Vestigiile Constanței. Le punem în valoare? (galerie foto)

Constanța are o istorie fabuloasă. O dovedesc vestigiile antice descoperite în Peninsulă și nu numai. Sunt multe care așteaptă să fie descoperite, completând harta vechiului Tomis. Săpăturile pentru noile clădiri din vatra veche a orașului ne dovedesc din plin asta. Vestigii grecești sau romane, urme de temple, bazilici, amfiteatru, locuire citadină sau necropolă, formează un puzzle care trebuie completat. Multe dintre ele sunt declarate astăzi monumente istorice. Dar, oare, le punem în valoare la adevărata lor însemnătate?

Dau două exemple: pe str. Mircea cel Bătrân, între Biserica Grecească Metamorphosis și b-dul Ferdinand, există vestigii de însemnătate maximă.



I.
Sub hotelul IBIS sunt consemnate atât zidurile unui amfiteatru roman (notat în Lista Monumentelor Istorice cu codul LMI-CT-m-A-0255306, sec. II-III p.Chr.) cât și ale unei Bazilici Episcopale (LMI-CT-m-A-0255304, sec. V-VI p. Chr.). Acestea au fost descoperite în anii 1988-1989, cu prilejul unor săpături pentru realizarea unui hotel.



Deși în acea perioadă ne aflam sub regimul comunist, s-au luat toate măsurile pentru a se modifica proiectul și a se realiza o sală mare la subsol în care să se restaureze aceste vestigii pentru a putea fi vizitate de public. 




După 1990, hotelul a fost modernizat și, față de proiectul inițial, a fost supraetajat. Astăzi, cunoscut sub numele de Hotel IBIS, este un hotel modern, foarte elegant, dotat cu restaurant, cu multe dotări adiacente ca sală de conferințe sau saloane de fitness. Dar accesul publicului la vestigii nu există.

Cu mai multă înțelegere din partea conducerii hotelului, în colaborare cu Primăria Constanța, sunt convins că s-ar putea găsi soluții pentru a reda atât constănțenilor, cât și turiștilor, posibilitatea de a viziona în mod real aceste importante vestigii ale Tomisului.


II.
Un monument de primă importanță, aflat, de data aceasta, sub cerul liber, este poarta principală a Cetății Tomis, „Poarta Mare”, aflată pe str. Dragoș Vodă, între străzile Mihail Kogălniceanu și Mircea cel Bătrân, care are o istorie foarte interesantă.
 
Zidul defensiv de incintă al cetății Tomis (LMI-CT-l-m-A-02553.08) a fost construit de romani doar înspre nord, deoarece cetatea era înconjurată pe trei laturi de mare. Zidul, în forma lui finală, pornea din str. Mircea cel Bătrân (la intersecția cu str. Dragoș Vodă) și continua de-a lungul b-dului Ferdinand, până la intersecția cu str. I.G. Duca, de unde o cotea spre Poarta 3 a Portului. El avea trei porți: spre nord-vest (în apropierea Teatrului Fantasio), spre nord (lângă Grand, în apropierea celebrului Turn al Măcelarilor) și spre nord-est (în apropierea străzii Mircea cel Bătrân), aceasta din urmă denumită și Poarta Mare, datorită dimensiunilor și importanței sale. În continuarea acestei porți a mai existat un zid spre mare, dar care a dispărut în timp, odată cu prăbușirea malurilor din zona Plajei Modern.




Deși se spune că zidul de incintă (de lângă Grand) și Turnul Măcelarilor au fost descoperite de Vasile Pârvan în 1913, de fapt au fost redescoperite. De ce? Pentru că într-o misiune de prospecțiuni militare, prusacul Von Vinke a desenat o hartă a Constanței, așa cum se găsea ea în Imperiul Otoman în anul 1837. El a desenat zidul de incintă care încă se percepea (fiind în afara cetății medievale Kustenge), inclusiv Valurile lui Traian care se terminau la Constanța.
 
După Războiul Crimeii, când, în principal, datorită englezilor s-a început construcția orașului modern Constanța, din zidurile cetății s-au realizat multe clădiri. Pietre din zidurile vechiului Tomis s-au folosit și după 1878, odată cu preluarea Dobrogei de către Administrația Românească. Așa se face că la intersecția str. Kogălniceanu cu str. Dragoș-Vodă, o parte din ruinele vechii Porți de Nord-Est au fost folosite ca fundație pentru o geamie - Ortha Geamia, pe str. Concordiei (astăzi Mihail Kogălniceanu). În 1890, într-o fotografie a lui Anatol Magrin (consulul Franței la Constanța) este surprinsă această geamie. Ea avea fațada dinspre nord spre Piațeta Concordiei, în mijlocul căreia se afla o fântână.



