#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Adrian Rădulescu şi situl arheologic Albeşti-Cetate - un nou punct pe harta cercetării sistematice dobrogene

Fascinaţia structurilor monumentale, impresionante, de altfel, a atras interesul cercetătorilor de-a lungul timpului, dar şi al publicului mai mult sau mai puţin avizat. Colonizarea greacă desfăşurată şi pe litoralul vest-pontic, cel al Dobrogei de astăzi, a fost cu precădere promovată şi, în consecinţă, cunoscută, mai ales prin prisma coloniilor Orgame, Histria, Tomis, Callatis, cu referire la componenţa etnică a locuitorilor lor, relaţiile comerciale, dezvoltarea anumitor domenii  marcante - cultură, artă, educaţie, credinţe etc. -, elemente de urbanism, arhitectură.
 

 
Relaţia acestora cu mediul local, în special prin intermediul teritoriului rural al fiecărei colonii în parte, a rămas multă vreme apanajul cercetării istorice, greu accesibile unui public mai larg. Începerea unui şantier arheologic în teritoriul cetăţii Callatis, lângă actualul sat Albeşti, singura cercetare sistematică asupra unui sit elenistic rural din Dobrogea, a deschis calea studierii şi promovării acestui aspect la niveluri de înţelegere şi interes diferite.
 
Istoria descoperirii sitului de la Albeşti-cetate începe într-o notă obişnuită pentru ţinuturile înzestrate arheologic precum Dobrogea: aflat în timpul unei activităţi de rutină - prelevarea de piatră din vechea aşezare pentru gardul locuinţei sale - un sătean a observat un artefact antic. Perieghezele (prospecţiunile de teren) întreprinse ulterior acestei întâmplări de către arheologul Nicolae Cheluţă-Georgescu au confirmat existenţa materialului arheologic abundent întins pe platoul situat la 1,5 - 2 km SV de localitate. Confruntarea cu fotografiile aeriene a conturat existenţa unei aşezări cu plan regulat, dreptunghiular, corespunzătoare perioadei elenistice.
 
Conştient de importanţa unui asemenea sit, directorul Muzeului de Arheologie din Constanţa, Adrian Rădulescu, a întreprins toate demersurile necesare includerii acestuia într-un program de cercetare sistematică. Astfel, în anul 1974, a demarat prima campanie arheologică dintr-un lung şir, care continuă şi astăzi. Din poziţia de responsabil ştiinţific al acestui şantier, dar şi de director al muzeului constănţean, care îngloba în acea perioadă şi muzeul din Mangalia, a susţinut cercetarea constantă a sitului şi promovarea sa la nivel ştiinţific naţional şi internaţional, precum şi conştientizarea, la nivel local, a importanţei pe care o putea avea în dezvoltarea localităţii un asemenea obiectiv.
 
A format o echipă valoroasă de colaboratori care au preluat conducerea şantierului în momentul dispariţiei sale timpurii: Maria Bărbulescu, Livia Buzoianu, Nicolae-Cheluţă Georgescu, cărora li s-au adăugat de-a lungul timpului şi alţi mai tineri colegi. Şi Albeşti se poate înscrie în sfera proiectelor sale neterminate. Deşi a lăsat în urmă rezultatele a 24 de ani de cercetare arheologică la Albeşti, nu a putut asista la împlinirea proiectului de publicare a unei monografii arheologice închinate sitului. Aceasta, o valoroasă contribuţie la evoluţia istorică a spaţiului dobrogean, a apărut în anul 2008, prin strădania şi consecvenţa cercetătoarelor care au condus destinele şantierului Albeşti după anul 2000: c.ş. I dr. Maria Bărbulescu, urmată de c.ş. I dr. Livia Buzoianu, care consemnează în introducerea volumului aportul „[...] prof. univ. dr. Adrian Rădulescu (1932-2000), primul responsabil ştiinţific al şantierului Albeşti, cel care, prin experienţa arheologică şi claritatea observaţiilor, a intuit de la început semnificaţia istorică a aşezării, susţinând săpăturile de la Albeşti şi în calitatea sa de director al MINAC”.
 
