Istoria Dobrogei - Instituții Provincia romană Moesia Inferior (sec. I-III) (galerie foto)

Provincia romană imperială (de graniță) Moesia Inferior includea Dobrogea și Bulgaria estică dintre Dunărea de Jos și Balcani și a fost funcțională între anii 86-285.

Terminologie

 
Cohors (latină/„cohortă”) = 1.Subunitate tactică a legiunii, care era compusă din 10 cohorte. 2.Unitate auxiliară de infanterie formată din provinciali fără cetățenie romană, înarmați conform tradiției. Cohortele de 500 de soldați (quingenariae) erau comandate de un praefectus, iar cele de 1000 de ostași (miliariae) de un tribunus. 3.Cohortele pretoriene, în număr de 10 a câte 500 de militari, constituiau garda imperială, fiind recrutate din Italia.
 
Legio (latină/„legiune, armată) = Unitate militară tactică și strategică formată din cetățeni romani, care, după un serviciu de 20-25 de ani, primeau recompense financiare și funciare, formând colonii de veterani. Împăratul Augustus (30 î. H. – 14 d. H.) a stabilit numărul lor la 28, iar Septimius Severus (193-211) a crescut numărul lor la 30. Până în sec. II era alcătuită din 5600 de soldați, organizați în 10 cohorte împărțite în 6 centurii de câte 80 de oameni. Hadrianus (117-138) a crescut numărul infanteriștilor la 6800 și a adăugat 726 de călăreți. În epoca imperiului era condusă de un legatus augusti de rang senatorial.
 
Limes (latină) = Linie defensivă construită pe o frontieră naturală (ripa), ai cărei soldați se numeau ripenses, sau pe o frontieră artificială, ai cărei ostași se numeau limitanei. Era alcătuit dintr-un val de pământ (vallum), un șanț în fața valului, castre și castele (la distanțe de 5-10 km) și turnuri de observație (burgi, turris), toate legate printr-un drum militar (via). Zona din fața șanțului era defrișată, iar comunicațiile se făceau cu foc și fum.
 

Izvoarele scrise

 
Provincia romană  Moesia este menționată în Naturalis Historia (III, 149) a romanului Plinius Maior/cel Bătrân (23-79) și în Geographia (III, 9, 1; III, 10, 1) grecului Claudios Ptolemaios (sec I-II).
 
Poziție
 
Limitele provinciei Moesia erau următoarele: la N Danubius/Dunăre, de la râul Drava (Serbia) la vărsarea Dunării în Pontus Euxinus (Marea ospitalieră) / Marea Neagră; la V provincia Dalmația (Croația); la S râul Axios/Vardar și munții Haemus/Balcani, care o separau de provinciile Macedonia și Thracia.
 

Populație

 
Populația provinciei era formată din triburi ale marelui neam indo-european al tracilor  din Europa de sud-est. Plinius, Ptolemaios, grecul Strabon (sec. I î. H.-sec. I d.H.) și romanul Dion Cassius (sec. II-III) foloseau termenul geți pentru populația din E provinciei și moesi pentru cea din V.

Printre triburile amintite se numărau: charii, scaudgii, geții, dimensii, piarensii, oitensii, obulensii, crobrizii, troglodiții (E) și timahii, tribalii, celegerii, dardanii, tricocernensii, picensii (V).
 

Origine

 
Proconsulul Marcus Licinius Crassus, guvernator al Macedoniei, a cucerit definitiv Dobrogea în 29-28 î. H. Ca urmare, Ripa Thraciae/regiunea interioară a fost pusă sub autoritatea regatului clientelar/vasal al tracilor odrisi, iar litoralul a unui praefectus orae maritimae. În anul 15, împăratul Tiberius (14-37) a înființat provincia Moesia, limitată la E de localitatea dunăreană Dimum/Belene (Bulgaria). Ca provincie de graniță, Moesia era administrată de un legatus Augusti/delegat imperial.
 
În anul 46, ca urmare a nesfârșitelor probleme politice din regatul odris, împăratul Claudius (41-54) l-a desființat și l-a transformat în provincia Thracia. În acest context, Dobrogea fost inclusă în provincia Moesia. Regatul dac a lansat un puternic atac peste Dunăre în anul 86, în care și-a pierdut viața însuși guvernatorul Oppius Sabinus. În consecință, împăratul Domitianus (81-96) a reorganizat provincia divizând-o în Moesia Superior la V și Moesia Inferior la E. Cele două noi provincii imperiale erau separate de râul Ciabrus/Tibrița (Bulgaria), Dobrogea fiind inclusă în Moesia Inferior, provincie cu rang consular.
 

Guvernatorii

 
Azi sunt cunoscute numele întregi sau parțiale ale celor mai mulți guvernatori ai provinciei Moesia Inferior, mandatele lor fiind de câțiva ani. În continuare o listă cronologică a guvernatorilor cu nume întregi: M. Cornelius Nigrinus Curiatius Maternus, Sextus Ocatvius Fronto, Iulius Marinus, Q. Pomponius Rufus, M. Laberius Maximus (sec. I); Q. Fabius Postuminus, A Caecilius Faustinus, L. Fabius Iustius, P.Calpurinius Macer, Q. Pompeius Falco, C. Ummidius Quadratus, C. Brutius Preasens, Cnaeus Minicius Faustinus, Sextus Iulius Maior, M. Antonius Hiberus, Iulius Crassus, L. Minicius Natalis Quadronius Verus, T. Claudius Saturninus, C. Ulpius Pacatus Prastina Messalinus, Q. Fuficius Cornutus, T. Flavius Longinus, T. Pomponius Proculus Vitrasius Pollio, L. Iulius Statilius Severus, M. Iallius Fabius Bassus Valerianus, M. Servilius Fabianus Maximus, Pontius Laelianus, Sextus Calpurnius Agricola, P. Vigellius Raius Plarius Saturninus Atilius, Braduanus Caucidus Tertulus, M. Valerius Bradua, P. Helvius Pertinax, M. Macrinius Avitus Catonius Vindex, C. Iunius Faustinus Placidus Postumianus, P. Septimius Geta, Pollonius Auspex, Cosconius Gentianus, C. Ovinius Tertullus (sec. II); L. Aurelius Gallus, Flavius Ulpianus, L. Iulius Faustininanus, M. Statius Longinus, Marcius Agrippa, T. Flavius Novius Rufus, Iulius Antonius Seleucus, Sergius Titianus, Iulius Gaetulicus, L. Annius Italicus Honoratus, Tiberius Iulius Festus, L. Mantenius Sabinus, Anicius Faustus Paulinus, C. Messius Quintus Decius Valerinus, Domitius Antigonus, L. Flavius Honoratus Lucilianus, Tullius Menophilus, Sabinus Modestus, Prosius Tertulianus, Tiberius Claudius Marinus Pacatianus, C. Messius Quintus Decius (sec. III).
 

Armată

 
Inițial, forțele odrise au fost înlocuite cu unități auxiliare romane. Dar lungimea frontierei dunărene a determinat apoi imperiul să doteze Moesia cu o armată condusă de un legatus cu rang consular. La început, armata Moesiei Inferior era formată din două legiuni și unități auxiliare, precum și o flotă. După ce a cucerit Dacia în 106, împăratul Traianus (98-117) a reorganizat limes-ul danubian. El a transferat forțele principale în sectorul dintre Olt și gurile Dunării, deoarece aici nu exista la N de fluviu o provincie romană. El a adăugat încă o legiune, aceste mari unități fiind repartizate astfel: legio I Italica la Novae/Șiștov (Bulgaria) , legio XI Claudia la Durostorum/Silistra (Cadrilater/Bulgaria) și legio V Macedonica la Troesmis/Turcoaia.

 

Orașe

 
În timpul dominației romane și-au continuat dezvoltarea coloniile grecești de pe litoral: Histria/Istria, Tomis/Constanța , Callatis/Mangalia, Dionysopolis/Balcic (Cadrilater/Bulgaria) și Varna/Odessos (Bulgaria).
 
În perioada provinciei Moesia Inferior, polis-urile/orașele-stat grecești au format o koinon Pontou/Comunitatea Pontică cu reședința la Tomis, care a fost întâi o Pentapolis, ulterior o Hexapolis.
 
În amintirea victoriei finale împotriva geto-dacilor, Traianus a întemeiat două orașe cu constituție după modelul grecesc: Nicopolis ad Istrum/Nicopole (Bulgaria) și Marcianopolis/Devna (Bulgaria).
Dezvoltarea urbană a început abia în timpul împăraților Marcus Aurelius (161-180) și Septimius Severus (193-211). A fost înființat o colonia, Ulpia Oescus/Ghighen (Bulgaria), și patru municipium: Novae, Tropaeum Traiani/Adamclisi Durostorum și Troesmis.
 

Invazii barbare

 
Moesia Inferior a fost printre provinciile grav afectate de marea invazie din 170 a costobocilor din nordul Moldovei, care au putut fi opriți de-abia în Grecia centrală.
Apoi, în perioada marii crize imperiale din 238-271, provincia a fost sistematic devastată de carpii dacici și goții germanici de la nord de Dunăre.
 
Între consecințele acestor expediții ale barbarilor transdanubieni s-au numărat abandonarea Daciei de către împăratul Aurelianus (270-275) și reorganizarea imperiului de către împăratul Diocletianus (284-305). Marele împărat reformator a transformat Dobrogea în provincia Scythia Minor/Sciția Mică, pe care a inclus-o în dioceza balcanică Thracia.
 
Bibliografie cronologică
 
DIONISIE PIPPIDI (coord.), Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 138-139, 368-370, 373-374, 397-400 (cohors/Cristian VLĂDESCU.; legio/Emilia DORUȚIU-BOILĂ & D. T.; limes/C. V.; Moesia/)
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU, Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 9, 67, 73-139 (VII.Dobrogea sub dominație romană/A. R.)
 
Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 
Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja

Istoria Dobrogei - Instituții Polisul/orașul-stat grec antic (galerie foto)