#DobrogeaDigitală „Administrația românească. Cadrilater (1913-1940)“ România a fost numărul 1 la venitul pe cap de locuitor

 

• Pe data de 7 septembrie 2021 se vor împlini 81 de ani de la semnarea Tratatului de la Craiova prin care România retroceda Cadrilaterul Bulgariei. Consfințirea se petrecea după 25 de ani în care așezarea a evoluat pe teritoriul Țării Române, stabilind condițiile schimbului de populație între cele două țări, dar și cuantumul despăgubirilor pentru proprietățile și culturile care trebuiau recoltate de către familiile ce urmau a se repatria. 

Cartea a fost lansată în anul 2005, la împlinirea de 65 de ani de la tratat. Volumul reprezintă o muncă de cercetare istorică de mai mulți ani care a fost concretizată în teza de doctorat a profesorului Constantin Tudor, susținută la Universitatea din București în anul 1999.



Elaborarea lucrării a avut în vedere nu o tratare exhaustivă a problematicii administrației românești în Cadrilater, sub toate componentele ei, ci mai degrabă o prezentare sintetică a evoluției politico-administrative, economico-sociale și culturale a celor două județe – Caliacra și Durostor, ținând cont atât de cadrul general național, cât și de aspectele particulare ale acestei regiuni.

Autorul a intenționat să pună în valoare acele date, fapte și evenimente care să întregească informația istorică necesară elaborării unei monografii a României întregite din anii interbelici.

„În anii 1912-1913, au loc cele două războaie balcanice şi Conferinţa de la Bucureşti, care adoptă, la 10 august 1913, Tratatul de pace, semnat de părţile aflate în conflict: România, Turcia, Bulgaria, Grecia, Serbia şi Muntenegru. Conform articolului II al Tratatului de pace, graniţa sudică dintre România şi Bulgaria “va porni de la Dunăre, din sus de Turtucaia, ca să ajungă în Marea Neagră la miazăzi de Ekrene”. Intră astfel în componenţa statului român o nouă parte din vechea Dobroge, cu o suprafaţă de aproximativ 7.770 kilometri pătrați şi o populaţie în jur de 280.000 de locuitori, teritoriu care avea să intre în istorie sub numele de Cadrilater. Cu o întrerupere de aproape doi ani (septembrie 1916-decembrie 1918), Cadrilaterul, cu cele două judeţe Caliacra şi Durostor, a fost parte componentă a statului român, până la 7 septembrie 1940 când, prin Tratatul semnat între delegaţiile guvernelor român şi bulgar, urmare a puternicelor presiuni exercitate de Hitler, Stalin şi Musolini, acest teritoriu este cedat Bulgariei.“

Cadrilaterul – parte componentă a României Mari (1919-1940)

După primul război mondial, documentele semnate consfințeau la nivel european o nouă realitate politică, social-economică și teritorial-statală concretizată în dispariția marilor imperii, construirea și consolidarea unor noi state naționale independente. Astfel, România ajunsese să-și dubleze atât suprafața cât și numărul de locuitori. Acest lucru îi permite să intre într-o nouă etapă a dezvoltării sale economico-socială tradusă printr-o creștere accelerată a forțelor de producție și a industriei, ceea ce a condus la ridicarea nivelului de trai al locuitorilor.

În anul 1924, înainte de război, România era situată la un nivel destul de înalt din punct de vedere financiar. După război, s-a confruntat cu o criză economică în periaoda 1929 – 1933, iar în anul 1938 a atins cel mai înalt vârf economic din întreaga istorie a statului capitalist român. La sfârșitul perioadei interbelice, România nu mai era o țară, prin excelență, agricolă, transformându-se într-un stat agrar – industrial, în cadrul căruia sectorul serviciilor deținea o pondere de aproape 20%. În același an de vârf, țara noastră înregistara un venit național pe cap de locuitor mai mare decât în țările vecine:  România înregistra 110 $/locuitor, se situa înaintea Greciei - 76$, Portugaliei - 81$, Bulgariei - 89$, Poloniei - 94$, Iugoslaviei - 106$ şi Ungariei - 108$.
 

„Referitor la structura naţională a populaţiei României, conform recensământului general din anul 1930, situaţia se prezenta după cum urmează: 71,9% - români; 7,9% - maghiari; 4,1% - germani; 4% - evrei; 3,3% - ruteni şi ucraineni; 2,3% - ruşi; 2% - bulgari; 1,5% - romi; 0,9% - turci, 0,6% - găgăuzi; 0,3% - sârbi, croaţi şi sloveni; 0,3% - polonezi; 0,1% - tătari; 0,1% - greci; o,3% - alte naţionalităţi.“

Dat fiind faptul că România era din ce în ce mai înfloritoare, județele Cadrilaterului, Durostor şi Caliacra cunosc o creștere economico-socială și culturală.

“Din punct de vedere economic, Cadrilaterul înregistrase un avânt pe care niciodată nu l-ar fi cunoscut dacă continua să vegeteze sub administraţia bulgară, pentru care Cadrilaterul nu era decât o provincie excentrică. România primise în 1913 o provincie deşertică, fără drumuri de fier şi şosele, cu imense întinderi de pământ sterp, cu mizerabile bordeie turceşti şi tătăreşti. În 27 de ani de regim românesc, provincia a devenit înfloritoare. Apăruseră noi localităţi, satele sărăcăcioase se transformaseră peste noapte şi în locul bordeielor din 1913 apăruseră casele impozante ale coloniştilor. Căi ferate şi şosele, poduri şi lucrări de artă, edificii administrative moderne, biserici și şcoli apăruseră peste tot. Dezvoltarea oraşelor era şi mai evidentă. Bazargicul crescuse de la 17.000 de locuitori la 42.000, în timp ce Balcic, dintr-un simplu sat de pescari, devenise un oraş cu sute de vile, care primea, în sezon estival, zeci de mii de turişti, veniţi din toate colţurile țării, precum şi din străinătate. Portul Balcic se afla în construcţie iar cel de la Cavarna se proiectase deja. Stepele fuseseră defrişate şi viaţa de la sate cunoscuse o prosperitate fără precedent, mai ales după introducerea industriei agricole. Și să nu se creadă că realizările acestui regim erau rezervate doar românilor. Din contră, bulgarii şi turcii profitaseră în egală măsură şi, în momentul cedării Cadrilaterului, România transmisese Bulgariei o populaţie rurală cu mult mai bogată şi mai robustă decât cea care locuise pe teritoriul bulgăresc.“, scrie Constantin Tudor.

 
Citește continuarea cărții „Administrația românească. Cadrilater (1913-1940)“ aici.

Sursa foto: „Administrația românească. Cadrilater“
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 

Citește și:
 
#DobrogeaDigitală: Monede autonome inedite din Dionysopolis și cronologia lor relative

#DobrogeaDigitală: Istoria din spatele „Edificiului cu mozaic“ din Tomis (galerie foto)