Dar ce înseamnă Albeşti-cetate? Situl arheologic, monument istoric de importanţă naţională, inclus în Lista Monumentelor Istorice la poziţia CT-I-s-A-02577, corespunde unei structuri fortificate care a funcţionat la limita teritoriului rural al cetăţii Callatis între jumătatea secolului IV a.Chr. şi secolul III p.Chr. Reprezintă astfel o radiografie locală a vieţii rurale din teritoriul unei colonii doriene - Callatis fiind singura fundaţie a dorienilor pe litoralul românesc al Mării Negre. Cercetările din cei peste 40 de ani care au trecut au scos la lumină în întregime partea fortificată a aşezării, evidenţiind şi structura teritoriului exterior fortificaţiei, pe platoul care se întinde la sud şi vest de fortificaţie, locuit pasager şi în perioada romană, între secolele I-IV p.Chr.
 
Au evidenţiat o aşezare întemeiată în contextul organizării teritoriului rural al cetăţii Callatis, în secolul IV a.Chr., care, în afară de valenţele agrare pe care le avea, reflectate şi de inventarul arheologic (unelte, statuete ale zeităţilor protectoare ale agriculturii), aşezarea are şi un evident caracter strategic, fiind aşezată pe unul dintre drumurile care legau colonia de interiorul Dobrogei vechi, dar şi pe un promontoriu dominant deasupra văii care şerpuieşte dinspre mare, înspre interiorul regiunii. Aflată în strânsă legătură cu evoluţia Callatidei, se distanţează de destinul acesteia la jumătatea secolului III a.Chr., când, în contrast cu decăderea coloniei, cauzată de evenimente istorice precum „războiul Tomisului”, din care Callatis iese înfrântă, aşezarea rurală se îndreaptă spre apogeul dezvoltării sale, demonstrat de abundenţa materialelor de import corespunzătoare acestei perioade. Încetarea funcţionării aşezării se situează la sfârşitul secolului III a.Chr., moment în care se încheie existenţa mai multor aşezări din Dobrogea, cauzată probabil de instabilitatea creată de raidurile bastarne şi închegarea unor „regate scitice” în zonă.
 
În paralel cu susţinerea activităţii în centrele consacrate precum Histria, Callatis sau Tomis, Adrian Rădulescu a ales să-şi concentreze atenţia şi asupra aşezării de la Albeşti, tocmai datorită perspectivei diferite asupra patrimoniului arheologic pe care o oferă - una venită dintr-o zonă marginală, o anexă a unei aşezări monumentale precum Callatis, dar care păstrează valenţe atât de importante pentru procesele de devenire istorică prin care a trecut în antichitate teritoriul dintre Dunăre şi Mare.
Conştient că şi „frânturile de diamant tot diamante sunt”, Adrian Rădulescu a oferit, împreună cu echipa pe care a avut-o alături, o imagine a elenismului colonial, şi prin prisma studierii sistematice şi ştiinţifice a teritoriului rural.
 
Sursa foto: Fotografiile ne-au fost puse la dispoziţie de conducerea MINAC şi de familia istoricului Adrian Rădulescu
 
Despre Irina Sodoleanu
 
Nepoata istoricului Adrian Rădulescu, Irina Sodoleanu este muzeograf la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa.
Este licenţiată în istorie - Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, Universitatea „Ovidius” Constanţa, promoţia 2004-2008.
În anul 2014 a obţinut titlul de doctor în istorie la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti, cu lucrarea „Edificiul cu Mozaic din Tomis în context urbanistic şi portuar”, coordonată de prof. univ. dr. Alexandru Barnea.
Specializată în arheologie clasică, este membru în colectivele de cercetare a siturilor Albeşti - Cetate şi Histria. Printre temele sale predilecte de cercetare se numără evoluţia elementelor de urbanism în coloniile greceşti vest-pontice, transformate în oraşe romane şi romano-bizantine, interacţiunea centrelor urbane vest-pontice cu aşezările din teritoriul rural, tipuri de edificii comerciale în oraşele vest-pontice ş.a.
 
Citeşte şi: 
 
#citeşteDobrogea Memorabila personalitate a ctitorului Adrian Rădulescu, evocată într-o campanie ZIUA de Constanţa. Străbatem graniţele judeţului, nemurindu-i realizările
 
#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Frânturi de arheologie constănţeană - Adrian Rădulescu şi Parcul Catedralei (galerie foto)
 

Galerie foto: