#RespectTeatru Medalia „Jean Ionescu“ şi placheta CJC #RespectTeatru, pentru actorul şi directorul Virgil Andriescu (galerie foto)

„Incredibila memorie a teatrului constănţean“, evenimentul organizat de cotidianul ZIUA de Constanţa pe 12 iunie, în foaierul Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski“, a reuşit performanţa de a aduna laolaltă nume celebre ale scenei constănţene.
  
Virgil Andriescu (26 aprilie 1936) este unul dintre invitaţii care ne-au onorat cu prezenţa. ZIUA de Constanţa i-a acordat medalia „Jean Ionescu“, Consiliul Judeţean - placheta #RespectTeatru, iar Primăria Municipiului Constanţa - o scrisoare de mulţumire. Şi pentru că, recent, am realizat un interviu acasă la îndrăgitul actor, astăzi redăm un pasaj din cartea „Dulcea povară“, semnată de Jean Badea, care se găseşte în varianta digitalizată în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa AICI.
 
„În vara anului 2002 câştiga concursul pentru funcţia de manager al Teatrului «Ovidius» pentru un mandat de patru ani. N-avea să-l ducă până la sfârşit, pentru că salariaţii instituţiei, înregimentaţi într-un sindicat foarte activ, au făcut presiuni patetice şi zgomotoase, de la proteste individuale şi colective, până la greve japoneze şi... româneşti, care au dus chiar la suspendarea unor reprezentanţii, la plecarea acasă a spectatorilor. Că şi-a dat demisia sau că a fost demis de Consiliul Local are mai puţină importanţă. Cum importantă n-a fost declarată prestaţia sa de manager, cu zece premiere în doi ani (printre care Visul unei nopţi de vară, Revizorul «Ovidiu» (ulterior, sub directoratul lui Vasile Cojocaru, «Ovidius»), Virgil Andriescu părăsea pentru a doua oară acest teatru, de data aceasta pentru totdeauna. Dezamăgit... îngreţoşat... Prima dată, în 1986, pleca la Bucureşti, la Teatrul Giuleşti / Odeon, unde se transferase prin concurs. Lăsa în urmă 21 de ani de activitate teatrală, aproape 70 de roluri, de la cele secundare (Un ofiţer neamţ, Un poliţist, Un chibiţ, Ciobanul, Răzeşul, Al doilea dulgher) la cele principale (Elio din Fluturi ... fluturi, Cain din Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă, Agamemnon din Recuba, Inspectorul din Capul de răţoi, Andrei din Între patru ochi, Profesorul din Passacaglia, Leonida din Conu' Leonidafaţă cu reacţiunea, Tatăl lui Ion din Aceşti îngeri trişti ş.a.). A avut cronici suficiente pentru ai se contura un profil cât mai corect, dar n-a fost răsfăţat de condeierii publicaţiilor de specialitate din Constanţa sau din Bucureşti. 
 
Capitala l-a atras nu atât pentru oferta de roluri a teatrului, cât pentru oportunitatea de a face film şi televiziune. Ceea ce s-a şi întâmplat, Gil Andriescu prezentându-se astăzi cu o impresionantă fişă de creaţie în producţiile micului şi marelui ecran. 
 
Dar când Eugen Mazilu (director) şi Andrei Mihalache (regizor) l-au invitat în primăvara anului 1990 să-l interpreteze pe Macbeth, n-a avut nicio ezitare. Nu era doar tentaţia de a da viaţă unui rol fundamental al dramaturgiei universale (în ciuda superstiţiei că este «blestemat» să atragă căderea oricărei puneri în scenă, de care n-a scăpat nici teatrul constănţean ... ), ci şi chemarea pământului, poate şi a iubirii pentru oamenii şi locurile care îi aminteau de începuturile, de căutările, eşecurile şi succesele dintr-o bună parte a vieţii sale artistice. A intrat însă atât de puternic în pielea lui Macbeth, încât a fost acuzat, peste zece ani, de maniere tiranice, când el încercase să fie doar un director bun...“.
 
Citeşte şi:

#citeşteDobrogea #memoriateatruluiconstănţean Seniorii teatrului constănţean. De vorbă cu Virgil Andriescu, despre incredibilul debut, roluri marcante şi colegi valoroşi
 
Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea Pe scena vieţii. Marii actori ai Constanţei (XV) (galerie foto)