Istoria Dobrogei - Bibliografie Marcellinus (sec. VI) - „Cronică” (II)

Marcellinus era originar din Illyria (fosta Iugoslavie) și a trăit la Constantinopol în secolul VI. El a fost secretarul lui Iustinian până în momentul în care acesta a devenit împărat (527), iar apoi a devenit preot. Marcellinus a redactat  o „Cronică” (anale) având ca subiect istoria cronologică a Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) în perioada 379-534. Lucrarea a fost continuată, probabil de altcineva, până la anul 548. Chiar dacă autorul și-a  caracterizat scrierea ca „opus rusticum”, „Cronica” este bine scrisă, având informații importante, mai ales pentru epoca vieții sale. (ed. H. Mihăescu & Gh. Ștefan)
 


„Cronică”
 
„514. (indicțiunea a șaptea). În timpul consulatului lui Senator singur. 1. Scitul Vitalianus, strângând [în calitate de comesfoederatorum al unităților de bulgari – n. e. r.] în trei zile peste șaizeci de mii de ostași romani, călăreți și pedestrași, a venit până la localitatea Septimus [la șapte mile de Constantinopol – n. e. r.], unde și-a așezat tabăra. Așezându-și unitățile sale de la o mare la cealaltă, a venit fără pierderi până la așa-numită Poartă de Aur [Poarta de sud a zidului împăratului Theodosius II (408-450) – nota editorilor români]. El pretindea firește că a venit la Constantinopol din cauza dreptei credințe și a episcopului din Constantinopol, Macedoniu, exilat pe nedrept de împăratul Anastasius. Fiind apoi momit și înșelat de prefăcătoriile și jurămintele false ale lui Anastasius, transmise prin intermediul lui Teodor, după opt zile de la sosirea sa în împrejurimile capitalei, Vitalianus s-a întors înapoi [în Moesia – n. e. r.]. 2. Apoi Vitalianus a intrat printr-o șiretenie, în timpul nopții, în cetatea Odessos [Varna/Bulgaria] în Moesia. 3. Pe Ciril[magistermilitum per Thracias – n. e. r,] care era mai curând un afemeiat decât un comandant destoinic, Vitalianus 1-a surprins dormind între două concubine. Târându-1 afară 1-a omorât imediat cu un pumnal getic [hunic – n. e. r.] și s-a arătat astfel pe față și în văzul tuturor ca dușman al împăratului Anastasius.”
Editorii români notează că Vitalianus se revoltase în numele ortodoxiei împotriva împăratului Anastasius (491-518), susținător al ereziei monofizite condamnată de al Patrulea Conciliu Ecomenic al Bisericii Creștine de la Chalcedon din 451, și că, după uciderea lui Ciril, care fusese trimis în urmărirea lui Vitalianus, acesta a fost declarat inamic public de către Senat.
 
„515. (indicțiunea a opta). În timpul consulatului lui Antemius și Florentius. 2. Același Vitalianus a devenit un dușman și mai înverșunat al împăratului Anastasius: căci a trimis înainte pe călăreții săi, iar corăbii înarmate pluteau de-a lungul țărmului stâng, în timp ce el, însoțit de pedestrași, a intrat pe domeniul Systhene și a folosit ca tabără clădirile de acolo. Împăratul a trimis la Vitalianussenatorii, care să stabilească cu acesta condițiile păcii. Ca preț de răscumpărare pentru Hypatius el a primit atunci nouă sute de livre aur [1 livră romană = 325 g], care îi fuseseră oferite de ostașii săi, împreună cu Uranius la Sozopolis [litoralul Bulgariei]. Vitalianus a fost numit comandant al trupelor din Tracia, iar dupa ce s-a intors, 1-a inapoiat bunicului său [împăratului – n. e. r.]. pe Hypatius, pe care îl ținea legat în lanțuri, ca prizonier, în fortăreața Acres [Tirizis la Capul Caliacra/Cadrilater-Bulgaria – n. e. r.].”
Editorii români notează că Vitalianus a înfrânt armata comandată de Hypatus, nepotul lui Anastasius, pe care l-a luat prizonier și că, în incursiunile lor, soldații lui Vitalianus i-au luat prizonieri și pe funcționarii trimiși să aducă răscumpărarea pentru Hypatius
 


„516. (indicțiunea a noua). În timpul consulattului lui Petrus singur. 1. Călcându-și cuvântul dat împăratul Anastasius s-a mâniat împotriva Iui Vitalianusși i-a numit ca succesor pe Rufinus [posibil ginere al lui Ioan Scitul – n. e. r.].”
Editorii români notează că din cauză că Anastasiu nu și-a respectat promisiunile, în toamna lui 515, Vitalianus s-a revoltat a treia oară, dar flota lui a fost arsă și armata de uscat învinsă, după victorie împăratul destituindu-l de la comandamentul din Tracia.
 
„517. (indicțiunea a zecea). În timpul consulatului lui Constantius și Agapitus. Atunci au fost devastate cele două Macedonii și Tesalia, iar călăreți geți [bulgari sau slavi – n. e. r.] an ajuns, prădând, până la Termopile [Grecia centrală] și în vechiul Epir. Împăratul Anastasius a trimis atunci, prin intermediul lui Paulus, o mie de livre de dinari de aur lui Ioan, guvernatorul Illyriei, ca să răscumpere pe prizonierii romani. Deoarece banii aceștia nu fost suficienți, prizonierii romani au fost arși împreună cu căsuțele lor sau omorâți în fața porților închise ale orașelor.”
 
 

Continuarea ediției a doua
 
A
„519. (a douăsprezecea indicțiune). În timpul consulatului împăratului Iustinian [527-565] și a lui Eutharicus. 3. (T). Scitul Vitalianus, fiind rechemat la conducerea treburilor statului prin bunăvoința împăratului Justin, a venit la Constantinopol și a fost numit comandant al armatei, în ziua a șaptea de la sosirea sa.”
Editorii români notează că în contextul politicii de reprimare a monofizitismului și de reconciliere cu papa, Justin I (518-527), succesorul lui Anastasius și predecesorul lui Iustinian I, ajunsese la un acord cu Vitalianus încă din anul 518, când 1-a numit magistermilitumpraesentalis.
 
B
„3. (S.) Scitul Vitalianus, după ce a fost chemat și de ambele părți s-au făcut jurăminte [care garantau buna credință și integritatea corporală – n. e. r.,], a venit în capitală, unde a fost numit imediat comandant al armatei. ”
 
„520. (indicțiunea a treisprezecea). În timpul consulatului lui Vitalianus și Rusticus. În luna a șaptea a consulatului său, consulul Vitalianus a fost străpuns de șaisprezece lovituri și ucis [din ordinul lui Iustinian – n. e. r.] în palatul imperial, împreună cu însoțitorii săi Celerianus si Paulus.”
 
„530. (indicțiunea a opta). în timpul consulatului Iui Lampadius și Orestes. Mundus, comandantul cavaleriei și infanteriei din Illyria [din 529 – n. e. r ], cel dintâi dintre toți comandanții romani a atacat pe geții [probabil slavi – n. e. r.] care de mult timp cutreierau Illyria și i-a pus pe fugă, după ce a omorât pe mulți dintre ei. Mai târziu însă, tot in timpul acestor consuli, același comandant a venit ca vântul în Tracia, împins de curajul său, și s-a luptat cu succes împotriva bulgarilor care jefuiau acolo. După ce a ucis cinci sute de dușmani a căzut și el în luptă.”
Editorii români notează că autorul face o confuzie, deoarece Mundus a murit de abia în 536, în bătălia de la Salonae [Split/Croația] împotriva goților.
Împăratul păgân reformator Dioclețian (284-305) a reorganizat statul roman, reîmpărțindu-l administrativ în 4 prefecturi, 12 dioceze și 101 provincii, din dioceza Tracia făcând parte și provinciile Scythia Minor (Dobrogea) și Moesia Secunda (Cadrilater-Bulgaria), rezultate din divizarea vechii provincii Moesia Inferior.
 
Adaos
 
„535. (indicțiunea a șaisprezecea). În timpul lui Belisarius singur. 3. Patricianul Sitta [magistermilitumpraesentalis și cumnatul împărătesei Teodora, soția lui Iustinian – n. e. r.] s-a ciocnit cu dușmanii bulgari lângă râul Istru din Moesia și a ieșit învingător.”
                                                                                               
 
Bibliografie
Chronica minora saec. IV, V, VI, VII, ediditTheodorusMommsen, vol. II, Berlin, 1894 (MGH, AA, XI, partea 1, p. 60-108).
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970 (XLVIII. Marcellinus Comes)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța 


Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și: