#DobrogeaDigitală Portretul Luciei Sturdza-Bulandra - „Să fie vreo regină detronată din Anglia, exilată în România ca să-şi aline spleenul“

Lucrarea „50 figuri contimporane“ prezintă o colecție de portrete realizate de pictorul și graficianul Iosif Iser, pe marginea cărora adnotează Petre Locusteanu, jurnalist, dramaturg, umorist și fost actor la teatrul din Craiova.

Volumul, publicat în 1913, schițează chipul fizic și moral al celor mai impregnante figuri de la început de secol XX. Îi regăsim descriși, atât din condei cât și din pensulă, pe Regele Carol I, Carmen Sylva, Al. Davila, Galaction, Ovid Densușianu, Nottara, Coșbuc, I. G. Duca, Vlahuță, Take Ionescu, Macedonsky, Delavrancea, Victor Eftimiu, Sadoveanu, Minulescu sau Caragiale, și mulți alții.
 


Așa cum era și firesc, cartea începe cu portretul Regelui Carol I descris astfel „cu ochii săi autoritari, majestoşi, liniştiţ […]  părul nins, despărţit în două, cu cochetărie de strămoş care vrea să placă posterităţii…“. Urmează descrierea Reginei Elisabeta a României, „mama răniţilor şi totdeodată cea mai rănită mamă...“.

Seria de portrete continua cu Ion I. C. Brătianu ( n. 1864 - d. 1927), cel care a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din România modernă.
 
La galeria de portrete se adaugă o figură emblematică a teatrului românesc, Lucia Sturdza-Bulandra ( n. 1873 - d. 1961). Timp de trei decenii a fost profesoară la Conservatorul de artă dramatică din București, având un talent pedagogic formidabil, fiind mentor pentru generații întregi de actori: Nicolae Baltățeanu, George Calboreanu, Nae Roman, Dina Cocea, Radu Beligan, Victor Rebengiuc.  A debutat la Teatrul Național din București în 1898. Din anul 1941 va încânta publicul de pe scena Teatrului Municipal din București, pe care îl va conduce din 1947 până la sfârșitul vieții sale.
 
Textul de factură profundă, impresionează prin cumulul de detalii, reușind să creeze o imagine clară a personalității descrise. Redăm mai jos rândurile scrise despre Lucia Sturdza-Bulandra la care se adaugă pictura pe care o găsiți în galeria foto.
 
„O linie fină, subţire, cambrată cu ostentaţie şi războinic de elegantă, căreia ochii, ca două puncte de dispreţ, îi dau o expresie înfiorător de mândră.

Când s’a uitat întâia oară la mine d-na Sturdza-Bulandra, toate trăsăturile feţei i s’au frânt parcă deodată şi am avut impresia că distinsa artistă a simţit ceva amar în gură. Nu ştiam cine e. Am bănuit însă că trebue să fie vreo regină detronată din Anglia, exilată în România ca să-şialinespleenul. Azi o cunosc bine şi o admir. Totuş impresia că simte ceva amar îngură ori de câte ori vede un om, încă nu s’a şters.

D-na Sturdza-Bulandra este, desigur, una din cele mai originale figuri artistice din ziua de azi. Totuş niciodată nu mi se pare mai expresivă această artistă, care a izbutit să împingă eleganţa pe scenă până la subtilităţi surprinzătoare de rafinărie, de cât când străbate Cişmigiul ca să se ducă la Conservator sau la repetiţie.

Priviţi-o: înaintează încet pe marginea lacului, răsfăţându-şi linia fină, subţire, cambrată cu ostentaţie şi războinic de elegantă. Dinspre largul apei alunecă o eleganţă tot atât de cambrată, tot atât de fină, tot atât de războinică. Este o lebădă. O încrucişare de priviri şi între cele două expresii de eleganţă îndârjită şi mândrie crudă se-încinge par’că o polemică mută:
- Eu sunt mai elegantă !  - Ba eu!
- Eu sunt mai cambrată! -  Ba eu!
- Eu sunt mai albă ! - Ba eu !

Bănuesc că niciodată 'aceste polemici n’au ajuns la violenţe oprite de lege. Sunt sigur însă că totdeauna d-nei Sturdza-Bulandra îi e necaz când vede o lebădă. Şi are dreptate să-i fie! Pe scena românească o singură artistă a izbutit să poarte cu nobleţe linia lebedei ; pe lacul Cişmigiului şase lebede fac să alunece zilnic linia din care se desprinde majestatea amarnică şi dispreţul inofensiv ale d-nei Sturdza-Bulandra.“
 

 
Sursă foto: „50 de figuri contiporane“ de Petre Locusteanu, Iosif Iser
 
Citește și:

Portretul lui Eugen Lovinescu - „Cum de-ai izbutit să scrii atâtea, să faci atâtea la o vârstă aşa de fragedă, copilaşule de 30 ani?“

Portretul lui Take Ionescu - „Elocvenţa acestui mare orator mă indignează şi mă farmecă totdeodată“