Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Dionysopolis (galerie foto)

Orașul-port Dionysopolis (Balcic, Bulgaria) a fost fondat la sfârșitul sec. VI î. H. pe coasta vestică a Mării Negre de coloniști greci, în contextul fenomenului de „roire” a grecilor în Marea Mediterană și Marea Neagră din sec. VIII-VI î. H. În sec. I î. H. a intrat în stăpânirea Romei, făcând parte inițial din Comunitatea Pontică a celor șase colonii grecești în cadrul provinciei Moesia și, ulterior, din provincia Scythia Minor.
 

 

Origini

 
Orașul-port Διονυσόπιϛ/Dionysopolis (azi Balcic, pe litoralul Bulgariei) a fost întemeiat, probabil, la sfârșitul sec. VI î. H., de către coloniștii greci pe coasta vestică a Pontului Euxin/Marea Neagră, într-un context încă necunoscut.
 
În lucrarea sa Naturalis Historiae (4, 11, 44), cărturarul roman Plinius Maior/cel Bătrân (23 d. H.-79 d. H.) prezenta Κρoυνοί /Krounoi ca vechi nume al orașului, conform unei tradiții destul de vagi. În schimb, geograful roman Pomponius Mela, care a scris în anii 43/44 d. H. lucrarea De situ orbis/O descriere a lumii, afirma că Dionysopolis și Krounoi sunt două orașe diferite.
 
Organizare politică
 
Ca și în alte colonii vecine, este cunoscut un decret urban din perioada elenistică (sfârșitul sec. IV î. H. – sec. I î. H.) care conferă unui cetățean demnitatea de proxen/arbitru cu privilegiile aferente: inviolabilitatea și imunitatea fiscală.
 
Moneda
 
Ateliere monetare proprii, ca și la Callatis, au fost deschise relativ târziu în comparație cu Histria. Numismatul Gh. Poenaru-Bordea (1937-2004/Institutul de Arheologie „V. Pârvan” București) aprecia în 2001 că urmează să fie studiată în ce măsură difuziunea monetară a Dionysopolisului a interferat cu aceea a vecinei Callatis.

 
Relații externe
În ansamblu, evoluția orașului Dionysopolis a fost legată de cea a celorlalte colonii grecești de pe litoralul vestic al Pontului Euxin, printre care Histria, Callatis și Tomis. Descoperirile arheologice indică o prezență a sciților din grupul iranian al familiei indo-europene între Callatis și Dionysopolis. În zonă au fost găsite emisiuni monetare din bronz ale dinaștilor Ailios, Akrosas, Charaspes, Kanites, Sariakes și Tanousa.
 
În anul 73 î. H., localitatea s-a alăturat coaliției pontice antiromane condusă de regele Mithridates VI Eupator al Pontului (coasta nordică a Asiei Mici/Turcia asiatică). Ca urmare, în 72/71 î. H., Dionysopolis s-a numărat printre orașele grecești cu cucerite de M. Terrentius Varro Lucullus, proconsulul (guvernator roman) Macedoniei. După ce rezistența Apolloniei (azi Sozopol, pe litoralul Bulgariei) a fost înfrântă, celelalte colonii au acceptat garnizoane romane.
 
Apoi, aici a iernat în 62/61 î. H. proconsulul Macedoniei, Caius Antonius Hybrida, în timpul expediției împotriva coloniilor revoltate în alianță cu geții autohtoni, ramura nordică a tracilor din familia indo-europeană. În anul 55 î. H., regele Burebista, unificatorul triburilor dace, a cucerit coloniile grecești de pe litoralul vestic al Pontului Euxin, începând cu Olbia (la vărsarea Bugului în Marea Neagră, azi în Ucraina).
 
În timpul dominației lui Burebista (82 î.H. – 44 î. H.), Dionysopolis a avut relații prietenești cu monarhul dac datorită misiunilor diplomatice a cetățeanului Akornion, fiul lui Dionysios. Conducerea orașului a emis un decret în cinstea lui Akornion în 48 î. H., când diplomatul grec a fost trimis de Burebista pentru a încheia o alianță cu Cnaeus Pompeius Magnus (106 î. H. – 48 î. H.), aflat în război civil cu Caius Iulius Caesar (101 î. H. – 44 î. H.). În inscripția bogată în informații, se subliniază că regele dac era stăpânitorul „ținuturilor de dincolo și dincoace de Dunăre” și că era „cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia”.

 
Anterior acestei solii, Acornion fusese trimis de orașul natal pentru a obține bunăvoința unui puternic basileu/rege dac din sudul Moldovei, posibil la nelocalizata încă Argedava.
Expediția proconsulului Macedoniei M. Licinius Crassus din 29/28 î. H., în timpul domniei lui Augustus, a adus definitiv sub stăpânire romană pe geții și coloniile grecești din Dobrogea.
 
Apoi în sec. I d. H. – III d. H., localitatea a făcut parte din Κοινόν Πότου/Comunitatea Pontică condusă de Tomis. Comunitatea a fost formată inițial din cinci orașe (Histria, Callatis, Odessos/Varna), la care ulterior a aderat și Messembria (Nessseber/Bulgaria). Federația Pentapolis – Hexapolis avea în primul rând un caracter religios, pontarch-ul conducător fiind preot al cultului imperial, dar și unele atribuții administrative și economice.
 
O inscripție de la Dionysopolis din sec. I d. H., referitoare la trasarea graniței orașului și descoperită anterior lui 2001, menționează Καρβατις, confirmându-l pe Plinius Maior care dădea Cerbatis ca nume inițial pentru Callatis.
În 46 d. H., împăratul Claudius (41-54) a transformat regatul clientelar/vasal al Traciei în provincia Moesia, în care a inclus și Dobrogea.
 
În 86, în urma atacurilor dacilor, împăratul Domitianus (81-96) a reorganizat Moesia în două provincii, Dobrogea fiind inclusă în Moesia Inferior. Prin reforma administrativă a împăratul Diocletianus (284-305), Dobrogea a fost transfromată în provincie separată cu numele Scythia Minor/Sciția Mică.
Ulterior, probabil în sec. VI, Notitia Epicopatuum, un document care prezenta organizarea Bisericii Creștine oficializate, menționa în Scythia Minor și Dionysopolis.
De asemenea, împăratul-cronicar Constantin VII Porfirogenetul (913-959; Imperiul Roman de Răsărit/Bizantin) menționa în lucrarea De Thematibus/Despre provincii (45), că, în timpul domniei lui Constantin IV Pogonatul (668-685), Eparhia Sciției număra și Dionysopolis printre cele 15 orașe.
 
Religie
 
Akornion a acceptat preluarea a demnității de preot al lui Dionysos/zeul vinului, deoarece zeul eponim al orașului nu avea un sacerdot, după cum se menționa în inscripția-decret dedicată diplomatului. Această calitate îl obliga la deținerea ei cu titlu viager și la întreprinderea de acte de binefacere publică.
 
Bibliografie cronologică
 
ORESTE TAFRALI, La cite pontique de Dionysopolis, Paris, 1927.
DIONISIE PIPPIDI & DUMITRU BERCIU, Din istoria Dobrogei. Geți și greci la Dunărea de Jos, 1965, p. 277.
DIONISIE PIPPIDI (coord.), Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 39 (Dionysopolis/D. P.).
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU, Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 37, 66, 68, 70, 72, 89, 159, 167. (cap. IV, VI, VII, VIII, IX/A. R.)
MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIȚA & ALEXANDRU VULPE (coord.), Istoria românilor, vol I: Istoria timpurilor îndepărtate, Ed. Academiei Române, București, 2001, p. 56; 420, 423; 468; 539, 548, 549, 551, 557, 564, 568, 570, 606, 610, 611, 612, 638, 639 644, 646, 647, 649 (Introd./M. PETRESCU-DÎMBOVIȚA, cap. IV/AL. VULPE, cap. V/A.V., cap. VII/A. AVRAM & G. P.-B. ).
 
Despre Marius Teja  
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 
Citește și: 
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
 
Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Tomis (galerie foto)