#DobrogeaDigitală „Elita Marinei Regale Române în Rezistența Anticomunistă“, de Marian Moșneagu. Epurarea personalului armatei româniei în primii ani postbelici

 

• Marian Moșneagu (n. 29 iunie 1961, Boroaia, Suceava, România) este un istoric român, specializat în istorie navală. A desfășurat și desfășoară o activitate publicistică intensă, focusat în general pe teme ale istoriei contemporane, cu precădere pe cele care privesc marina română.

 
Volumul de faţă este dedicat amiralilor şi ofiţerilor de marină români angrenaţi în rezistenţa anticomunistă şi se constituie într-o încercare de rememorare a represaliilor şi a umilinţelor la care au fost supuşi, ei şi familiile lor, în timpul anchetelor şi a detenţiei, precum şi a tributului plătit pentru îndârjirea şi tenacitatea cu care s-au opus regimului totalitar instaurat în România după 1947.
 
Lucrarea pune în balanţă, cu argumentele veridice ale informaţiei arhivistice, strategia de impunere samavolnică a noii ideologii a dictaturii proletariatului cu abordarea brutală şi demoralizatoare a acţiunii de restructurare a organismului militar românesc, într-o perioadă de tranziţie de la instituţia tradiţională la armata populară, tranziţie dirijată şi controlată de consilerii sovietici şi ulterior de Partidul Comunist Român, prin Direcţia
 
Superioară Politică a Armatei (D.S.P.A.) şi locţiitorii politici ai comandanţilor de la toate eşaloanele.
 
În marea lor majoritate, mărturiile documentare provin din Arhivele C.N.S.A.S., fondul „P” („Penal”), excepţie făcând cele din Arhiva S.R.I., respectiv din Arhivele Militare Române.

Epurarea personalului armatei româniei în primii ani postbelici

Pe data de 7 martie 1945, mareşalul Rodion I. Malinovski şi generalul Vladislav P. Vinogradov au ordonat „epurarea armatei de elementele fasciste“. În decursul lunii au fost trecuți în rezervă 1 376 ofiţeri superiori, dintre care 13 generali de corp de armată, 18 generali de divizie şi 53 de brigadă, majoritatea indezirabili noilor autorităţi şi Comisiei Aliate de Control (C.Al.C.).
Comisia Aliate de Control a punctat că după această restructurare trebuie avut în vedere și efectul.

„Ameninţaţi cu judecarea şi condamnarea de către instanţa judecătorească înfiinţată la ordinul sovieticilor -Tribunalul Poporului - pentru că au luptat împotriva Uniunii Sovietice, mare parte din ofiţerii trecuţi în rezervă au îngroşat rândurile rezistenţei armate împotriva Armatei Roşii, care a fiinţat pe teritoriul naţional încă din lunile octombrie-noiembrie 1944, sub forma organizaţiilor de rezistenţă anticomunistă şi antisovietică, precum „Sumanele Negre“, „Haiducii lui Avram lancu“, „Mişcarea Naţională de Rezistenţă“, „Graiul Sângelui“, „Vlad Ţepeş I“, „Vlad Ţepeş II“, „Organizaţia I“, „Detaşamentul general Cucu“, „Dihorii“ etc.

A doua operaţiune de purificare a armatei s-a efectuat potrivit prevederilor Legii pentru crearea cadrului disponibil al armatei din 19 iunie 1946. Listele cu ofiţeri deveniţi indezirabili au fost elaborate de Direcţia Superioară Politică a Armatei, organism nou creat după modelul aparatului politic existent în Armata Roşie. Au fost înlăturaţi din rândurile cadrelor active 600 ofiţeri şi aproximativ 10 000 subofiţeri în vara anului 1947, regele Mihai a ratificat noua Lege de organizare şi funcţionare a Ministerului Apărării Naţionale.
Într-un cadru instituţional și legislativ propice samavolniciilor, sub oblăduirea reprezentanţilor Armatei Roşii de ocupaţie, instrumentele acesteia au recurs la epurări în rândul ofiţerilor şi maiştrilor militari şi la substituirea lor treptată cu elemente loiale.

Într-un climat de insecuritate socială, de brutalitate şi de obedienţă faţă de ocupant, cadrele de elită ale Marinei Regale au fost identificate de organele de represiune comuniste drept „duşmani ai democraţiei“, „reacţionari periculoşi“, „antiguvernamentali“ şi „antisovietici“.

Astfel, în nota la adresa nr. 169 din 13 iulie 1946, expediată de şeful Secţiei a Il-a din Direcţia Operaţii Centrului de Control Militar nr. 1, personalul care făcea obiectul urmăririi era astfel categorisit:

„Categoria 1 formează vârfurile reacţionare periculoase, care nu se vor încadra niciodată în vremurile actuale şi nici în regimul actual democratic, fiind un focar de propagandă antidemocratică, antiguvernamentală, antisovietică şi un focar de teroare [subl.n.s.] contra, mai ales, a elementelor tinere din Marină. Această categorie conduce şi se foloseşte de elementele din categoria a Il-a, din care pot fi alese alte vârfuri, atunci când vârfurile actuale nu vor mai fi în cadrele active ale Armatei.

Trecerea categoriei I în cadrul disponibil cu toate drepturile prevăzute în Legea cadrului disponibil, dreptul de a purta uniformă încă un an după punerea în cadrul disponibil, precum şi păstrarea, pe timp de un an, a tuturor drepturilor pe care le au ofiţerii activi rămaşi în Armată, nu este o măsură practică şi eficace fiindcă ei vor influenţa şi conduce mai departe pe cei din categoria a Il-a, bucurându-se de ascendentul gradului şi de faptul că conducerea nu i-a găsit cu nimica pătaţi, nicidecum vinovaţi de activitatea lor.

Pentru această categorie trebuie aplicată «epurarea», făcând prin această măsură să dispară credinţa că nu se va întâmpla nimica acelora care fac ca ei şi, în acelaşi timp, dându-se liniştea tuturora care merg pe drumul democraţiei, şi se înlătură ideea că Marina este antidemocratică şi deci posibilitatea de a fi desfiinţată.

Categoria a Il-a formează mediul reacţionar moderat, care este însă sub influenţa categoriei I şi care, chiar dacă cei din categoria I vor pleca, ei vor continua activitatea reacţionară.

Nu se poate conta pe sinceritatea lor şi nici pe reeducarea lor, chiar dacă unii vor arăta cu timpul că se încadrează în regimul actual. Toţi ar trebui mereu supravegheaţi şi nu se vor putea folosi în misiuni de încredere. Dacă se urmăreşte o purificare totală a Marinei și o democratizare reală, atunci nu trebuie nimica precupeţit, și trecerea lor în cadrul disponibil, potrivit Legii cadrului disponibil, este o măsură sănătoasă pentru Marină şi justă pentru ei.“
 
 
Dacă, în urmă cu 123 de ani, pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, printr-o onorantă coincidență, pe 23 noiembrie 2017, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Citește și:

#DobrogeaDigitală: „Medgidia-100 de ani de istorie“, de Adrian Ilie. Simboluri şi repere ale oraşului (galerie foto)
 
#DobrogeaDigitală: „Odiseea navei-școală CONSTANŢA“, de Marian Moșneagu. Impresii de călătorie