Istoria Dobrogei - Bibliografie Trogus Pompeius (sec. I) - „Istoria lui Filip”

 
Gnaeus Pompeius Trogus s-a născut în provincia romană Galia, într-o familie care primise cetățenie romană, și a trăit în sec. I. El a scris o istorie generală cu titlul „Istoria lui Filip” (regele Filip II al Macedoniei: 359 î. H. – 336 î. H.) în 44 de cărți, din care s-a păstrat un rezumat redactat de Iustin în sec. II. (ed. Gh. Ștefan)
 
În capitolul 5 din Cartea II, este amintită expediția regelui persan Darius I împotriva sciților de la nord de Dunăre din 513 î. H:

„10. Darius a năvălit în Sciția cu o armată de șapte sute de mii de oameni. Dușmanii însă nu-i dădeau prilej de luptă. Temându-se ca nu cumva să-i fie tăiat podul de peste Istru și să i se închidă retragerea, el se retrase în grabă, pierzând optzeci de mii de oameni.”

„12. Apoi a supus Tracia și Macedonia și i-a bătut pe ionieni [grecii din Asia Mică] într-o bătălie navală.”

„1.În acea vreme era rege al sciţilor Atheas, care, deoarece era la strâmtoare în războiul cu istrienii, a cerut ajutor lui Filip prin mijlocirea locuitorilor din Apollonia [azi Sozopol, Bulgaria – notă G. Ș.], promiţând ca îl va lăsa moştenitor al tronului, dar între timp, regele istrienilor a murit şi asta i-a dezlegat pe sciţi şi de frica războiului şi de nevoia de ajutor. (…)

3. şi astfel Atheas a poruncit macedonenilor pe care i-a trimis înapoi, să-i spună din nou lui Filip că nici el nu i-a cerut ajutor, nici nu i-au propus să îl lase moştenitor (...) căci are un fiu sănătos.

10. Filip, făcut de râs cu asemenea vorbe, a desfăcut asediul Byzantionului, a pornit la războaie cu sciţii […] Deşi sciţii erau mai numeroşi şi mai tari, Filip i-a învins prin şiretenie.

15. Au fost capturați 20.000 de copii și femei și un număr de vite; aur și argint însă deloc. Pentru prima oară Filip s-a încredințat că sciții au spus adevărul când au afirmat că sunt săraci.

16. Au fost trimise în Macedonia douăzeci de mii de iepe de prăsilă. ” 

Istoricul Gh. Ștefan (1899-1980) notează că Filip II cucerise Tracia și tindea să-și fixeze granița nordică pe Dunăre, pe care însă sciții încercau să o  traverseze spre sud. Ștefan consideră că istrienii (locuitorii de la Istru) erau geți, citând în acest sens clasicul studiu Getica (1926) al arheologului Vasile Pârvan (1882-1927).
 


În capitolul 1 din Cartea XI, tracii sunt menționați printre barbarii supuși și nemulțumiți din Peninsula Balcanică care reprezentau surse de îngrijorare pentru suita regelui macedonean Alexandru cel Mare (336 î. H. – 323 î. H.), care se pregătea pentru expediția asiatică împotriva Imperiului Persan:

„5. O atât de neaşteptată schimbare a situaţiei provocase şi în sufletul prietenilor [lui Alexandru cel Mare - notă G. Ștefan] mare îngrijorare, fiindcă se gândeau când la Asia, care fusese provocată, când la Europa, încă nu îndeajuns de supusă, 6. când la iliri, la traci, la dardani şi la celelalte populaţii barbare de o îndoielnică credinţă şi cu gânduri de nesupunere; dacă toate aceste populaţii i-ar părăsi deodată, ar fi cu neputinţă să fie oprite.”
 

„16. În timp ce acestea aveau loc în Italia, Zopyrion, pe care Alexandru cel Mare îl lăsase guvernator al Pontului, a socotit rușinos să stea degeaba și să nu facă nimic; de aceea adună treizeci de mii de soldați și porni cu război împotriva sciților. 17. A fost însă omorât cu întreaga lui armată, ispășind astfel vina de a fi pornit necugetat război împotriva unui  neam care  nu-i făcuse nici un rău.”

„2. Brennus, conducătorul galilor [numele dat de romani celților], plecase în Grecia, iar pe cei care îi lăsase să apere hotarele neamului lor, ca să nu pară că numai ei stau degeaba, au înarmat cincisprezece mii de pedestraşi şi trei mii de călăreţi, 3. au pus pe fugă trupele geţilor şi ale tribalilor şi, ameninţând Macedonia, au trimis soli la rege, ca să-i ofere pacea pe bani şi totodată să spioneze tabăra regelui.”

„13. Se spune că istrienii [peninsula Istria/Croația] se trag din colhii trimiși de regele Aeetes [regele Colchidei/Crimeea] să urmărească pe argonauții care-i răpească fiica [Medeea]. 14. Colhii au intrat pe Marea Pontică pe cursul Istrului și, mergând pe urmele argonauților, s-au dus până departe pe albia râului Sava; de acolo au transportat corăbiile pe umeri peste culmile munților până la țărmul mării Adriatice, după ce aflaseră că la fel făcuseră argonauților din pricina mărimii corăbiei lor. 15. Însă deoarece colhii plecaseră, nu i-au mai găsit și fie de frica regelui, fie că erau scârbiți de o navigație atât de lungă, s-au așezat lângă Aquileia [nord-estul Italiei] și au fost numiți istrieni, după numele Istrului pe cursul căruia veniseră de la mare.”

Legenda celor 50 de eroi greci conduși de Iason, plecați cu corabia „Argo” să fure Lâna de Aur a regelui Colchidei, fusese menționată în „Argonauticele” de Apollonios din Rodos (sec. III î. H.)

În același capitol, autorul explică legătura dintre daci și geți: „16. Şi dacii sunt o mlădiţă a geţilor.”

În Prologul Cărţii XVI se precizează că disputa dintre Lisimah și Dromichaites s-a încheiat în favoarea tracului: „Se povesteşte cum a fost prins Lisimah în Pont şi eliberat de către Dromichaetes (...).”

În Prologul Cărţii XXXII se vorbește despre tentativa  regelui macedonean Filip V de a-i instiga pe bastarnii de la Dunăre împotriva romanilor: „Regele Filip [al V-lea – notă G. Ș. ] a prins ciudă pe romani din cauza cetăţilor pe care le luaseră; din această pricină a omorât pe Demetrius, unul din cei doi fii ai săi, şi a aţâţat pe bastarni, care au încercat să treacă în Italia.”
Episodul fusese relatat anterior și de marele istoric roman Titus Livius  (sec. I î. H. – sec. I d. H.) .
 
Bibliografia
M. Iuniani Iustini Epitoma historiarum Philippicarum Pompei Trogi. Accedunt prologi in Pompeium Trogum. Poet Fransciscum Ruehl edidit Otto Seel, Teubner, Leipzig, 1935.
GHEORGHE ȘTEFAN (redactor responsabil) /INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE AL ACADEMIEI RPR, Izvoare privind istoria României, vol. I, Ed. Academiei R. P.R., București, 1964. (LXI. Trogus Pompeius)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța 
 
Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armănă“.
 

Citește și:
Istoria Dobrogei - Bibliografie Valerius Maximus (sec. I) – „Fapte și cuvinte vrednice de a fi luate în seamă”