Parcela care se afla în vecinătatea acestei geamii, de-a lungul timpului, a schimbat proprietarii, fără însă să se construiască ceva pe ea. În perioada interbelică, Geamia Ortha a ajuns într-o așa stare de degradare, încât a trebuit să fie demolată. Cu această ocazie, arheologul Scarlat Lambrino (care se ocupa în special de Histria) a cercetat atât locul pe care s-a aflat geamia, cât și locul viran al parcelei vecine și a descoperit, în anul 1933, ruinele vechii Porți de Nord-Est, de fapt turnul dinspre vest al porții, deoarece celălalt turn era sub casele existente de pe str. Mircea cel Bătrân.



Ce a urmat a fost un proces îndelungat cu ultimii proprietari ai locului viran - Smaranda și Anastase Altintop - care voiau sa-și construiască aici o casă. Lambrino, făcând memorii la Minister, reușește să declare parcela Monument Istoric, urmând ca terenul să fie expropriat, statul plătindu-le despăgubiri proprietarilor (Dosarul nr. 51/1936 – Arhivele Statului Constanța). A urmat un șir lung de procese până s-a stabilit suma agreată de ambele parți pentru despăgubire.


În perioada comunistă, pe când se făceau demolări masive făcându-se loc pentru construcții noi, partea dinspre mare a str. Mircea cel Bătrân dintre Biserica Greacă și str. Ştefan cel Mare a fost complet demolată, aici realizându-se pe porțiunea până la b-dul Ferdinand o promenadă, iar în continuare, până la str. Ştefan cel Mare, blocuri de locuințe. Pe cealaltă parte a străzii Mircea cel Bătrân s-au demolat aproape toate casele dintre str. Vasile Alecsandri și str. Ştefan cel Mare, cu excepția a două case moderniste din perioada interbelică (printre care celebra Vilă Leon – autor arh. Harry Goldstein).
 
Între str. Dragoș Vodă și b-dul Republicii (astăzi - Ferdinand) urma să se construiască un șir de blocuri de locuințe cu spații comerciale la parter. Mai precis, în apropierea str. Dragoș Vodă trebuia să se construiască blocul MK2 cu un regim de înălțime P+7-8 etaje, format din două tronsoane (șef de proiect arh. Mihai Isacov). După demolări, la săpăturile pentru fundațiile blocului, s-au descoperit și rămășițele turnului dinspre mare ale Porții Mari și continuarea înspre mare a zidului de incintă. În urma unei ședințe comune la care au participat reprezentanții Primăriei Constanța, arhitecții Institutului Județean de Proiectare, arheologi și istorici, s-a luat atunci hotărârea de punere în valoare a întregii porți, ca urmare - să nu se mai facă tronsonul 2 al blocului și să se modifice terminația tronsonului 1 (care ar fi avut calcan la rost față de tronsonul 2), proiectul modificându-se, partea dinspre sud a scării B având acum ferestre și balcoane, fiind cap de perspectivă.



După această „ispravă”, a venit foarte repede schimbarea de regim de la sfârșitul anului 1989. În noua situație, după 1990, zona Porții Mari are de suferit pe de o parte din cauza retrocedărilor, dar, pe de altă parte, și din cauza (aș zice) nepăsării autorităților și instituțiilor locale. Din această ultimă cauză au suferit și Mormântul Hypogeu de lângă Restaurantul Zorile, Edificiul Roman cu Mozaic, Termele Romane, Bazilica Creștină din vecinătatea Porții 1 a Portului, Cripta Paleocreștină din incinta Colegiului Național „Mihai Eminescu“ etc. Dacă pentru Mormântul Hypogeu și Edificiul Roman cu Mozaic (chiar și pentru Muzeul de Istorie Națională și Arheologie) s-au găsit soluții și finanțări pentru remedierea lor (începând de anul acesta), Poarta Mare este într-un mare impas.





Încă din anul 2004 s-a propus o construcție P+4-6 etaje peste Poarta Mare (!) urmată de un P.U.D. în 2005. Construcția urma să aibă stâlpi „presărați” printre vestigiile turnurilor antice și un parter înalt descoperit pentru a se putea fi vizitate vestigiile. Nu s-a dat curs acelui proiect.



De atunci au fost mai multe încercări de a se construi pe terenul particular retrocedat aflat între turnul dinspre mare și pergola adiacentă blocului K2. Acum trei ani a existat un proiect pentru o construcție D+P+M+8 etaje, ca, de curând, să apară un proiect pentru o construcție S+D+P+5-6 etaje, aflat în faza PUD, în curs de avizare (sau NU!).



Terenul se află la cca 67 de centimetri de „buza” turnului iar construcția propusă la 2,00 metri de turn! În afară de arhitectura propusă prin proiect (arată foarte bine, deși acest design de calitate merita un amplasament mai adecvat -  părere pur personală), am foarte multe semne de întrebare.



Începând cu distanța minimă față de monument, cu distanțele neadecvate față de balcoanele și ferestrele dinspre sud ale blocului MK2 și terminând cu inexistenta relație a construcției cu Poarta Mare. Eu, care am participat la ședințe de avizare la Ministerul Culturii, am văzut pe holuri „fețe trase” ale unor arhitecți care n-au respectat (chipurile) distanțele minime față de un monument, care nu s-au armonizat cu zona, care au revenit și a șaptea oară cu soluții pentru a fi avizate - mă mir cum acest proiect a obținut un aviz de la Ministerul Culturii, pe ce criterii... Ar fi interesant de văzut argumentele comisiei care, în niciun caz, nu concordă cu părerile arhitecților constănțeni, membri ai Ordinului Arhitecților – Dobrogea, proiectul fiind în impas și în comisia tehnică a Primăriei Constanța. Din cauza aceasta Primăria a declanșat o consultare publică și, în urma analizării tuturor factorilor, va lua o decizie.
 
Indiferent de decizia finală care s-ar lua, eu lansez o întrebare: Ce este mai important – punerea în valoare a Porții Mari sau interesele particulare imobiliare?
 
De ce pun întrebarea aceasta? Pentru că, din câte am auzit, investitorul a declarat că după obținerea autorizației de construcție sau după construirea blocului, o să ajute (sau o să se implice) și la restaurarea Porții Mari.



De ce nu a făcut un proiect în care să arate atât investiția, cât și cum ar putea fi restaurate Poarta Mare și amenajările din jurul ei? Şi cum se armonizează (pentru oraș) cele două obiective, punându-se cu precădere accent pe punerea în valoare a monumentului? Nu cumva ar trebui, invers, făcut un proiect cu niște variante de punere în valoare a celei mai însemnate porți a cetății Tomis și apoi să se vadă ce rezultă pentru o investiție pe terenul particular?
 
Aici chiar se simte nevoia unui concurs de arhitectură, finanțat de Primărie, pentru restaurarea Porții Principale a Cetății Tomis și punerea ei în valoare!
 
Despre arhitectul Radu Cornescu  
 
A absolvit Liceul „Mircea cel Bătrân”, promoţia 1972, după care a urmat cursurile Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”. Până în anul 1990, a lucrat la Institutul de Proiectări, Construcţii şi Urbanism, în prezent activând în cadrul unui birou individual. Este membru şi fost preşedinte al Ordinului Arhitecţilor din România - Filiala Dobrogea, sub egida căruia a realizat mai multe expoziţii: „Mamaia la 100 de ani” (2010), „Constanţa engleză”, împreună cu arhitectul Gh. Radu Stănculescu şi arhitectul Dorin Paul Bucur, „Cazinoul din Constanţa - scurtă istorie în imagini” (2010), „Portul Constanţa - prezent, trecut şi viitor” (2013), „Clădiri de patrimoniu semnate de arh. Victor Ștephănescu”, „Dezvoltarea oraşului modern Constanţa în raport cu vestigiile cetăţii antice Tomis”, „Constanţa ar fi fost altfel” (2014), „Anghel Saligny - un făuritor al Dobrogei moderne” (2015), „Calea ferată engleză Cernavodă - Constanţa”, împreună cu arhitectul Gh. Radu Stănculescu, şi „Arhitectura interbelică pe litoralul românesc” (2017). Arhitectul Radu Cornescu este şi autorul albumului „Cazinoul din Constanţa - scurtă istorie în imagini” şi coautor al volumului „Campania militară a României din 1913 - O istorie în imagini, documente şi mărturii de epocă”.  

Citeşte şi: 

Wallace sau Havuz?!                
 
Radu Cornescu îl restituie constănțenilor pe unul dintre marii arhitecți ai României - Victor Ștephănescu (galerie foto)


Arhitectul Radu Cornescu „Victor Ştephănescu este autorul celor mai multe clădiri de patrimoniu din Constanţa“  
 
Salvaţi o ruină „stăpânită“ de mucegai! Triplă expoziţie la Cazino. Un „strigăt“ amplificat de revoltă îndreptat către administraţiile locale şi statale (galerie foto)


Pe care CAZINOU să-l restaurăm?! (galerie foto)