Istoria Dobrogei - Bibliografie Iustinian (sec. VI) - „Corpus iuris civilis” („Digeste”, „Codice”)

• Împăratul Iustinian I cel Mare (527-565) a instituit o comisie de juriști, condusă de Tribonianus, care a adunat, clasificat, comentat și editat sursele dreptului roman, ansamblul legilor fiind cunoscut sub numele de „Corpus iuris civilis”. Din el fac parte următoarele culegeri, care au apărut în perioada 529-534: „Digesta” sau „Pandectae”, în cincizeci de cărți; „Institutions sive amen:a”, în patru cărți; „Codex Iustinianus”, în douăsprezece cărți. La acestea s-a adăugat culegerea legilor adoptate în timpul domniei lui Iustinian, numite „Novellas”, în total 168 plus 13 edicte. Unele dispoziții judiciare cuprind informații importante din punct de vedere istoric. (ed. H. Mihăescu & Gh. Ștefan)

 

DIGESTELE IMPARATULUI IUSTINIAN

În capitolele XXXVIII și XLIX este nominalizat un guvernator al provinciei Moesia Inferior, din care făcea parte și Dobrogea, în timpul domniei împăratului Marcus Aurelius Antoninus Caracalla (211-217):

„XXXVIII, 17, 1, 3. Câteodată și celui revendicat în stare de sclavie va trebui să-i acordăm o moștenire legitimă, de pildă daca s-a născut într-un timp după ce mama a obținut libertatea. Desigur, dacă s-a născut după slobozirea mamei din sclavie, chiar dacă a fost conceput în sclavie, el va fi admis la moștenirea legitimă a mamei sale. Chiar daca a fost conceput și născut la dușmani de către o captivă, când aceasta se va întoarce, după rescriptul împăratului nostru și al divinului său tată care Ovinius Tertullus, va putea fi admis, cu aceasta hotărâre a senatului, ca unul revendicat in mod public.”

„XLIX, 15, 9. „Ulpian în cartea a patra, la legea Iulia și Papia. Fiul născut la dușmani, dacă se întoarce la vatră, are drepturile fiului (legitim): că are acest drept după întoarcerea la vatră părintească nu există nicio îndoială după rescriptul împăratului Antoninus și al divinului său tată către Ovinius Tertullus, guvernator al provinciei Moesia Inferioară.
 

CODICELE LUI JUSTINIAN

În Cartea I, este menționată în mod particular organizarea bisericească a provinciei Scythia Minor, afectată de invaziile barbare în timpul împăratului Zenon (474-491): „I, 3, 35 (36) (Împăratul Zenon augustul) (...) Decidem ca fiecare oraș, fie reconstruit în anii trecuți sau inexistent mai înainte, dar deținând acest drept prin bunăvoința împărătească, să aibă în orice caz un episcop deosebit și propriu care să se îngrijească de treburile bisericești. Nimănui să nu-i fie îngăduit în niciun chip, și nici măcar prin porunca împărătească, să priveze un oraș de episcopia sa proprie sau de teritoriul care i-a fost atribuit sau de oricare alt drept și să-l facă dependent în această privință sau în oricare alta de alte orașe.

1. Cel care va face sau va încerca să facă ceva împotrivă, fie în orașele reconstruite, fie în locurile cu drepturi orășenești sau destinate să fie renovate și promovate în viitor, și le va lipsi de privilegiul episcopiei proprii sau le va lua vreun alt drept din cele acordate sau acordabile de acum înainte, acela să fie zădărnicit în încercarea sa; dar nu numai atâta, ci și cel care luptă împotriva fiecărei hotărâri de folos obștesc sau privat să fie lipsit cu rușine lucrurile sale. Aceleași pedepse să fie date și celui care va îndrăzni să facă ceva asemănător prin rescript imperial, cum am arătat mai înainte.

2. Toate acestea le-am hotărât în general, dar am avut înainte și situația preasfintelor biserici aflate sub oblăduirea orașului Tomis  din eparhia sciților, pentru faptul că aceste preasfinte biserici sunt zdruncinate fără întrerupere de incursiunile barbarilor, ori de altfel sunt chinuite de sărăcie și nu pot fi ajutate în alt chip decât prin mijlocirea iubitorului de Dumnezeu episcop din Tomis, care este și orașul de reședință civilă: hotărâm ca acestea să fie scoase de sub prevederile prezentei legi și sä nu fie deloc supuse constrângerii ei, ci să rămână cu organizare proprie.”
 
În Cartea IV, sunt amintite interdicțiile vânzărilor de băuturi și arme în timpul împăraților Valentinian (Apus 364-375) și Valens (Răsărit 364-378), respectiv Marcian (Răsărit 450-457): „IV, 41, 1. „Auguștii împărați Valentinianus Valens și Gratianus [fiul lui Valentinian] către Theodotus, comandant militar. Nimeni să nu aibă dreptul de a transporta în ținuturile barbarilor vin, ulei și băuturi, nici măcar de gust sau măcar pentru destinații comerciale (anii 370-375 – n. e, r,).
2. Împăratul Marcianus augustul către propretorul Constantinus. Barbarilor din afară, de orice neam, care vin în această preasfântă cetate [Constantinopol] în chip de soli sau în oricare altă misiune, ori în deosebite alte orașe și locuri, nimeni să nu cuteze a le vinde zale, scuturi, arcuri, săgeți, săbii sau orice alt soi de arme și nici un fel de proiectile și sä nu fie înstrăinată de către cineva nici măcar o bucată de fier, lucrat sau încă nelucrat; căci e lucru vătămător pentru împărăția romană și foarte vecin cu trădarea ca să înzestrăm pe barbari cu arme, de care se cade să ducă lipsă, spre a-i face mai puternici. 1. Dacă va vinde cineva în orice loc un anumit soi de arme barbarilor străini, de orice neam ar fi, împotriva poruncilor pietății noastre, hotărâm să-i fie confiscate imediat toate bunurile și să fie date fiscului, iar el însuși să fie supus pedepsei capitale” (anii 455-457 – n. e. r.).
 


În cartea X, este evocată măsura fiscală privind aprovizionarea armatei din dioceza Tracia în timpul împăratului Anastasius (491-518): „X, 27, 2, 10 (3).„ Împăratul Anastasius augustul către propretorul Matronianus (....) Dar acestea au fost rânduite în afara diecezei Tracia, căci în Tracia dăjdile nu sunt oferite în întregime, deoarece numărul agricultorilor s-a micșorat din cauza năvălirilor barbare, și nu ajunge contribuția în natură pentru oștenii aflați în ea; și mai mult ca oriunde, pentru hrănirea unităților militare din ea, e nevoie să o strângem cu multă grijă, deoarece nu putem hrăni soldații de acolo fără să facem și cumpărături. Așadar în această dieceza să rămână în vigoare obiceiul de până acuma, căruia i-au fost supuși negustorii, și dar atât strângătorilor de dajdii cât și negustorilor să li se dea mai întâi aur curat în monedă bine cântărită pentru cumpărături, și numai așa să li se ceară să aducă contribuția, fără înconjur și teamă, iar cel care calcă aceste hotărâri să fie supus la aceeași pedeapsă.
11. Căci e mai bine ca în loc de negoț privat să aducă și negustorii cele de trebuință pentru nevoile soldaților.

12 (4) Când însă în anumite orașe, care n-au bani pentru grâne și nici alte mijloace, se ivește nevoia de a face cumpărături, să le fie îngăduit conducătorilor să facă acest lucru, dar numai în orașul care are nevoie și în cuprinsul hotarelor sale, și numai cu prețurile în vigoare în locurile respective și in timpul acela. Acest lucru să-l păzească și senatorii orașelor și oricine va avea grijă de cumpărături.”
 


În Cartea XI, este amintită măsura de legare de pământ a țăranilor în timpul împăratului Theodosius I cel Mare (378-395), ultimul împărat al imperiului unificat: „XI, 52 (51), 1. Auguștii împărați Theodosius, Arcadius [fiul cel mare al lui Theodosius] și Honorius [fiul cel mic al lui Theodosius] către propretorul Rufinus. În toată dieceza Traciilor a fost înlăturată pentru totdeauna darea pe cap de om și se aplică numai darea pentru pământ.

