#DobrogeaDigitală „Odiseea editării Poeziilor lui Eminescu în prima sută de ani. 1884-1984“, de Pericle Martinescu - Mihai Eminescu, poetul ajuns celebru în urma îmbolnăvirii sale

 

• Nu e om în România care să nu știe cine a fost Mihai Eminescu, însă puțini sunt cei care știu de ce marele poet s-a stins din viață.

Pericle Martinescu scoate la lumină o dată cu publicarea cărții sale „Odiseea editării Poeziilor lui Eminescu în prima sută de ani. 1884-1984“ motivul tragic prin care marele poet martir al României s-a stins din viață.

Mihai Eminescu, un împătimit al scrisului, redactor al ziarului Timpul, avea adesea momente în care uita că este om și trecea într-o stare de neființă continuându-și ardent munca. Singura comoară a marelui poet era o ladă cu manuscrise, pe care atât colegii din redacție și nu numai, le colecționau sau încercau să ppună mâna pe ele pentru a le vinde, fie înainte, fie după ce Eminescu le dădea spre publicare.

Titu Maiorescu a fost cel care a observat din timp potențialul marelui poet și a simțit pericolul că Eminescu și-ar putea pierde rândurile de versuri scrise din suflet pentru națiune. A încercat să le recapete pe toate, ba chiar să îl prevină pe marele poet de un dezastru ce-l simțea că va urma.
În toată goana poetului de a-și pune pe foaie gândurile și sentimentele, inevitabil autorul a început să simtă presiunea, stresul oboseala. Printr-o scrisoare, marele poet se destăinuia unuia dintre bunii săi prieteni din Iași:

„Simt că nu mai pot, mă simt că am secat moraliceşte, că mi-ar trebui un lung, lung repaos, ca să-mi revin. Şi cu toate acestea, ca lucrătorii cei de rând din fabrici, un asemenea repaos nu-l pot avea nicăieri şi la nimeni. Sunt strivit, nu mă regăsesc şi nu mă mai recunosc ... Aştept telegramele Havas ca să scriu iar, să scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt şi n-aş fi mai ajuns să trăiesc!“, au fost gândurile pline de regret ale autorului că trăia.

Maiorescu  îl vedea și îl simțea pe Emiescu că ducea o mare bătălie în interior: „La Eminescu, început de alienaţie mintală, după impresia mea“, a scris criticul în jurnalul său, în data de 11 iunie 1883.  Câteva zile mai târziu, pe 23 iunie, bănuiala lui Maiorescu prindea contur: „Eminescu devine din ce în ce mai alienat. Foarte excitat, sentiment al personalităţii exagerat“

L-a mai puțin de o săptămână de la acest comentariu, Maiorescu consemna în jurnalul său că a mers la doctorul Șuțu să discute despre internarea marelui poet, pe cheltuiala sa, în casa de sănătate a aceluia.  Imediat după internare, la 1 iulie 1883, ziarul Românul anunța:

„Aflăm cu sinceră părere de rău că d. Mihail Eminescu, redactor al ziarului Timpul, tânăr plin de talent şi înzestrat c-un deosebit geniu poetic, a căzut grav bolnav. Sperăm că boala sa nu va fi decât trecătoare şi că în curând vom anunţa deplina sa însănătoşire“.

Însă vestea bună nu a apărut. Binele Public, un alt ziar din București anunța faptul în sine, la care a adăugat un bilanț al poeților români morți din cauza indiferenței societății.

„Şi apoi să se mai zică că literatura românească n-a avut martirii săi, care şi-au plătit cu zilele mica glorie ce n-au putut-o câştiga în viaţă şi au dobândit-o abia după moarte. Şi acei care mai trăiesc din literaţii noştri, ce răsplătire, ce încurajare pot aştepta pentru muncile lor, cu atât mai vrednice de laudă că sunt neinteresate? Nimic de la Stat. Nimic de la Societatea Academică, căci acolo răsplătirea s-a cristalizat în familie ... Bene-Merenti? Dar cine-l mai doreşte astăzi? Căci cu el; ca şi cu orice decoraţiune, s-a făcut aşa abuz încât e mai onorat cel ce nu-l are decât cel ce-l are“.

Citește continuarea cărții „Odiseea editării Poeziilor lui Eminescu în prima sută de ani. 1884-1984“ aici.

Sursa foto: „Odiseea editării Poeziilor lui Eminescu în prima sută de ani. 1884-1984“

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.

Citește și:
 
#DobrogeaDigitală - „Odiseea editării Poeziilor lui Eminescu în prima sută de ani. 1884-1984“, de Pericle Martinescu: „Numele şi opera lui Eminescu s-au confundat aproape cu sufletul naţiunii înseşi”

#DobrogeaDigitală „Administrația românească. Cadrilater (1913-1940)“: România a fost numărul 1 la venitul pe cap de locuitor