#RespectTeatru Medalia „Jean Ionescu“ şi placheta CJC #RespectTeatru, pentru actorul Jean Constantin (galerie foto)

Jean Constantin reprezintă pentru Constanţa o figură emblematică, mai ales a revistei constănţene „Fantasio“, dar în special a cinematografiei româneşti, motiv mai mult decât întemeiat să se numere printre seniorii teatrului constănţean omagiaţi la evenimentul din 12 iunie organizat de ZIUA de Constanţa în foaierul Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski“.
Medalia „Jean Ionescu“, instituită de organizator, şi placheta #RespectTeatru, conferită de Consiliul Judeţean Constanţa, împreună cu scrisoarea de recunoştinţă a Primăriei Constanţa, i-au fost înmânate solistului Ionuţ Galani (vezi foto), familia acestuia fiind beneficiara unei donaţii făcute de soţia lui Jean Constantin.
 
Născut pe 21 august 1928 şi dispărut din viaţă pe 26 mai 2010, Jean Constantin a fost unul dintre cei mai îndrăgiţi actori constănţeni, prin felul său atipic, dar vulcanic, de a fi nu numai ca actor, ci şi ca om.
 
Dintr-un prea mare drag, dar şi datorită promisiunii făcute, secretarul literar artistic Jean Badea i-a dedicat o carte, intitulată „Omul care aduce... hazul“, apărută în anul 2010, la Editura Leda şi Muntenia, care poate fi citită, în format digitalizat, în Bibilioteca Virtuală ZIUA de Constanţa:
 
Omul care aduce...hazul
 
Iată doar câteva pasaje din această savuroasă rememorare a celui care a fost Jean Constantin: „Ca să reconstitui, oricât de sumar, traseul vieţii lui Jean Constantin, rişti să fii atras în vâltoarea unei teribile aventuri, fiindcă te vei surprinde izolat într-un şocant vid de informaţie întreţinut cu acribie chiar de subiectul cercetării tale.
 
Mi-ar fi plăcut să dau tiparului copiile unor înscrisuri ale familiei, acte de naştere şi studii, o legitimaţie de serviciu, îngălbenită de vreme, de la primul canal Dunăre - Marea Neagră... , în sfârşit, orice „zapis“ care ar mai fi îmblânzit sobrietatea acestor pagini. Dar mi-a fost imposibil să le obţin... , şi-apoi mi-am dat seama că în cazul lui Jean n-au nici o relevanţă, cum se spune - obsedant - astăzi.
 
Mărturii orale, da! Le poţi afla de la o fostă vecină binevoitoare, din cartierul Piaţa Chiliei, de la un şofer loial, care l-a purtat, neobosit, pe itinerarii imprevizibile între Constanta şi diferite locuri de filmare sau... şuşanea, menajându-i somnul în autoturism prin evitarea denivelărilor din asfaltul şoselelor sau a frânărilor bruşte (Sică Roşca), de la un fost partener de spectacole la clubul Dezrobirea (Constantin Cârnici) sau de la un vechi şi statornic prieten, care i-a fost bun sfetnic de-a lungul anilor (Sebastian Taşcă). Mai puţin de la el însuşi, cel care şi-a ferecat viaţa cu zeci de lacăte, contrazicând statutul (nescris) al vedetei clasice, holly-woodiene, ahtiate de publicitate până la inventarea unor poveşti de senzaţie menite să-i ridice cota în top. (E drept, se întâlnesc şi la noi staruri sau starlete cu debit verbal în exces, care cu greu pot fi oprite când încep să-şi povestească, până la cel mai fierbinte amănunt, isprăvile unei vieţi învolburate).
 
Vedetă incontestabilă, adulată de spectatori, privită cu condescendenţă de cronicari, Jean Constantin uimeşte printr-un ciudat nonconformism: nu agreează publicitatea, refuză interviurile sau şedinţele foto cu un zâmbet inocent, îşi ocroteşte cu obstinaţie viata intimă, îi repugnă vulgaritatea, indecenţa, mârlănia şi lipsa de pudoare...
Chiar despre această carte a aflat printre ultimii, pentru că nu s-a arătat interesat de ea“.
 
Citeşte şi:

Comemorare Astăzi, Maestrul Jean Constantin ar fi împlinit 90 de ani (galerie foto+video)

A căzut cortina vieţii Galeria marilor artişti ai Constanţei dispăruţi devreme dintre noi