#RespectTeatru Medalia „Jean Ionescu“ şi placheta CJC #RespectTeatru, pentru coregraful Milidi Tătaru (galerie foto)

Era un adolescent, la începutul anilor '70, când intra în trupa de balet a Teatrului „Fantasio”, cu prilejul unor concursuri de selecţie, prin care Cornel Patrichi dorea să creeze un ansamblu puternic. De dragul dansului, a abandonat pentru o vreme şcoala, devenise dependent de „microbul” scenei şi, curând, a ţâşnit cu „obrăznicie” spre grupul soliştilor...
 
A dansat alături de marile vedete ale baletului din Revista românească, vedete care, întâmplător sau nu, erau la „Fantasio”: Martha Herzum, Gina Varga (viitoarea sa soţie), Mihaela Marcău, Livioara Voiculeţ Kiss. Cu Gina Varga a realizat un adevărat cuplu pe scenă, apreciat în câteva turnee peste hotare.
Milidi a învăţat, „a furat” multe taine ale meseriei de la Patrichi şi a făcut o atât de bine, încât, după plecarea maestrului la Bucureşti, i-a luat locul la conducerea baletului, inclusiv la montarea tablourilor coregrafice din spectacolele de la „Fantasio”: Fantasio service, Fantasio color, Caricaturi la revistă, Lumea râde... de când lumea, Doamne, domni şi domnişoare, Nimeni nu ne vrea!
 
El şi soţia sa, Gina Tătaru, au fost consideraţi cuplul de aur al Teatrului „Fantasio”, un motiv mai mult decât întemeiat să-i cinstim importanţa la evenimentul „Incredibila memorie a teatrului constănţean“, organizat de cotidianul ZIUA de Constanţa pe 12 iunie 2018. Cu acelaşi prilej, reputatul balerin şi coregraf Milidi Tătaru a fost distins cu medalia „Jean Ionescu“ din partea cotidianului ZIUA de Constanţa şi cu placheta #RespectTeatru din partea Consiliului Judeţean, dar şi cu o scrisoare de mulţumire din partea Primăriei Municipiului Constanţa, ridicate de soţia acestuia, Gina Tătaru, sosită special din Italia pentru acest eveniment.
 
Şi pentru că articolul a debutat cu un citat din cartea semnată de Jean Badea - „Dulcea povară”, pe care o puteţi citi integral AICI, vă oferim în continuare şi restul schiţei de portret dedicate lui Milidi Tătaru.
 
În anii '90, a fost atras, ca mulţi alţii, de mirajul Italiei, unde a dansat şi a realizat spectacole de divertisment. Reîntors în ţară, nu putea alege altă casă artistică decât „Fantasio”. Aici crescuse ca om şi ca artist timp de 20 de ani, aici cunoscuse succesul ca balerin şi coregraf. I s a oferit funcţia de pedagog şi şef al Baletului, care i se potrivea de minune datorită pasiunii sale pentru arta dansului şi autorităţii profesionale cucerite în mulţi ani de muncă şi sacrificii. Anul 2002 a însemnat mult pentru Milică, o reală piatră de încercare. 
 
Ca de obicei, colectivul de balet se rarefiase prin plecarea unor dansatori în străinătate. Alte concursuri, alţi începători, care urmau să înveţe abecedarul meseriei în sala de balet. Paralel cu şcolirea noilor „boboci”, a pus în scenă dansurile premierei Fantezii fantazice, iniţiată de Aurel Manolache. 
 
La peste 55 de ani, Milidi părea un puşti, e drept, cu fire de argint în plete şi mustăcioară de muschetar. Mai avea multe de spus şi de făcut în baletul Revistei româneşti la „Fantasio” şi oriunde ar fi fost solicitat să creeze acea stare de culoare, de vis şi inefabilă frumuseţe atât de aşteptată de spectatori. Ca şi alţi artişti evocaţi în această carte, Milidi a fost o flacără a cărei ultimă vibraţie s-a petrecut înainte de vreme…
 
Citeşte şi:
 
Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Pe scena vieţii. Marii actori ai Constanţei (XVlll) - galerie foto

Galerie foto: