Recunoscut ca cercetător de excepţie în domeniul istoriei, arheologiei şi epigrafiei antice şi creştine, precum şi al spiritualităţii bizantine, academicianul
Emilian Popescu se bucură de un prestigiu deosebit.
Anul acesta a împlinit 90 de ani, prilej cu care Facultatea de Teologie din Bucureşti i-a omagiat activitatea, prezentând ultima sa lucrare, „Studii de istorie şi de spiritualitate creştină“, apărută la Editurile Academiei Române şi Basilica.
Teolog şi istoric, membru de onoare al Academiei Române din martie 2006, prof. univ. dr. Emilian Popescu a fost decorat în februarie 2004 cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, Categoria G - „Cultele”, „în semn de apreciere deosebită pentru activitatea susţinută în domeniul cultelor, pentru spiritul ecumenic şi civic dovedit şi pentru contribuţia la întărirea legăturilor interconfesionale, de bună şi paşnică convieţuire între toţi oamenii“.
„În virtutea profesiilor noastre de arheologi şi epigrafişti, am fost puşi în legătură încă din tinereţe, pentru că suntem cam de aceeaşi generaţie. El a făcut facultatea imediat după mine, într-o perioadă în care erau profesori foarte mari la Bucureşti, care îl apreciau. Mai ales de profesorul Pippidi, care a fost o somitate, şi îl simpatiza în aşa măsură încât i se adresa cu «Adriane, facem asta şi asta!».
Eu eram la Institutul de Arheologie din Bucureşti, el era la Muzeul de arheologie din Constanţa, adjunctul lui Vasile Canarache - care a întemeiat această instituţie –, Adrian Rădulescu numărându-se chiar printre colaboratorii apropiaţi ai acestuia. Şi, în calitatea aceasta, mergeam la săpături la cetatea Histria şi la Mangalia, fiind unul dintre cei mai vechi care au participat la săpături încă din anul 1951, când eram student.
După dispariţia lui Canarache, Rădulescu a preluat conducerea muzeului, moment în care instituţia a cunoscut o dezvoltare fără precedent.
Era un om dotat, un om cu o pregătire intelectuală şi o memorie foarte bune. După câte îmi amintesc, îl cam moştenea pe tatăl lui, care era preot şi mare iubitor de istorie şi care ştia foarte multă istorie. Şi atunci s-a îndreptat către această disciplină. Dar, în afară de această înclinare, spre istorie şi arheologie, el a fost dublat şi de un spirit organizatoric foarte dezvoltat, pentru că muzeul care a luat naştere acolo în Piaţa Ovidiu, care a preluat vechea clădire a Primăriei, a fost pus la punct de el împreună cu colegii lui.
A publicat studii şi de epigrafie, şi de arheologie, şi bune... nu aşa oricum. Era un om care ţinea la prestigiul lui, iar ceea ce a publicat a rămas ca lucrări valoroase , reuşind să se impună nu numai pe plan naţional, dar şi internaţional. Şi-a făcut foarte multe relaţii şi în străinătate, pentru că ştia să fie o gazdă bună. Am fost o dată cu nişte oaspeţi nemţi şi ne-a primit extraordinar de bine. Dacă te duceai la Constanţa şi nu aveai hotel, imediat dădea telefon şi aranja, datorită prestigiului său.
Activitatea lui se leagă în mod special de muzeu şi apoi de cele trei centre de arheologie clasică: Adamclisi, Histria şi Mangalia.
La Adamclisi a fost alături de Vasile Canarache în împlinirea reconstituirii monumentului triumfal, care este o realizare mare, ce va rămâne peste veacuri. Pe de altă parte, el a făcut această reconstituire nu cu piesele originale, ci cu copii după acestea, ceea ce a reprezentat o cheltuială foarte mare, dar cu sprijinul statului.
Aşadar, Adrian Rădulescu a fost un om deosebit, avea har - ca să zic aşa - şi în raporturile cu oamenii, dar şi în activitatea pe care a dus-o la muzeu. Era coleg bun şi nu avea duşmănii, funcţionarii de acolo îl ascultau şi exista o armonie deosebită. Amintirea lui a rămas favorabilă şi toţi care se gândesc la el lăcrimează şi acum. A constituit un colectiv de colaboratori foarte bun şi care, din păcate, acum e cam pe sfârşite, ca şi în alte domenii, încât pierderea lui a fost prematură şi de neînlocuit.
Avea autoritate în faţa instituţiilor locale şi era considerat cam prima personalitate din Constanţa, întrucât avea relaţii foarte multe şi în ţară, dar şi în străinătate. Era un fel de patron al Constanţei.
Adrian Rădulescu s-a lansat foarte mult şi cu revista Pontica, nu numai în ţară, dar şi în străinătate. De asemenea, Sesiunile anuale Pontica se leagă tot de numele lui şi MINAC este printre puţinele instituţii din ţară care au menţinut această activitate neîntreruptă până astăzi. Şi revista s-a îmbunătăţit cu timpul şi apare şi cu rezumate în limbi străini, chiar cu studii integrale, fiind foarte apreciată în străinătate.
Adrian Rădulescu a fost dăruit de Dumnezeu cu foarte multe potenţe ce au rodit în mediul în care a fost rânduit să slujească. Nu mai departe muzeul de la Histria, prevăzut cu două case pentru a găzdui arheologii şi studenţii care vin. Erau peste 100 de lucrători care veneau din ţară şi vreo 30 de arheologi, deci eram un colectiv foarte mare, şi era nevoie de clădiri. Canarache era şi el un spirit organizatoric foarte bun, dar nu avea cultură, era mai haotic. Însă Adrian a fost un intelectual foarte bun şi vă spun - atât în cercetare, cât şi în administrarea muzeului. Epoca lui nu va putea fi depăşită uşor.
De aceea eu am amintiri foarte frumoase, despre un prieten şi coleg foarte bun, care a ajutat foarte multă lume. Nu cunosc pe cineva care să fi fost la Constanţa şi să fi avut dispute cu el sau să nu îl asculte, ceea ce este un lucru rar.
Şi atunci, cât vom putea, să vorbim despre el şi să arătăm valoarea lui - care se înscrie oarecum în valoare celor care au făcut unirea cea mare a statului român. A fost de genul oamenilor epocali“.
Sursa foto: Fotografiile care îl înfăţişează pe Adrian Rădulescu ne-au fost puse la dispoziţie de conducerea MINAC şi de familia istoricului
Citeşte şi:
#citeşteDobrogea Memorabila personalitate a ctitorului Adrian Rădulescu, evocată într-o campanie ZIUA de Constanţa. Străbatem graniţele judeţului, nemurindu-i realizările
#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Dr. Vasile Sârbu - „Adrian V. Rădulescu a fost un foarte bun patriot“ (galerie foto inedită)
Galerie foto: