#DobrogeaDigitală Volumul „Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste”, de Doina Jela, de astăzi în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanţa

Apărut în 2001, la editura Humanitas, volumul Doinei Jela, „Lexiconul negru”, face parte din colecția Procesul comunismului, unde autoarea a mai publicat încă două cărți: „Aceasta dragoste care ne leagă”, desemnată, în 1998, „Cartea anului“ la Târgul internațional de carte de la Timișoara, și volumul „Drumul Damascului”, care l-a inspirat pe regizorul Lucian Pintilie, în realizarea filmului După-amiaza unui torționar.


Subintitulat „Unelte ale represiunii comuniste”, „Lexiconul negru” adună laolaltă peste 1700 de portrete de anchetatori, gardieni, temniceri si torționari, o întreprindere deloc ușoară, care a necesitat o muncă impresionantă de jurnalist și reporter, de „scormonire” a unei întregi bibliografii a Gulagului românesc.
Au fost consultate, astfel, sute de lucrări memorialistice, istoriografice și de analiză, publicații, culegeri de documente, arhive, corespondență, dar și mărturii orale ale unor persoane care au avut legătură cu demersul curajos al autoarei.

Doina Jela face parte dintre cei, foarte puțini, care și-au făcut, din studierea și rememorarea istoriei violenței și a crimei sistematice din perioada comunistă, o misiune de credință, dusă la capăt fără teamă și cu sentimentul unei datorii de onoare față de suferința și multitudinea victimelor tăcute ale regimului nu de mult apus. Ea este convinsă că rezistența prin memorie este singura care ne poate salva. „Nu suntem decât memorie”, declară autoarea, iar societatea poate merge mai departe doar prin exponenții săi care nu vor accepta ca, peste mărturiile atroce ale trecutului, să se aștearnă praful uitării.

În introducerea pe care o face „Lexiconului”, Doina Jela îl citează în mai multe rânduri pe Aleksandr Soljenițîn, romancierul și dizidentul rus care a făcut cunoscute lumii întregi ororile din lagărele de muncă forțată ale Uniunii Sovietice:
„Dar noi, ce trebuie să facem?… Cîndva, urmaşii noştri vor numi cîteva din generaţiile noastre de papă-lapte: mai întîi, am îngăduit cu supuşenie să fim bătuţi cu milioanele, pe urmă i-am ocrotit pe ucigaşi, să-şi trăiască fericiţi bătrîneţele. (…) Înaintea ţării noastre şi înaintea copiilor noştri sîntem obligaţi să-i căutăm şi să-i judecăm pe toţi! Să-i judecăm nu atît pe ei, cît mai ales crimele lor.“



Fără a avea pretenția de a se substitui justiției, cartografierea personajelor care au făcut parte din aparatul de represiune al regimului comunist este un demers necesar, parte din proiectul dificil și ambițios al Doinei Jela de a recupera și a restitui către generațiile care vin, o parte importantă din istoria infamantă a acestei națiuni. Românii nu au dreptul să uite, sau să pretindă că nu s-a întâmplat ceea ce a fost un veritabil atentat la esența ființei umane. Doar aducând la lumină faptele și personajele care le-au facilitat, se poate exorciza răul și pune în loc credința că asemenea orori nu se mai pot repeta.

După cum stă scris și pe coperta a patra a cărții, „Chiar dacă Nürenberg-ul comunismului nu va avea loc niciodată, dosarul unui astfel de proces începe să capete consistență. Pe măsură ce arhivele sistemului se deschid, probele se acumulează. Cei care le adună nu sunt reprezentanții justiției, ci ai științei și conștiinței morale: istorici, politologi, jurnaliști, scriitori. Cu toții sunt convinși că adevărul trebuie știut, că vinovații – oameni și idei – trebuie identificați, că mecanismul terorii trebuie analizat pentru ca reproducerea lui să nu mai fie cu putință.“
 

Citește și:

La Cărturești Carusel Lansare de carte a scriitoarei constănțene Doina Jela - „Drumul Damascului. Spovedania unui fost torționar”