#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu - Nu doar codrul, ci și umorul e frate cu românul

Volumul „7 ani cât 70” este un jurnal „de sertar”, în care Pericle Martinescu și-a notat, în mare secret și cu teama permanentă de a nu fi descoperit, evenimente din cea mai neagră perioadă a României, anii de instaurare a comunismului stalinist, cu toată pleiada de evenimente absurde care au urmat.
Textul citat mai jos este scris în ianuarie 1953, când autorul, deși trăiește în sărăcie, umilință, minciună și propagandă deșănțată, găsește totuși resurse pentru a face „haz de necaz”, notându-și în jurnal câteva anecdote:

„Într-o zi la ora 4 după-amiază, sună telefonul la Ambasada Sovietică. -Alo! Ambasada Sovietică? - Da. -Tovarăşe, spuneţi-mi, vă rog, cît e ceasul? -Patru. -Mulţumesc. Şi telefonul se închide. A doua zi, la aceeaşi oră, aceeaşi conversaţie. A treia zi, la aceeaşi oră: - Alo! Ambasada Sovietică? - Da. - Tovarăşe, spuneţi-mi, vă rog, cît e ceasul? -Dar cine sînteţi dumneavoastră? -Abramovici. -Tovarăşe Abramovici, pentru ce nu întrebi dumneata cît e ceasul la Institutul Meteorologic?! Aici e Ambasada Sovietică. - Ştiu, tovarăşe. Dar ce, mie mi-a luat ceasul Institutul Meteorologic?
Întrebare: Ce beau americanii? Răspuns: americanii beau whisky şi vin. Dar ce beau ruşii? - Ruşii beau votcă şi se cară. Reflecţie: Eticheta băuturii americane e: «Vin tîrziu».
Stalin a ajuns la porţile raiului. A bătut, ca să i se deschidă. - Dar cine eşti tu? întrebă Sf. Petru, înainte de a deschide. - Eu sînt Stalin. - Stalin?! Piei de aici, păcătosule, locul tău nu e în rai, du-te la iad, acolo e de tine! Şi Stalin s-a dus la porţile iadului. A bătui să i se deschidă. - Cine e acolo? întreabă Scaraoţchi. - Stalin?! N-avem loc, e plin iadul cu de-ăia ca tine. Vezi în altă parte! Şi bietul Stalin a pornit, năpăstuit, pe o cărare care nu ducea nici la rai, nici la iad. Părea foarte amărît. Dar tocmai cînd era mai disperat, neştiind încotro s-o mai apuce, se întîlneşte pe drum cu lţic. Acesta, cum îl vede îl şi recunoaşte. Văzîndu-l atît de nenorocit, Iţic îl întreabă: -Ce e cu dumneata, tovarăşe Stalin, de ce eşti aşa de supărat? - Apoi cum să nu fiu supărat. Iată, m-am dus la rai şi nu m-a primit, mi-a spus să mă duc la iad. Acolo mi-a spus că nu mai e loc, şi uite aşa am rămas pe drumuri. - Lasă, tovarăşe Stalin, că aranjăm noi. Intră aici. Şi Iţic îi făcu semn să intre în geamantanul pe care-l avea el şi pe care îl deschise, făcîndu-i loc lui Stalin să se aşeze înăuntru. Cu geamantanul în mînă, Iţic s-a dus la porţile iadului şi a bătut în ele. - Cine eşti tu? îl întreabă Scaraoţchi. Eu sînt Iţic, Intunecimea voastră. - Ei şi ce doreşti? - Întunecimea voastră, ştiu că aici, la dv., există unul Karl Marx, şi aş vrea să vorbesc cu dînsul. - Bine, aşteaptă puţin. Şi Scaraoţchi dispăru în dosul porţilor iadului. Peste cîteva clipe, apăru la poartă Marx. - Dv. sînteţi domnul Karl Marx? - Da, eu sînt. - Dv. aţi scris Capitalul? - Da, eu. - Poftim, v-am adus dobînda! zise lţic, dîndu-i geamantanul în care se afla ascuns Stalin.

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

În jurul comentariilor «serioase» stîrnite de această anecdotă o cucoană lansă întrebarea: - Dar ce credeţi, Stalin mai trăieşte? Nu cumva o fi murit de mult, iar în locul lui există altul care se dă drept Stalin? - Asta ar fi cea mai cumplită tragedie pentru omenire, am spus eu cît se poate de convins. - Cum aşa?! făcură ceilalţi, intrigaţi. Nu te bucură moartea lui Stalin? - Dacă adevăratul Stalin ar fi mort, şi la Kremlin ar exista un alt Stalin, asta ar fi cea mai cumplită tragedie pentru omenire, am repetat. Fiindcă dacă Stalin cel viu e un om în care a intrat diavolul, omenirea mai poate spera să scape de el în momentul cînd acest «împieliţat» va muri. Dar dacă Stalin e mort şi Kremlinul e condus totuşi de un «Stalin», atunci înseamnă că însuşi diavolul şi-a mutat sediul împărăţiei lui întunecate sub bolţile Kremlinului, de unde ameninţă lumea sub înfăţişarea unui Stalin oarecare. Şi atunci omenirea nu mai poate spera să scape atît de uşor de ameninţarea lui diabolică. Iată pentru ce nu mă bucur cînd aud pe cineva spunînd că Stalin ar fi murit: Şi pe urmă am început să le povestesc despre parabola evanghelică pusă de Dostoievski ca epitaf în fruntea Posedaţilor.”

 
 
#citeşte mai departe în volumul „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu
#„7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”
#Autor Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
  
Sursa foto: captură YouTube/Arhivă TVR
 
 
Citeşte şi:

#DobrogeaDigitală – „Visul Cavalerului”, de Pericle Martinescu : „Nu ne putem desprinde de trecut rîzînd”

#DobrogeaDigitală - „Uraganul istoriei. Bombe și boemă. Pagini de jurnal intim (1941-1945)”, de Pericle Martinescu: „Votat Plebiscitul. 2 martie 1941

#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”, de Pericle Martinescu: „Niște ratați ambițioși” - Horia Stamatu, între lirism și Legiune

#DobrogeaDigitală - „7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954)”, de Pericle Martinescu: Cultura ca o farsă