#RespectTeatru Medalia „Jean Ionescu“ şi placheta CJC #RespectTeatru, pentru coregraful Călin Hanţiu (galerie foto)

Coregraful Călin Hanţiu, fost director artistic al Teatrului de balet „Oleg Danovski“, a sărbătorit ieri împlinirea vârstei de 61 ani.
 
Cu o prestigioasă activitate atât ca solist, cât şi din perspectivă coregrafică, Călin Hanţiu s-a numărat printre seniorii teatrului constănţean omagiaţi la evenimentul din 12 iunie organizat de ZIUA de Constanţa în foaierul Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski“.
Prilej deosebit pentru a-i fi înmânate Medalia „Jean Ionescu“ (instituită de organizator) şi placheta #RespectTeatru, conferită de Consiliul Judeţean Constanţa, împreună cu scrisoarea de recunoştinţă a Primăriei Constanţa.
 
În cartea „Dicţionar - lumea artistică a Constanţei (I). Teatrul de balet «Oleg Danovski»“, secretarul literar Jean Badea ilustrează, cu citări din presă, activitatea artistică a lui Călin Hanţiu.
 
Cartea, în variantă digitală, poate fi lecturată AICI

 

 
Balerinul Călin Eugen Hanţiu s-a născut pe 16 iulie 1957, la Năsăud (Bistriţa). A absolvit Liceul de Coregrafie din Cluj Napoca, promoţia 1976, clasa Adrian Mureşan, primul său loc de muncă fiind la Opera Română din Cluj-Napoca (1976-1979).
 
A fost apoi solist al TBOD din Constanţa (1979-1988). Opera din Gera şi Opera din Dresda-RDG (1987-1989). Prim-solist. TBOD din Constanţa (1990-1996). Prim-solist, pedagog, coregraf şi şef compartiment, Opera din Constanţa (1996-1997). Solist, pedagog şi coregraf, Compania Rendano şi Academia de Dans L Sisca (1997-1999). Prim-solist şi coregraf, TBOD din Constanţa (din 1999).
Câştigător a numeroase premii naţionale şi internaţionale, Călin Hanţiu a fost elogiat în presă. „Fapt remarcabil, s-a lăsat mână liberă desfăşurării rolului Bufonului, acordându-se un spaţiu de dans corespunzător calităţilor deosebite ale lui C.H., excelent element de legătură între atmosfera de bal la curtea regată şi gluma petrecerii populare“ (Die Woche, Gutersloch, Germania,1982, pentru rolul din Lacul lebedelor).
 
„... Ne stăpâneşte în memorie creaţia lui C.H., datorită expresivităţii mişcărilor dansante şi mai ales a intensei trăiri a rolului“ (Viorel Cosma. Tribuna României, 1 octombrie 1981; pentru rolul din Mioriţa) - „Dansator de vigoare, mişcările lui sunt de o mare armonie şi siguranţă şi, atunci când vrea să epateze cu orice preţ, tehnica sa de virtuozitate apare curată şi încadrată exigenţelor acestui rol academic"“ (Nicolae Spirescu, Tomis, nr. 3/1986).
 
„Pentru revigorarea limbajului neoclasic vehiculat în Biografii, un premiu special, la Festivalul Internaţional de Creaţie Coregrafică, ediţia a VII a, Iaşi, 1997) i-a fost acordat lui C.H., balerin matur, dar tânăr coregraf şi director al Baletului Operei din Constanţa. Născută din empatia dintre poemul simfonic Din viaţa mea de Smetana şi experienţele personale ale cuplului de interpreţi, Delia şi Călin Hanţiu, lucrarea e străbătută de un fior emoţional autentic, care acoperă imperfecţiunile tehnice sau de rezolvare scenică, aducând în prim plan un coregraf cu un potenţial valoros într-un sector în curs de pauperizare la noi: neoclasicul“ (Vivia Săndulescu, România literară, nr. 4 7 /1997)
 
„Coregraful C.H. a luat premiul pentru plasticitatea limbajului neoclasic cu lucrarea Biografii. Folosind limbajul neoclasic, coregraful reuşeşte să transmită un fragment de viaţă autobiografic“ (Nataşa Trifan, Cotidianul, 22 octombrie 1997).
 
„C.H. a fost eroul premierei, fără doar şi poate. Vechi prim-solist al companiei, reconvertit de ceva vreme la creaţie, C.H. se află totuşi la prima producţie a unui balet integral. El aduce cu Pinocchio un spectacol cuceritor, fără scăderi, plin de umor şi poezie, iar stilul pe care îl practică, un neoclasic adaptat naraţiunilor coregrafice, îi este atât de familiar, încât creaţia devine o prelungire firească a carierei sale de interpret. De la maestrul Danovski a învăţat să obţină maximum de efect vizual cu minimum de desfăşurare de virtuozitate, cum să umple scena cu ansamblu numeros, perfect lizibil în mişcare, cum să iasă din poveste atunci când nu-l mai încape, sau cum să încheie con tutti într-un crescendo muzical şi dinamic. Deşi urmează reţeta baletelor romantice, din care nu lipsesc inserturile de dans pur ca pretext pentru tablouri picturale de ansamblu sau evoluţii sofistice, aportul său este mai degrabă unul de exprimare coregrafică propriu-zisă, caracterizat prin inventivitate combinatorie, în special în registrul săriturilor mari, al turaţiilor şi al prizelor“ (Vivia Săndulescu, Scena, nr. 11/2000).
 
Citeşte şi:

#RespectTeatru Au construit din iubire, iar ZIUA de Constanţa le-a oferit... nemurire. Digitalizarea celor şapte cărţi despre comunitatea teatrală constănţeană a provocat un proiect unic în România (galerie foto)
 
 
 

Galerie foto: