lor, într-o remarcabilă armonie – CED a fost exemplificată ca un mare succes al cooperării internaţionale între state, un precursor la scară redusă a ceea va urma să fie Liga (Societatea) Naţiunilor / Organizaţia Naţiunilor Unite şi nu mai puţin decât un model de Uniune Europeană avant la lettre.
Bogata moştenire materială şi imaterială a trecutului acestor locuri, pe care cu toţii trebuie să ne străduim să o păstrăm spre a o transmite – nealterată – generaţiilor ce vor urma, se traduce într-un exemplu (natural-tradiţional, aici) de unitate în diversitate – atât de actual şi necesar astăzi, nu doar în Uniunea Europeană ci şi în afara ei.
Ziua Dobrogei (recent proclamată prin lege ca sărbătoare naţională) a rămas aproape singura celebrare oficială a Independenţei României (în vremurile din urmă din păcate „pierdută” undeva între Ziua Victoriei şi Ziua Europei),
Aşadar,
La Mulţi Ani, Dobrogea!
La Mulţi Ani, România!