#RespectTeatru Conf. univ. dr. Aurelia Lăpușan - „Haideți să facem, totuși, un teatru adevărat pentru Constanța!”

Mult onorată asistență, trăiesc împreună cu dvs. aceste emoții colosale, așa cum în urmă cu două seri am trăit aceleași emoții la o premieră de balet - de mult nu am mai ascultat minute în șir aplauze de la oameni care nu mai voiau să spargă vraja și să plece acasă. Felicitări, doamna directoare, pentru ceea ce faceți!

 

Dar stau și mă gândesc ce pot spune eu aici, în afară de a mulțumi ziarului ZIUA de Constanța pentru toată implicarea în comunitate și pentru toate aceste campanii de presă care sunt originale, sunt de impact, de lungă durată, cu eforturi infinite, dar care aduc în atenția tuturor istoria.

 

Și avem o istorie fascinantă la Constanța, orașul meu și al dvs. este atât de bogat, atât de frumos, atât de altfel. Și m-am gândit că actori avem, artiști avem, am avut actori, am avut artiști, am avut regizori, am avut dramaturgi, dar nu am avut niciodată o sală de teatru.

 

În 1890 aveam o grădină de vară care se chema Concordia, în 1898 s-a făcut Teatrul Elpis, dar al Comunității elene, apoi a fost Aras, al comunității armene, a fost sala Izvor a comunității bulgare. Constănțenii au vrut să aibă și ei o sală și în 1925, anticipând semicentenarul Dobrogei, au făcut un proiect fabulos. Ținea de la Sala Sporturilor până în str. Ștefan cel Mare de astăzi. Regele Ferdinand a semnat decretul. Ion I.C. Brătianu a dat trei milioane și jumătate și s-a întâmplat ceva...

 

În istoria presei pe care am cercetat-o - și a teatrului -, nu se găsește de ce s-a abandonat, după doi ani, această construcție. E drept, Primăria dăduse un loc pentru Liga Populară a românilor, Nicolae Iorga era într-o forță totală, și un mecena grec - Dimitrie Tranulis - a pus banii jos și în șase luni a făcut ceea ce se numește astăzi Teatrul de Stat și care pe drept ar trebui să-i poarte numele Teatrul Tranulis. Și pe care eu îl văd, domnule primar, ca fiind muzeul memoriei Constanței.

 

În acel proiect făcut de arhitectul Petre Antonescu era în spațiul acesta generos și teatru românesc național, era și conservator, era și muzeu, era și monumentul eroilor dobrogeni. Era un proiect fabulos care încă există.

 

Haideți să facem un legământ și să ajutăm ZIUA de Constanța să ducă acest proiect și mai departe și să facem, domnule președinte, așa cum ați pornit foarte frumos această inițiativă cu reabilitarea Edificiului Roman, a Muzeului de Istorie și a Mormântului Pictat, să facem totuși un teatru adevărat pentru Constanța. Vă mai reamintesc că una dintre sălile foarte luxoase de teatru a fost la Cazinou...

 

Haideți să facem un teatru și să fie ambiția constănțenilor să ne primim seniorii și tânăra generație care este foarte talentată nu pe holul fostei săli de gimnastică a Liceului „Mircea”, ci acolo unde se cuvine.

 

Acesta este mesajul meu și legământul pe care vrem să-l facem ca să ducem mai departe această inițiativă. Vă mulțumesc foarte mult!