#DobrogeaDigitală Ioan Popișteanu - om al cetății, al Tomisului cultural, un patriot adevărat

Dacă Universitatea „Ovidius” din Constanța este privită ca un organism viu, profund uman, atunci Biblioteca Centrală Universitară „Ioan Popișteanu” este aparatul circulator al acestuia. Studenții, masteranzii, doctoranzii, profesorii și cercetătorii, asistați de un colectiv de bibliotecari impresionant prin amabilitate și profesionalism, asigură un flux neîncetat de căutări, informații, provocări.


Ca structură componentă a Universității „Ovidius” din Constanța, Biblioteca are un profil enciclopedic, științific și didactic. Și-a deschis porțile în anul 1961, împreună cu proaspătul înființat Institut Pedagogic de 3 ani, din care se va dezvolta Universitatea, începând cu 1990. Sediul central funcționează într-un imobil elegant, interbelic, lângă care s-a înălțat, asemenea unui copil de care părintele este mândru, un nou modul, modern, dotat cu facilități pentru studiu, spații pentru expoziții și pentru cercetare în mediul virtual. Biblioteca oferă servicii variate publicului universitar. Publicațiile pot fi consultate în sălile de lectură, comunitatea academică poate solicita împrumutul de cărți la domiciliu și beneficiază de asistența infodocumentară. Biblioteca facilitează și împrumutul interbibliotecar, schimbul interbibliotecar, fotocopierea publicațiilor.

Fondul material a cunoscut o creștere numerică permanentă de-a lungul timpului, prin cărți, publicații periodice și seriale, monografii, manuscrise, documente audio-vizuale, discuri, CD-rom-uri, hărți. Ne oprim doar la o parte a acestuia, unul dintre motivele pentru care Biblioteca UOC stă cu cinste pe harta lumii științifice, și anume fondul de carte veche românească. De o valoare foarte mare financiar vorbind, dar inestimabilă pentru cultura noastră, sunt Triptic bisericesc(1633), Mitropolitul Varlaam, Carte românească de învățătură  (1643), Noul Testament de la Bălgrad (Alba Iulia, 1648), Octoihul (carte bisericească, 1776), Retorica (manual de retorică, Buda, 1798) ș. a. Din patrimoniul universal, cea mai veche carte deținută de Bibliotecă este lucrarea în limba latină a istoricului italian Antonius Bonfinius, Rerum Ungaricarum decades quattuor cum dimidia, tipărită la Frankfurt, în 1581, care a reprezentat una dintre sursele majore pentru umaniștii Miron Costin și Dimitrie Cantemir, stindarde ale dezvoltării conștiinței naționale. Împreună cu aceste opere de patrimoniu, se pot consulta enciclopedii, albume de artă valoroase, manuscrise, hărți, fotografii, lucrări de specialitate din toate domeniile educaționale pe care le oferă Universitatea „Ovidius” din Constanța. Un mediu prietenos, în care rigoarea științifică se împletește cu plăcerea lecturii și a vecinătății cărților, Biblioteca ne invită mereu să îi trecem pragul.

Apariția și dezvoltarea extraordinară a acestui edificiu de cultură stau sub semnul primului său director, care a dat numele actual al bibliotecii, Ioan Popișteanu, cel care a condus instituția din 1968, imediat după absolvirea facultății, până în 2012, cu o forță formidabilă. După 18 luni de mandat, fondul de carte se îmbogățise, prin transfer, cu aproximativ 300.000 de volume, pentru ca, după 44 de ani la cârma instituției, să se ajungă la peste un milion de volume. Prin eforturile sale și ale directorului Bibliotecii Județene Constanța, Constantin Zamfir, a fost adus singurul incunabul care se află în Dobrogea, Cronica dela Nuremberg. A făcut parte ca președinte, apoi ca secretar, din Comitetul de Inițiativă prin eforturile căruia a luat ființă, în martie 1990, prima universitate a Dobrogei, a organizat cinci ediții ale Salonului Internațional de Carte „Ovidius”, la care numărul de edituri participante ajungea și la 200.

A avut o gândire de format enciclopedic, vizionară, cu intenția declarată de a susține învățământul superior dobrogean de cea mai înaltă calitate. A fost un reputat bibliolog, publicist, întemeietor de edituri constănțene, redactor și editor a peste o mie de cărți, antologii, culegeri de texte, manuale, cursuri universitare, reviste. A avut o vocație de ctitor pe care puțini oameni o mai au în aceste vremuri agitate. Alături de biblioteca universitară, încă una, aceea din satul său natal, Cârjelari, din județul Tulcea, îi poartă numele, de asemenea, a primit titlul de Cetățean de Onoare al orașului Tulcea.
Scriitorul Ovidiu Dunăreanu i-a făcut un emoționant portret în volumul „In memoriam. Ioan Popișteanu”: „Un om cu un suflet mare și generos, cu un optimism molipsitor, autorul unor fapte de cultură de amplă și rezistentă respirație, a iubit Dobrogea, (...) i s-a dăruit cu ardoare și mare risipă de energie”.
Destinul său personal se confundă cu istoria Bibliotecii Universitare. Dragostea sa pentru viață s-a suprapus cu pasiunea pentru bibliotecă, pentru carte în general, cărora li s-a jertfit fără nicio umbră de regret. A fost om al cetății, al Tomisului cultural, un patriot adevărat, care a activat în direcția promovării valorilor spirituale autentice, a limbii și culturii române.
 
Bibliografie:

Constanța Călinescu, Ioan Popișteanu (coord.), Universitatea „Ovidius” Constanța. Studiu monografic, Ovidius University Press, Constanța, 2011.
Ana Popișteanu, Paul Prodan (coord.), In memoriam Ioan Popișteanu. Album ex libris, Ex Ponto, Constanța, 2013.
 
Despre Florentina Nicolae

Este profesor universitar doctor abilitat în cadrul Departamentului de Filologie română, limbi clasice și balcanice, Universitatea „Ovidius” din Constanța. Este specializată în limba latină și istoria literaturii române vechi. A editat operele latinești ale lui Dimitrie Cantemir, între care și câteva ediții princeps, precum „Curanus” și „Loca obscura...”. Pentru edițiile critice de opere istorice și filosofice, în anul 2019, a primit premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române.
 
Citește și:

#Dobrogea Digitală: Biblioteca Universitară „Ioan Popișteanu” și-a redefinit munca