#CitesteDobrogea #memoriateatruluiconstantean Istoria preschimbării fostului Teatru de Stat în actualul Teatru Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski"

Trecutul clădirii care astăzi a devenit destinaţia predilectă a constănţenilor melomani sau admiratori ai apreciatei companii de balet - Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski“ - este unul cât se poate de tumultuos, nu atât din cauza condiţiilor istorice, cât am putea spune... „vitrege“ promovării culturii de la malul mării, în genere.
 
Recent, scriam despre împlinirea a 67 de ani de la premiera ce consfinţea inaugurarea primului teatru profesionist în Constanţa, instituţie ridicată cu fonduri din bugetul alocat construirii Canalului Dunăre - Marea Neagră, cum avea să ne povestească reputatul secretar literar-artistic Anaid Tavitian.
 
De fapt, clădirea care se numeşte astăzi Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski" (şi care a mai purtat şi denumirea de Teatrul Dramatic, prin anul 2000) a fost, inițial, pe la 1950, sala de gimnastică a Liceului „Mircea cel Bătrân“. Acesteia i s-a mai pus un portic cu şase pilaştri şi un vestibul, devenind astfel o sală cu 500 de locuri şi cea mai importantă scenă a Constanţei.
 
Majoritatea actorilor-întemeietori proveneau dintre actorii Teatrului Naţional Bucureşti şi amatori de talent din Constanţa.
 
Spectacolul inaugural al Teatrului de Stat avea să aibă loc însă la Teatrul „Elpis”, la 2 mai 1951, cu capodopera caragialiană „O scrisoare pierdută”.
Mai apoi, în 1952, se va inaugura și... scena Teatrului de Stat cu spectacolul „Ruptura”.
Din 1956 până în 1969, la Teatrul de Stat au mai existat două secții: Păpuși și Estrada, iar în 1957 apare și secția de operă și operetă.
 
Teatrul a funcţionat cu această denumire până prin anii '70, când i s-a spus Teatrul de Dramă şi Comedie şi mai apoi Teatrul Dramatic, conform celor istorisite de Anaid Tavitian.
 
„Păpuşile“ au funcţionat la balconul aceluiaşi teatru până prin 1956-1958, împreună cu Teatrul de Revistă, care avea să se mute, în noiembrie 1956, la „Fantasio“.
   
„În primăvara anului 1969, complexul artistic denumit Teatrul de Stat din Constanta s-a împărţit în trei instituţii cu statut juridic şi artistic distinct: Teatrul de dramă şi comedie, Teatrul liric şi Teatrul de revistă Fantasio. Numele acestei instituţii a fost preluat de la cel al sălii de cinema (la început Tranulis, apoi - până la ocuparea sălii de către forţele «eliberatoare» - Fantasio)”, scrie Jean Badea în „Fantasio 40”.
 
Următoarea și cea mai dramatică preschimbare din istoria acestui teatru am găsit-o descrisă în cartea „Teatrul Liric (Opera Constanța)”, semnată de regretatul profesor Adrian Doxan, în fapt lucrarea sa de doctorat. „La 12 septembrie 2004, la Teatrul Ovidius din Constanța a avut loc o ședință a artiștilor constănțeni cu directorul direcției de cultură din cadrul Consiliului Județean, Cristian Zgabercea. La întrunire au participat actori, instrumentiști și balerini de la instituțiile de cultură constănțene: Teatrul Ovidius, Fantasio, Teatrul de balet Oleg Danovski, Opera și Filarmonica Marea Neagră”. La finalul acestei ședințe, în funcția de director al Teatrului Național Constanța a fost numită Mirela Pană, actorul Nicodim Ungureanu coordona compania Fantasio, iar Lucian Iancu - compania de Teatru dramatic Ovidius. Pentru Teatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski a fost numit director dirijorul Răsvan Cernat.
Dar apropo de directori, iată care au fost aceștia între anii 1951 - 2001, așa cum i-am găsit enumerați în „Thalia Ex-Ponto”:
Ion Focşăneanu (1951 - 1952);
Hans Koch (1952 -1953);
Gheorghe Munteanu (1953 -1954);
Bernard Lebli (1954 - 1958);
Jean Ionescu (1958 - 1969, 1972 - 1984);
Ion Maximilian (1969 - 1972);
Lucian Iancu (1984 - 1985, 1994 -1998);
Eugen Mazilu (1985 - 1990);
Vasile Cojocaru (1990 -1991);
Titus Gurgulescu (1991 - 1994);
Virgil Andriescu (1998- 2000).

Citeşte şi:

Odiseea unui proiect fără precedent în Dobrogea Incredibila memorie a teatrului constănţean

#citeşteDobrogea #memoriateatruluiconstănţean Sărbătoarea seniorilor scenei constănţene, prin ochii directorilor teatrelor de astăzi 

#citeşteDobrogea #memoriateatruluiconstănţean Zbuciumata istorie a Teatrului „Fantasio“ se identifică cu destinul lui Demostene Tranulis​