1. Și pentru ca muncitorilor de pământ, eliberați de obligația unui tribut, să nu li se pară că le este îngăduit să rătăcească și să se retragă unde vor, să fie constrânși prin dreptul de la origine: deși, prin condiția lor, par liberi, să fie totuși socotiți ca sclavii pământului pe care s-au născut și să nu aibă libertatea de a se retrage unde vor sau de a-și schimba locurile, iar proprietarul lor să aibă și drept de patronaj și putere de stăpân.

2. Dacă însă cineva va socoti nimerit să primească sau să rețină la el un muncitor de pământ venit de aiurea, să fie silit să plătească două livre de aur aceluia care a fost lipsit de un lucrător al ogoarelor sale, și apoi să-1 restituie împreună cu tot câștigul.”
 
În Cartea XI, este menționată interdicția adăpostirii țăranilor fugari de către alți proprietari de pământ în timpul împăraților Leon I (457-474 Răsărit) și Anthemius [467-472 Apus]: „XI. 54 (53), 1. Auguștii împărați Leo și Anthemius către Nicostratus, propretorul Orientului. Dacă, după această hotărâre a sacrei noastre autorități, va căuta cineva să recurgă la patronajul cuiva, pentru a înșela și scăpa de slujbași publici, atunci lucrul obținut în urma acestui fapt, sub formă de daruri, vânzare, închiriere sau oricare altă înțelegere, să nu aibă nici o valabilitate: notarii care vor îndrăzni să facă asemenea acte să fie supuși prescripției bunurilor, și anume cei care vor cuteza să scrie cu bună știință astfel de documente, iar satele sau posesiunile care recurg la patronaje să fie revendicate de către autoritățile publice.

1. Iar persoanele care vor fi descoperite că au primit fugari în clientela lor, în detrimentul binelui obștesc: cei nobili să fie siliți să plătească o condamnare de o sută de livre aur, iar cei de mijloc să fie pedepsiți cu pierderea averilor; cu aceeași pedeapsă să fie înfruntați și cei care în mod necinstit se pun în slujba unor fapte nelegiuite în felul acesta.

2. Hotărâm ca legea de față să aibă valoare și să fie aplicată din momentul marcat în decretul sacru promulgat de către [împăratul 450-457] Marcianus, cel de sfântă amintire, adică in dieceza Tracia de acum treizeci de ani, și anume de la consulatul lui Aetius pentru a doua oară și al lui Sigisbuld, iar în dieceza orientală, în Egipt, în Pont și în Asia de acum douăzeci și opt de ani, și anume de la consulatul  lui Cyrus. Dată la calendele lunii septembrie sub consulatul augustului Anthemius pentru a doua oară.” (anul 468 – n. e. r.).
 
În Cartea XII, sunt amintite impozitele stabilite pentru dioceza Tracia în timpul împăratului Valens: „39 (40), 2. „Auguștii împărați Valens, Gratianus și Valentinianus către propretorul Modestus. Provinciile Traciilor să strângă îmbrăcăminte pe douăzeci de jugăre sau capete; Sciția și Moesia să plătească o dare anuală pe treizeci de jugăre sau capete; (... ) Dată cu cinci zile înainte de idele lunii august în Hierapolis sub consulatul augustului Gratianus pentru a patra oară și a strălucitului Merobaud.” (anul 377 – n. e. r.).
 
 
Bibliografie
Digesta, recognovit Theodorus Mommsen, retractavit Paulus Krueger, ed. a 20-a, 1968;
Digesta Iustiniani Augusti, recognovit, adsumpta in opens societatem Paulo Kruegero, ed a 2-a vol. 1-2, 1962-1963;
Codex Justinianus, recognovit et retractavit Paulus Krueger, ed a 17-a, 1968;
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970 (XLIX. Corpus iuris civilis)
 
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța 


Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Bibliografie: Marcellinus (sec. VI) - „Cronică” (II)