#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu Jale şi revoltă printre „chiaburimea” din Viişoara

Fiu de ţărani din comuna constănţeană Viişoara, Pericle Martinescu a ţinut un jurnal „de sertar” între anii 1948-1954, aceşti şapte ani „cât 70” alcătuind o frescă a perioadei în care regimul comunist s-a instaurat în România, cu toată pleiada de acţiuni absurde care au venit să aneantizeze evoluţia unei ţări şi să arunce oamenii în sărăcie, spaimă şi neputinţă.
Textul din care cităm mai jos a fost scris în octombrie 1948, când autorul face o vizită în satul natal, unde găseşte doar „jale şi revoltă, un iad îngrozitor”:

„Am fost la ţară, la Viişoara. Toamna a venit acolo cu jale şi revoltă. În luna octombrie, oamenii n-au terminat încă de treierat, deşi aveau batoze, deşi se pregătiseră încă din luna iulie. Batozele au fost duse în alte comune, iar acolo au fost aduse batoze din alte părţi, care au treierat numai la cei «muncitori». Ceilalţi, «chiaburii» - şi după legea comunistă în Viişoara toţi locuitorii sînt chiaburi, fiindcă fiecare are cîte cel puţin opt-zece ha - au fost lăsaţi cu recolta netreierată. Acum sînt obligaţi să însămînţeze. Dar, bineînţeles, li s-au luat semănătorile, plugurile, nu li se dă sămînţă. Dacă nu însămînţează numărul de hectare prevăzut în «plan», nu li se dă autorizaţia să macine făină pentru pîine.

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

Am stat în sat două zile. M-am dus şi la Primărie. Acolo erau ţărani mulţi, stînd în sala Primăriei sau prin faţa ei. Se văitau şi înjurau de mama focului. Cum m-au văzut, au făcut cerc în jurul meu şi au început să mă ia la rost: «Dom'le, d-ta ai plecat de aici, dintre noi, părinţii d-tale au muncit ca să te ţină la şcoală, şi acum nu vrei să mai vii să vezi ce este pe aici?! Uite, îşi bat ăştia joc de noi; parcă am fi sclavi. Au venit tot felul de venetici (aluzie la notar, de origine ardeleană, maghiarizat) ca să ne ia pielea de pe noi» ...
 
Ce puteam să le spun, decît să aibă răbdare, că va trece şi asta, că se vor îndrepta lucrurile, că vor scăpa de «venetici» şi de «teroare». «Dar cînd?» m-au întrebat toţi, nerăbdători.
Un ţăran sărac venise să ceară autorizaţie de măciniş. «Am dat toate cotele, n-am ce mînca, vreau să macin nişte chircă (un fel de secară degenerată), dă-mi, dom'le notar». - «Nu-ţi dau pînă nu stropeşti grîul de sămînţă cu piatră vînătă». - «Dar ce să stropesc, măi omule, dacă n-am bob de grîu? Aştept să-mi dea statul griu de sămînţă, aşa cum e vorba. Acum vreau să macin nişte chircă, fiindcă n-am ce mînca». - «Nu-ţi dau!», răspunse iar notarul, şi discuţia a durat aşa, în faţa mea, vreo jumătate de oră, pînă cînd notarul, ca să scape de el, a trecut în alt birou, iar bietul ţăran a rămas acolo înjurînd de toţi Paştii şi Dumnezeii mă-sii.
 
Tocmai cînd am ajuns eu în sat se întorsese şi Ştefan de la Cernavodă. Primise ordin să se ducă cu tractorul acolo, să are. Ca şi cum în Viişoara n-ar fi avut ce ara. A făcut două zile cu tractorul pe drum. Tractorul e vechi şi impracticabil la arătură. Cînd l-au văzut cei de acolo, au început să înjure: «Rable de astea ne trimit nouă? Ce să facem cu ele?» Tractorul a fost garat într-un grajd comunal - după o serie de peripeţii: băiatul era cît p-aci să fie arestat fiindcă intrase cu tractorul în oraş, pe străzi, ducîndu-se la Pretură, unde avea ordin să se prezinte. Primarul oraşului a ieşit înaintea lui şi l-a ridicat la Primărie, cu intenţia de a-i face procesverbal că-i strică străzile etc.
După ce l-a lăsat în grajdul comunal, alături de un dric şi o frăsură hodorogită, s-a întors acasă, aşteptînd să fie luat din scurt că n-a rămas şi el acolo.
 
E o situaţie insuportabilă la sate. Oamenii muncesc din greu, de dimineaţa pînă seara, dar nu mai ştiu nici ei pentru ce muncesc. Şi totuşi, pe lîngă o imensă, o sfîntă revoltă, există în fiecare şi o neclintită nădejde că va veni o zi de libertate. Toţi aşteaptă cu sete această zi, toţi sînt, de pe acum, partizanii celor ce vor veni să-i scoată din acest iad îngrozitor ...”

#citeşte mai departe în volumul „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu
#„7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”
#AutorPericle Martinescu

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
  
Sursa foto (cu rol ilustrativ): „Dobrogea 1878-1928. Cincizeci de ani de vieață românească“, volum aflat în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanţa
 
Citeşte şi:

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: Eminescu, analizat după „metode ştiinţifice de cercetare marxist-leninistă”

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: Cultura ca o farsă

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: În volumele epurate de comunişti ni se prezintă „un popor compus din escroci, semidocţi şi tot felul de lichele”

#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”, de Pericle Martinescu: În vizită la George Călinescu, „în laboratorul literar unde se făureşte, zi de zi, marea istorie a literaturii române”

#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”, de Pericle Martinescu: Eugen Lovinescu, un veritabil aristocrat al Spiritului

#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”: Pericle Martinescu şi Eugen Ionescu - corespondenţă din Paris