Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Toponimia localităților din județul Constanța Transformarea numelor turcești (II) - Bulbul, Laz Mahale, Kartal
7989
Marime text
Continuăm periplul nostru prin universul inedit al toponimiei constănțene cu alte localități al căror nume vechi turcești și tătărești au fost adesea doar traduse sau ușor transformate de către administrația românească.
Un caz inedit avem în comuna Ciocârlia, unde există o legendă a unui turc căsătorit cu o româncă ce cânta extrem de frumos. Bătrânii povesteau că cei doi soți au avut împreună două fete care au moștenit talentul mamei.
Ele s-au căsătorit în două așezări vecine, numite azi Ciocârlia de Jos și Ciocârlia de Sus. În Evul Mediu, această primă așezare numită Ciocârlia (de Jos este cea veche) se numea Bulbul (biulbiul, bulbuler), așa cum apare în documentele militare și fiscale otomane.
Bulbul se traduce însă ca privighetoare, nu ciocârlie! La finele secolului XIX, când românii din alte provincii au venit și s-au așezat în acel sat. Au aflat legenda celor două copile ce cântau frumos, dar au tradus greșit vechiul nume, folosind termenul mult mai cunoscut lor, acela de ciocârlie...
În categoria localităților cu nume transformat se încadrează și Adamclisi. Aceasta este forma coruptă a termenului Adam Killise, în turcă Biserica lui Adam, adică a Primului OM, căci acesta este recunoscut și în Coran drept primul om de pe pământ. Când au ajuns pentru prima oară în Dobrogea, în zona Adamclisi, turcii au găsit ruinele monumentului triumfal Tropaeum Traiani și au crezut că este un templu, un mausoleu închinat Primului Om. Mai târziu, coloniștii și administrația românească au transformat numele, păstrând însă vechea rădăcină.
Un alt exemplu de nume ce a supraviețuit, chiar dacă a suferit o ușoară transformare este și cel al localității Lazu. În trecut se numea Laz Mahale, adică Mahalaua Lazilor. Lazii sunt un popor musulman ce și-au avut propria țară și propria limbă - lazuri. În antichitate lazii formau unul din cele mai puternice triburi ale Regatului Colchis (Colchida), cunoscut nouă din celebra Legendă a Argonauților și a Lânei de Aur. Romanii le numeau ţara Lazica.
Un neam puţin numeros, mereu aflat în conflict cu turcii, georgienii sau ruşii, lazii au avut o istorie zbuciumată şi au fost mai întâi, creştinaţi de Bizanţ, pentru ca sub Imperiul Otoman, să devină din sec.XVI islamişti suniţi. A existat chiar şi un sangeac al Imperiului Otoman care se numea Lazistan, dar care a avut o istorie scurtă. La începutul sec.XIX, în timpul războaielor sângeroase dintre turci şi ruşi, mulţi lazi au migrat şi în Dobrogea, la noi stabilindu-se în mai multe zone din Tulcea şi în zona adiacentă Constanţei. Au întemeiat aici, lângă vechiul Tomis, Lazu, căruia i se spunea Laz Mahale, sau Mahalaua lazilor.
Cei rămaşi la Lazu şi-au pierdut treptat vechea identitate, majoritatea declarându-se în deceniile ulterioare de etnie turcă. De altfel, istoricii otomani le-au negat de-a lungul timpului identitatea proprie, considerându-i parte a marelui popor turc. De pe urma acestui neam judeţul Constanţa a rămas cu numele Lazu, o aşezare întemeiată de un popor viteaz, dar vitregit de soartă şi condamnat la dispariţie.
În zona Cheilor Dobrogei avem astăzi comuna modernă Târgușor. Pe vremuri aici era un vechi sat tătăresc numit Pazarli sau Pazarlîk, adică Târgul sau Satul cu Târg, pentru că aici se organizau periodic astfel de târguri, într-o zonă la răscruce de drumuri. Așezarea este foarte veche, din moment ce în secolul al XVI-lea călătorul străin Martin Grunweg trecea prin zonă și se oprea la Bazarlîkoy. Aici, spre surprinderea apuseanului, un localnic ara câmpul cu o cămilă de culoare albă! Numele de Pazarlîk s-a transformat în perioada interbelică într-un logic Târgușor.
În sudul județului avem și satul Hagieni. Până în 1938 s-a numit Hagilar (Hacilar), știut fiind faptul că exista sub acest nume încă din 1824. Sat inițial doar tătăresc, el era "satul hagiilor", adică în care locuiau numeroși hagii, credincioși musulmani care fuseseră în pelerinaj la Mecca.
Încheiem scurtul periplu prin universul toponimiei dobrogene prezentând o ultimă localitate cu nume transformat și legenda sa adiacentă. Este comuna Vulturu, aflată în nordul județului, foarte aproape de granița imaginară cu județul Tulcea.
Vechiul nume - folosit până în 1933 - este Cartalu, forma coruptă a mai vechiul termen turcesc Kartal, care se traduce tot "vultur". Potrivit unei legende locale, culeasă de Tudor Mateescu, satul a fost întemeiat în urmă cu mai bine de jumătate de mileniu. Astfel, mitul ne întoarce în timp, în anul 1471.
Dobrogea se afla deja sub stăpânirea Imperiului Otoman, condus în acea vreme de către marele Mohamed II Cuceritorul (1451-1481), supranumit aşa după succesul militar de la Constantinopole (1453). În acea zi a anului 1471, un convoi militar otoman venea în marș dinspre est, îndreptându-se spre apus, probabil către bătrâna Hârşovă. La un moment dat, conducătorul caravanei a văzut de departe, pe o stâncă, un vultur…
Lucru de mirare, deşi caravana se tot apropia, pasărea de pradă nu şi-a luat zborul. A rămas acolo, semeaţă, la doar câţiva paşi de drum, ţintindu-i cu privirea pe ieniceri, de parcă le-ar fi cerut socoteală pentru prezenţa lor pe acele locuri sau de parcă ar fi vrut să le trimită străinilor vreun mesaj. Ofiţerul a decis să facă tabără pentru noapte, chiar pe acel meleag. A observat că în zonă se găseau de toate: apă bună, păşune bogată şi pădure deasă, aşa că a doua zi de dimineaţă a ordonat unei părţi din armata sa să rămână acolo şi să întemeieze o aşezare. Au numit-o Kartal, adică Vultur, în turcă, după numele păsării ce nu se înfricoşase de ei. Cu timpul, lângă militari au început să vină săteni de prin alte locuri, musulmani ce au ţinut numele Kartal...
Exemplele de mai sus dovedesc că multe dintre numele localităților constănțene au suferit doar mici transformări, traduceri, care nu au afectat vechiul filon, vechiul mit...
Bibliografie selectivă
Analele Dobrogei - serie veche (1920-1938)
"Călători străini în Țările Române"
Adrian Ilie - "Monografie istorică – Valea Kara-Su"
Adriana Cupcea, Kozak Gyula - "Istorie și identitate la turcii din Dobrogea"
Dimitrie Cantemir - "Creșterea și descreșterea Imperiului Otoman"
Doina Eugenia Gemală -" Legende din ținuturi dobrogene"
Florin Stan - "Tătarii"
Gherghina Barbu, Dumitru Ciurea, Elena Jiga - "Dobrogea, sâmbure de legendă"
Ion Ionescu de la Brad -" Excursiune agricolă în Dobrogea în anul 1850"
MD Ionescu - "Dobrogia în pragul veacului al XX-lea"
Murat Taner - "Dicționar tătar crimeean - român"
Nicolae C. Ariton - "Lazii, un popor dobrogean uitat"
Nuredin Ibram - "Tătarii din România. Istoric. Spiritualitate. Identitate", "Comunitatea musulmană din România: repere de viață spirituală...", "Turcii dobrogeni, interferențe culturale și civilizatorii"
Petrică Miu, Gelu Dae - "Negru Vodă 1878-1950", vol. 1
Titus Cergău, Emanoil Papazissu - "Legende dobrogene"
Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
Citeşte şi:
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
