Istoria Dobrogei – Bibliografie Apollonios (295 î. H. – 215 î. H.) – „Argonauticele”

Biografie
Grecul Apollonios s-a născut în Egiptul elenistic, în Alexandria sau Naucratis, în anul 295 î.Ch. şi a trăit în polis-ul Rodos din insula omonimă din Marea Egee, unde a decedat în anul 215 î.Ch.
El este cunoscut pentru poemul epic „Argonauticele”, în patru cărţi, în care povesteşte mitologica expediție a argonauţilor greci conduși de eroul Iason în căutarea Lânii de Aur în Marea Neagră.
Dacă stilul literar este monoton şi sec, în schimb, scrierea abundă în date geografice.
Apollonius a folosit ca sursă versiunea legendei conform căreia Iason s-ar fi întors acasă navigând din Marea Neagră pe Dunăre până la vărsarea unui imaginar braț al acestui mare fluviu european în Marea Adriatică. (ed. G. Ștefan, 1964)

Pe de altă parte, două biografii ale sale, parțial asemănătoare, din manuscrisul Laurentian al poemului arată că Apollonius a fost elev al eruditului Callimachus (sec. III î. H.), responsabil al marii biblioteci alexandrine.
Ca poet, el a scris epigrame și poeme despre fondarea orașelor, iar ca gramatician, Apollonius a scris un studiu „împotriva lui Zenodotus” și monografii filologice despre mai mulți poeți greci.
Recitarea poemului „Argonauticele” a înregistrat un eșec în marele oraș elenistic Alexandria și a fost nevoit să se mute în Rodos, unde scrierea a fost bine primită.
Ulterior, s-a întors în Alexandria, unde a fost numit șef al celebrei biblioteci în perioada 260 î. H. - 247 î. H., conform listei conducătorilor bibliotecii. (Encyclopedia Britannica)

Argonauții
Cei 50 de eroi mitologici greci conduși de Iason s-au îmbarcat pe corabia „Argo” pentru a obține Lâna de Aur păzită de un balaur în Colhida. Ajutat de îndrăgostita Medeea, fiica regelui Colhidei, Iason a reușit îndeplinească misiunea încredințată de regele Tesaliei, dar pentru a ajunge a acasă a fost nevoit să rătăcească pe ape urmărit de colhideni. Legenda argonauților fusese menționată anterior și de poetul Pindar, iar poemul lui Apollonios va fi o sursă pentru poeții romani Vergiliu și Ovidiu. (OPREA, 2011)

„Argonauticele”

În cartea IV a poemului, Apollonius scrie pe larg despre Dunăre (Istros), menționând și Marea Neagră (Pontos Euxinos), insula Șerpilor, pe traci și pe sciți.
Astfel, Dunărea apare ca un fluviu navigabil, al cărui nume însă ar fi fost dat de egipteni, informație evident neverosimilă având în vedere distanța geografică între Egiptul african și Dunărea europeană: „Există un fluviu, [formând – nota ed. G. Ștefan] cel mai îndepărtat braţ al Oceanului, lat, foarte adânc şi putând fi străbătut de corăbii de transport; [egiptenii – G. Ș.] l-au numit Istru şi l-au făcut cunoscut din depărtare.”
Apoi, este prezentat cursul european al fluviului trecând prin Tracia și Sciția: „Acesta străbate singur câtva timp o regiune imensă; izvoarele sale murmură departe în munţii Ripei, dincolo de suflarea lui Boreas [vântul din nord – G. Ș.]. Când intră în ţinutul tracilor şi al sciţilor se desparte în două: o parte îşi vărsa acolo, din depărtări, apa în marea noastră, iar alta, în urma celei dintâi, se aruncă printr-o deschizătură adâncă aflată [Marea Adriatică - G. Ș.] deasupra Mării Siciliei, care este lângă ţara voastră, dacă într-adevăr Acheloos [râu în nord-vestul Greciei de azi – G. Ș.] izvorăşte de la voi din ţară.”



