Istoria Dobrogei - Bibliografie Victor (sec. VI) - „Cronică”

Victor a trăit în secolul VI și a fost episcop laTunun (Africa de Nord). Ca adept al ereziei Tria capitula, la fel ca majoritatea clerului african, a fost închis în diverse mânăstiri. În anul 566 locuia la Constantinopol și a redactat o Cronică de la facerea lumii, din care s-a păstrat evenimenteledin anii 444-566, ca o continuarea cronicii lui Prosper din Aquitania (Galia/Franța). (ed. H. Mihăescu & Gh. Ștefan)
 
510. În timpul consulatului strălucitului [titlul purtat de membrii senatului – nota editorilor români] Boethius [filozof roman – n. e. r.].
Comitele Vitalianus, fiul lui Patriciolus, aflând despre înlăturarea dreptei credințe [ortodoxiei], despre condamnarea sinodului de la Chalcedon, despre îndepărtarea episcopilor drept credincioșiși despre înlocuirea lor cu eretici, a strâns o oaste mare de bărbați viteji și s-a răsculat împotriva împăratului Anastasius.
Editorii români notează că Vitalianus era originar din provincia Scythia Minor (Dobrogea + Caliacra/Cadrilater) și comandant al unităților debarbaribugari(comesfoedertorum), fiind citat în acest sens Marcellinus  (anul 514), că tatăl său îndeplinise aceeași funcție și că răscoala începuse în 513.
De asemenea, editorii români notează că împăratul Anastasius (491-518) era adept al ereziei monofizite, condamnată de al Patrulea Conciliul Ecumenic al Bisericii Creștine din 451 de la Chalcedon, și că înlocuise pe patriarhii de Constantinopol și Antiohia și numeroși episcopi ortodocși.
 
511. În timpul consulatului strălucitului Felix.
Comitele Vitalianus 1-a prins de viu pe Hypatius[comandantul armatei din Tracia (magistermilitum per Thracias) – n. e. r..] nepotul împăratului Anastasius și comandantul armatei romane, după ce a omorât șaizeci și cinci de mii de ostași [cifră mult exagerată – n. e. r.] lupta pe care a purtat-o cu trupele romane. Pe prizonier 1-a pus în lanțuri și 1-a aruncat într-o cușcă de fier, iar mai târziu 1-a omorât[la Odessos/Varna-Bulgaria – n. e. r.].
 
514. În timpul consulatului strălucitului Senator.
Comitele Vitalianus a ajuns la Constantinopol cu o mare armată de barbari și s-a așezat la Sosthene [Stema-Turcia europeană]: fiind rugat, a promis împăratului Anastasius că va încheia pace numai dacă se permite întoarcerea în scaunele lor a apărătorilor sinodului de la Chalcedon, care fuseseră exilați, și dacă toate bisericile din Orient [Imperiul Roman de Răsărit/Bizantin] se reunesc cu biserica romană.
Editorii români notează că din cauza politicii monofizite a lui Anastasius se ajunsese la ruptura cu papa de la Roma.
 
522. În timpul consulatului lui Symmachus și Boetius.
Vitalianus s-a întors la Constantinopol după ce a primit o făgăduințăîntărită cu jurământ [prin care împăratul Iustin I îi garanta viața lui Vitalianus – n. e. r.]. Împăratul Justin [518-527] 1-a primit cu bunăvoință, 1-a făcut magistermilitum[praesentalis– comandant suprem al armatei – n. e. r.] și i-a acordat consulatul[pentru 520 – n. e. r.].
 


523. În timpul consulatului strălucitului Maximus.
Se spune că Vitalianus a fost ucis la Constantinopol [iulie 520 – n. e. r.] de către partizanii patricianului Iustinian [nepotul lui Iustin și viitorul împărat Iustinian I (527-565)], în interiorul palatului, în locul căruia pe grecește i se spune „Purcel”.
 
560. În timpul celui de al douăzecilea an după consulatul strălucitului Basilius.
Bulgarii[hunii cutriguri, bulgariși slavi – n. e. r.]invadeazăTraciași ajung până la Constantinopol, în regiunea Sycae[cartierul Galata – n. e. r.]. Îl prind pe patricianul Sergius, care fusese odinioară comandantul armatei din Africa și îl ucid. Dar fiind cu totul învinși și puși pe fugă de patricianul Belisarius ei se intorc peste Dunăre.
Editorii români notează că retragerea barbarilor a avut loc de abia peste câteva luni și numai după ce Iustinian a încheiat un acord prin care le plătea subsidii.
Împăratul păgân reformator Diocletian (284-305) a reorganizat statul roman, reîmpărțind imperiul în 4 prefecturi, 12 dioceze și 101 provincii, din dioceza Tracia făcând parte și provinciile Scythia Minor și Moesia Secunda, rezultate din divizarea vechii provincii Moesia Inferior.
 


563. În anul al douăzeci și treilea de la consulatul strălucitului Basilius.
În anul acela împăratul Iustinian pentru prima oară a primit pe cei dintâi soli ai neamului avarilor și i-a trimis, încărcați cu daruri, înapoi de unde au venit.
Editorii români notează că este vorba despre a doua ambasadă, trimisa de avari după ce au ajuns la Dunăre în anul 561, prin cereau permisiunea de a se stabili în imperiu, respectiv în Dobrogea. Cronicarul o confundă cu prima ambasada, din iarna lui 557-558, când avarii veniseră. în contact cu bizantini la granița din Caucaz.
 
Bibliografie
Chronica minora saec. IV, V, VI, VII, ediditTheodorusMommsen, vol. II, Berlin 1894 (NIGH, AA, XI, p. 184 si urm.)
Haralambie Mihăescu & Gheorghe Ștefan (redactori responsabili) / ACADEMIA DE STUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970 (LI. Victor din Tunun)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța
 
Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţulConstanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în RelaţiiInternaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.
 
Citește și: