Istoria Dobrogei – Bibliografie Vigilius (sec. VI) – „Scrisoarea către episcopul tomitan Valentinianus”

• Vigilius a exercitat demnitatea pontificală în perioada 537-555 și a apărat fără succes în fața înpăratului Iustinian I (527-565) poziția provinciilor de limba latină în chestiunea religioasă a celor „Trei capitole” și independența puterii religioase față de cea seculară. S-au păstrat de la el șaisprezece scrisori și decrete privind cele „Trei capitole". (ed. H. Mihăescu & Gh. Ștefan)

 
SCRISOARE (ODINIOARA XII) CATRE EPIRCOPUL TOMITAN VALENTINIANIANUS

(PL, LXIX, 51-53). Vigilius către prea iubitul frate Valentinianus [ultimul episcop cunoscut din sec. VI – nota editorilor români], episcop de Tomis , din provincia Sciției
Citind scrisoare frăției tale, am aflat cu bucurie că te frământă [disputa teologică a celor Trei capitole – n. e. r.] unele lucruri și în calitatea ta de episcop  ți s-ar potrivi bine cuvintele profetului, prin care spune: „Voi mântui turma mea și drept păstor care s-o pască voi pune peste ea pe robul meu" (, Vechiul Testament, Ezechia, XXXIV). Ar trebui deci ca milostenia ta să urmeze și acele cuvinte ale Domnului nostru, prin care a zis: „Te-am pus supraveghetor al casei lui Israel; și vei auzi din gura mea cuvânt, și le vei vesti lor de la mine" (Ezechia, III) ; și adunând pe cei care ai spus că sunt revoltați de diferite zvonuri să-i îndemni neîncetat să nu fie amăgiți de aceștia, care sub înfățișarea catolică [universală], cu duh prea necurat, încearcă să însele prin vicleniile lor inimile creștinilor simpli și urmând cu duh răutăcios obiceiul tatălui lor, diavolul, doresc să tulbure prin diferite scrieri mincinoase comunitatea creștină încredințată ți ; acestora li se potrivește bine textul apostolic, care spune: „Dar vă rog pe voi, fraților, să observați pe aceia care fac dezbinări și sminteli împotriva învățăturii pe care ați învățat-o voi și feriți-vă de ei" (Noul Testament, Romani, XVI). Și... mai jos: „,,,Și prin vorbe blânde. prin blagoslovenii înșală inimile celor fără de răutate” (ibidem). Ascultarea voastră însă s-a făcut cunoscută în tot locul, pentru că, preveniți de îndemnul frăției voastre, nici o vestire răutăcioasă să nu îndepărteze sufletele lor credincioase de la calea cea dreaptă, care este Hristos, când spume: „Eu sunt calea și adevărul și viața" (Noul Testament, loan, XIV); dar dacă - lucru ce n-ar trebui să se întâmple - tulburați de vrăjmași, s-ar teme că s-a făcut ceva (ferească Dumnezeu) împotriva credinței cu blândețea care se cuvine creștinilor să urmeze cuvintele profetului, care zice: „Întreabă pe tatăl tău și îți va vesti ție, pe cei mai bătrâni ai tăi și îți vor spune ție" (Vechiul Teastament, Deuteronomul, XXXII) §i alt profet: „Buzele preotului păzesc știința și legea o caută [ei – n. e, r.] din gura lui" (Vechiul Testament, Malachia, II). Și fiindcă Basinianus, bărbat vestit și minunat, fiul nostru, împreună cu acei care veghează la Constantinopol la acțiunile bisericii frăției tale, după cum se știe, au spus și ei că vrăjmașii lui Dumnezeu au mințit, că persoanele episcopilor Ibas și Teodor ar fi fost condamnate (ferească Dumnezeu) în hotărârea noastră, să citească deci cele ce am stabilit despre pricina care s-a ivit aici, când am scris fratelui nostru Mennas, episcopul orașului Constantinopol, și atunci vor cunoaște că. ocrotindu-ne Dumnezeu, nimic n-a fost săvârșit sau cel puțin orânduit de noi, care să fie împotriva credinței și a celor anunțate la cinstitele patru sinoade [Ecumenice ale Bisericii Creștine], care au fost fixate pentru una și aceeași credință, adică la cel din Niceea [325], din Constantinopol [381], la primul din Efes [431] și la cel din Chalcedon [451]; sau ar încerca să ofenseze pe unul din acei care au semnat definirea credinței a mai sus pomenitului sinod din Chalcedon; sau care să fie în contradicție poate (ferească Dumnezeu) cu cele stabilite de predecesorii noștri; ci în toate s-a împotrivit vrăjmașilor titularilor scaunului apostolic [Roma] și ai papei Leon [440-461] [Tomul lui Leon antimonofizit – n. e. r.,] de fericită amintire, și ai sinoadelor mai înainte pomenite ; frăția voastră însă cred că știe că dușmanii credinței creștine au încercat întotdeauna prin viclenie lumească și respingătoare să arate că cei patru evangheliști [Ioan, Luca, Marcu și Matei] au spus (ferească Dumnezeu) lucruri contrare unii altora ; aceștia au fost contraziși cu ajutorul înțelepciunii cerești, de către Sfinții Părinți [ai Bisericii Creștine sec. I-VIII] prin cărțile evangheliilor care se potrivesc între ele. Acest lucru (încearcă) acum §i vrăjmașii sinodului din Chalcedonia - între care am descoperit ca autori ai acestui scandal pe chiar Rusticus și pe Sebastianus, pe care odinioară i-am oprit de la sfânta împărtășanie din pricina vinovăției lor și împotriva cărora, dacă nu se vor cuminți de grabă, frăția ta să știe că vom da o sentință canonică - care sub înfățișarea unei false apărări încearcă să arate că același sinod a vorbit (ferească Dumnezeu) împotriva celor trei sinoade mai înainte pomenite. Celor care încearcă acestea li se potrivesc bine cuvintele profetului, care zice: „Cu adevărat minciuna a fabricat condeiul scriitorilor" (Vechiul Testament, Ieremia, VIII), au aruncat cuvântul Domnului nostru și nu este nicio înțelepciune în ei. „Căci au învățat limba lor să vorbească minciună; să lucreze nedrept s-au căznit" (Ieremia, IX). Împotriva acestora, dacă nu se vor pocăi, va veni sentința invocată de psalmist care zice: „Să nimicești pe dușman și pe apăsător". Căci credem că ar putea să fie de ajuns fiilor bisericii universale cele ce am scris atunci fratelui nostru Mennas, episcop ca noi, adică despre hulele lui Teodor din Mopsuest despre persoana lui, sau despre scrisoarea [idei ale ereziei nestoriene – n. e. r.î care se spune că a fost trimisă de Iba lui Maris Persanul, și despre scrierile lui Theodoretos [idei asemănătoare cu Teodor – n. e. r.] care au fost acute împotriva dreptei credințe și a celor douăsprezece capitole ale Sfântului Ciril; într-adevăr până să se poată cunoaște exact în decretul nostru, arătat în cele de sus, că în însăși definirea credinței, pe care preoții sfântului sinod din Chalcedon au făcut-o după celelalte trei sfinte sinoade precedente, n-au schimbat nimic, ci lăudând toate care au fost făcute de cei de dinainte, le-au întregit pentru totdeauna prin sfânta lor definiție. Totuși, dacă după acestea cineva ar voi să se îndoiască (ceea ce nu credem), îi îndemnăm să se grăbească să vină la noi cu ordinul frăției tale, ca prin sfătuire luminoasă să ia cunoștință că au fost păstrate neschimbat de noi toate ale predecesorilor noștri celor patru sinoade pomenite înainte, care au fost făcute și scrise cu vremea. După ce se va înțelege aceasta, înlăturându-se, așa cum se cuvine, revolta din inimile creștinilor, pacea plăcută lui Dumnezeu să dăinuiască neștirbită în Biserica lui. Credem că frăția ta trebuie sfătuită să nu mai primească scrieri ale lui Rusticus și ale lui Sebastianus, pomeniți ]nainte, sau ale acelora care dau dovada că sunt părtași ai presupunerii lor greșite ; ci pe toți care țin de cârmuirea ta, să-i îndemni să nu citească ceva trimis de cei mai sus pomeniți, și să nu mai dea cu ușurință crezare minciunii lor. Dumnezeu să te păzească sănătos, prea iubite frate. Dat în ziua a cincisprezecea înaintea calendelor lui aprilie [15 martie 553 – n. e. r.], în anul al douăzeci și cincilea al domniei stăpânului Justinian August perpetuu, în anul al nouălea [549/corect – n. e. r.] după consulatul prea strălucitului bărbat Basilius, prin preotul și apocrisiariul [reprezentantul papei la curtea din Constantinopol – n. e. r.] loan, care a trimis-o personal prin omul său Maxentius.
 


Editorii români notează că în 543 Iustinian promulgase primul edict împotriva celor „Trei capitole”, iar la 11 aprilie 548 papa Vigilius, aflat la Constantinopol, a fost constrâns să ratifice deciziile imperiale prin ludicatum. O mare parte a clerului de limbă greacă și clerul de limbă latina, inclusiv cel din provinciile dunărene, susținuți inițial chiar de Vigilius, s-au opus hotărârii lui Iustinian. Capitularea papei a provocat suspiciuni și, ca urmare, mitropoliții din Tomis și Arles (Gallia) s-au adresat papei, exprimând nemulțumirea și revolta suscitată de Iudicatum. Zvonurile  afirmau că prin deciziile luate s-a dat lovit în autoritatea Sinodului de la Chalcedon prin concesii făcute sectei monofiziților, condamnată la Chalcedon și papa cerea lui Valentinian să nu fie amăgit de adversarii hotărârilor de condamnare a celor „Trei capitole”,  negând că acționase împotriva dreptei credințe prin publicarea Iudicatum.



Editorii români notează că scrierile episcopilor Teodor din Mopsuest și Ibas din Edessa fuseseră condamnate de edictul lui Iustinian, operele lor fiind combătute de monofiziți, și că diaconii Rusticus și Sabatianus din anturajul papei Vigiliu protestaseră împotriva Iudicatum, fiind destituiți de papă în 550.
 
 
Bibliografie
PL, LXIX, 51-53, Paris, 1865.
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970 (LIII. Papa Vigiliu)
 
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța
 

Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţulConstanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în RelaţiiInternaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 

Citește și:

Istoria Dobrogei - Bibliografie Victor (sec. VI) - „Cronică”