Scurtă istorie a Portului modern Constanţa (III) Inaugurarea din 1909, distrugerile din Primul Război Mondial şi primele refaceri

Este data de 27 septembrie 1909. Constanţa, fostul Kiustenge, este acum un oraş prosper şi îmbrăcat în haine de sărbătoare. Străzile sunt pline de flori, muzica de fanfară răsună printre clădiri, iar întreaga suflare a urbei se îndreaptă grăbită spre Port. Este dimineaţă, abia trecut de 9.30, şi constănţenii admiră trăsurile şi automobilele luxoase venite tocmai de la Bucureşti şi care au adus cu ele lumea bună a capitalei.
               

 
Regele Carol I şi membrii familiei sale regale au ajuns deja în Port şi cu toţii s-au instalat în pavilionul cochet amenajat în faţa silozurilor. Alături de el sunt autorităţi locale, miniştrii de la Bucureşti şi, evident, Anghel Saligny, inginerul care timp de zece ani a lucrat la construcţia şi modernizarea Portului Constanţa. Cu toţii asistă la defilarea şcolilor, la onorurile militare şi la parada navelor de război, toate acestea însoţite periodic de salve de tun trase în cinstea suveranului.
               
Regele citeşte şi semnează actul de fundaţie, iar apoi ţine o scurtă cuvântare: „Nădăjduind că Dumnezeu va hărăzi României linişte şi belşug ca să putem isprăvi cât mai curând întreg portul, menit să slujească la pripăşirea economică a scumpei mele patrii, astăzi, a 27-a zi a lunii septembrie 1909 şi al 43-lea an al domniei mele, am inaugurat prima magazie (n.a. siloz) din cele ce se clădesc”.
               
Saligny ia şi el cuvântul: „Nu sărbătorim doar săvârşirea unor lucrări din Portul Constanţa, ci îndeplinirea unui întreg program. Prin facerea Portului Constanţa, cu adâncimea şi instalaţiile speciale pentru cereale, aţi dat putinţa de a se reduce navlul cerealelor prin sporirea capacităţii vapoarelor şi scurtarea timpului de încărcare. Toate acestea vor contribui ca să putem susţine mai cu folos concurenţa pe pieţele mondiale. În ceea ce priveşte industria noastră de petrol, ea nu ar fi putut lua dezvoltarea de acum, fără lucrările pe care le inauguraţi azi“.       
 
Este practic actul de naştere al portului modern Constanţa. Deja, la silozul terminat, se încarcă cereale pe vaporul „Iaşi”, prima navă ce va ieşi din rada portului. După o scurtă vizită la siloz, regele, Saligny, contraamiralul Eustaţiu şi alte câteva persoane din suita regală se urcă într-o barcă şi se îndreaptă spre panglica legată între cele două capete ale Portului. Regele taie panglica cu o foarfecă de aur şi inaugurează astfel primul port modern al României. Este pus apoi Actul de Fundare pe zidul Farului Carol I iar acţiunea oficială se încheie.
 
Ziarul Universul a publicat, o zi mai târziu, un amplu material, graţie căruia aflăm date importante despre Portul anului 1909. Ziaristul Gheorghe Cristodorescu menţiona că portul „are o suprafaţă de 192 de hectare şi că este astfel construit încât să se poată mări pe viitor, când va fi nevoie. Întinderea este împărţită astfel: 60 de hectare suprafaţa bazinurilor, 111 ha platformele şi 14 ha suprafaţa adăpostită în ante-port”.
 
Ziua de 27 septembrie 1909 intră aşadar în istoria României şi a Dobrogei, fiind un moment de cotitură în povestea dezvoltării economice a statului.

               
Totalitatea lucrărilor efectuate au costat statul român suma de 49.130.846 de lei. Dintre aceştia, mai bine de 14,3 milioane au fost investiţi pentru cele două magazii silozuri deja construite, o uzină electrică şi o estacadă. Suma de 6.056.933 de lei a fost cheltuită pentru digul de larg, iar cheiul digului de larg şi cheiul bazinului central au costat împreună peste 3,1 milioane. Instalaţiile pentru exportul petrolului au costat 4.761.353 de lei. Acestea sunt doar câteva dintre cheltuielile efectuate.
 
La sfârşitul anului 1910, Saligny s-a retras de la conducerea lucrărilor din Portul Constanţa. El însă îşi veghează şi acum opera: statuia sa de bronz din capătul bulevardului Elisabeta domină intrarea de la Poarta 1 Port.
 
Lucrările de modernizare a portului continuă şi după plecarea lui Saligny. Se intră într-o nouă etapă a devenirii Portului şi odată cu lucrările conduse de inginerul Mihail Râmniceanu. Între 1912 şi 1915 se construieşte magazia-siloz nr. 3 şi sunt puse fundaţiile silozului 4, ultimul din cele proiectate de Saligny. Până în 1916 se consolidează 400 de metri din malurile de nord vest, pentru a se stopa surpările de pământ. Sunt construite clădiri pentru Serviciul Maritim Român (SMR), vamă, poştă, poliţie portuară.
 
A fost lungit digul de larg cu 150 de metri, au fost construiţi 350 de metri din molul pentru cereale şi vite. De asemenea, au fost aduse conducte pentru staţia de petrol, dar prima dintre conductele ce urmau să facă legătura între Constanţa şi Băicoi avea să fie finalizată abia în 1919.
               

Din 1899 şi până în 1916 au fost realizate cele mai multe dintre lucrările prevăzute de Saligny. Astfel, au fost construite diguri de apărare lungi de 2.993 de metri. Au fost executaţi 4.312 metri de cheiuri din cei 7.010 prevăzuţi în plan. Cheurile delimitau în interiorul portului următoarele bazine: bazinul digului de larg, bazinul vechi, bazinul silozurilor, cel pentru petrol, cel pentru lemnărie şi pentru cărbuni (ultimele 2 neexecutate).
               
În 1916, acvatoriul principal avea o suprafaţă de 60 de hectare, iar platformele portuare ajunseseră la 137 de hectare, din care 118 hectare în interiorul portului. Fără danele din bazinul petrolier, portul dispunea de 70 de dane de 100-125 de metri fiecare, la care puteau acosta 80 de nave. În portul Constanţa, lungimea totală a liniilor ferate era de 40 de kilometri.
               
Din păcate, dezvoltarea Portului se opreşte în 1916. Primul Război Mondial blochează orice lucrare, iar Portul ajunge într-o situaţie dezastruoasă în cei doi ani de ocupaţie germano-bulgară. La 1918, principala poartă maritimă a ţării era într-o stare deplorabilă: ateliere devalizate sau distruse, vase şi utilaje dispărute sau scufundate, staţia de petrol nu funcţiona (12 rezervoare au fost distruse de flota rusă). Treptat, după 1918, lucrurile încep să revină însă pe un făgaş normal, iar din anii '20 reîncep practic lucrările, urmărindu-se adesea planurile vechi ale lui Salygny.
 
Între 1920 şi 1924 s-au cheltuit aproape 47 de milioane de lei pentru lucrări de construcţie şi procurare de noi instalaţii. Se fac lucrări de dragare, dar şi de consolidare a malurilor...
 
(Va urma)
 

Bibliografie

 
Valentin Ciorbea - "Portul Constanţa, de la Antichitate la mileniul III"
Mariana Cojoc - "Oraşul Port Constanţa, dincolo de realizările primei jumătăţi a sec.XX"
Ileana Stanca Desa - "Inaugurarea Portului Constanţa - 27 septembrie 1909, Spicuiri din presă", pag 191-197 din Analele Dobrogei serie nouă, nr VIII, 2005
E.B Lazarovici - "Construcţia şi exploatarea Portului Constanţa", Analele Dobrogei 1920, nr.1
Adrian Majuru - "Dezvoltarea Portului Constanţa între 1878 şi 1947", material publicat pe 6.05.2012 pe site-ul www.antropolog.ro
Petre Covacef - "Portul Constanţa - Portul lui Anghel Saligny", Ed. Ex Ponto Constanţa, 2004
 
Despre Cristian Cealera

Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile şcolilor nr. 25 şi nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal”, promoţia 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licenţiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanţa. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. 
 
Citeşte şi: 

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
Scurtă istorie a Portului modern Constanţa (I)
 
Scurtă istorie a Portului modern Constanţa (II) Primele încercări şi salvatorul Saligny