În continuare, este descrisă urmărirea argonauților de către colhideni de-a lungul Dunării, pasajul „sciții cei amestecați cu tracii” sugerând că marele fluviu nu era totuși o frontieră naturală strictă între cele două mari neamuri: „Veseli, [argonauţii – G. Ș.] lăsară pe fiul lui Lycos [fiul regelui Bitiniei din Asia Mică – G. Ș.] acolo pe [ţărm – G. Ș.] şi cu pânzele întinse pluteau pe mare, privind la munţii Paflagoniei [Asia Mică]. Ei nu înconjurară [promontoriul – G. Ș.] Carambis, pentru că vântul şi lumina focului ceresc stăruiră, până când ajunseră la marele fluviu Istru. O parte din colhidieni, într-o căutare zadarnică ieşiră din Pont printre Stâncile Cyanee. Alţii însă s-au îndreptat spre fluviu. În fruntea acestora era Absirt [fratele Medeei – G. Ș.], care se abătu din drum şi trecu prin braţul „Cel frumos”. De aceea sosi înaintea argonauţilor, trecând peste grumazul pământului, în golful cel mai retras al Mării Ionice [golful Adriatic – G. Ș.], căci Istrul înconjoară o insulă cu numele de Peuce, în formă triunghiulară, întinzându-şi lăţimea către ţărmul mării, iar vârful cel îngust spre fluviu. În jurul ei se despart două braţe. Unul se numeşte braţul Narex, iar cel din partea cea mai de jos „Cel frumos”. Pe aici se mişcară mai repede Absirt şi colhidienii. [Argonauţii – G. Ș.] însă pluteau în larg, departe de meleagurile cele mai de sus ale insulei. Păstorii de pe câmpii îşi părăsiră turmele nenumărate de oi pe păşunele umede, de teama corăbiilor şi priviră spre (navigatori) ca spre nişte fiare, când aceştia apărură de pe marea plină de cetacee. Ei nu mai văzuseră niciodată, înainte vreme, corăbii care străbat Marea, [după cum – G. Ș.] nu văzuseră nici sciţii cei amestecaţi cu tracii, nici siginii, nici graucenii [neamuri scitice – G. Ș.], nici sindii [Marea de Azov – G. Ș.] care locuiesc în jurul vastei câmpii pustii Laurion. Deci, după ce trecură de muntele Anguron şi pe lângă stâncă înaltă Cauliac [posibil la vărsarea Dravei în Dun[ăe] aflată departe de muntele Anguron, în jurul căruia Istrul îşi desparte apele în două braţe şi se varsă în mare, pe o parte şi pe cealaltă, pe lângă câmpia Laurion; atunci colhidienii ieşiră în marea lui Cronos [Marea Adriatică – G. Ș.] şi ocupară pretutindeni trecerile, că nu cumva să le scape [cei urmăriţi – G. Ș.].”

Grecii, tracii și sciții, menționați în izvoarele scrise grecești din epoca fierului, făceau parte din marea familie de popoare indoeuropene și se diferențiaseră în epoca bronzului anterioară (mil. II î. H.).

Dunărea mai fusese menționată anterior în scrierile grecilor Hesiod, Hecateu, Simonide, Pindar, Ctesias, Sofocle, Eforos, Aristofan, Eschine, Ferekide, Tucidide, Aristotel, Scylax.
Insula Șerpilor (Leuce) fusese menționată anterior în scrierile grecilor Arctino, Pindar,  Euripide.

GHEORGHE ȘTEFAN (redactor responsabil) /INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE AL ACADEMIEI RPR, Izvoare privind istoria României, vol. I, Ed. Academiei R. P.R., București, 1964. (XXXIV. Apollonios din Rodos)
***, Apollonius of Rhodes, „Encyclopedia Britannica”,
OPREA HORIA, Legenda argonauților, 20 ianuarie 2011

Sursa foto: ZIUA de Constanța - Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armănă“.
 

Citeşte şi:

Istoria Dobrogei – Bibliografie Pseudo Scymnos (sec. II î. H.) – „Periegesis”