#citeșteDobrogea Serviciul Maritim Român, în devenirea istorică a portului Constanța. 124 de ani de la înființare

Odată cu revenirea Dobrogei în granițele României și câștigarea accesului la mare, s-a pus problema organizării transportului maritim al statului român.
 
Serviciul Maritim Român (SMR) a fost prima instituție de navigație civilă pe mare românească, înființată în 1895, după Războiul Ruso-Româno-Turc din anii 1877-1878 și desființată după cel de-al Doilea Război Mondial, în 1945.
 

 
Serviciul Maritim Român, al cărui sediu era la București, dar ale cărui nave erau bazate la Constanța, a fost o companie de navigație de stat, înființată în anul 1895 pe baza legii din 7 iunie 1888, care deservea rutele maritime Constanța-Istanbul-Izmir-Pireu-Alexandria - Haifa - Beirut, cu vapoare vopsite tradițional în alb, și din acest motiv poreclite „lebedele albe ale Mării Negre”.
 
La 19 mai 1895, prin Hotărâre a Consiliului de Miniștri, Grigore Manu, vărul ministrului George Manu și director general al monopolurilor statului, primea sarcina de a pune bazele unui serviciu de navigație maritimă. Un an mai târziu, pentru o scurtă perioadă de timp, SMR a fost inclus ca direcție specială în Direcția generală a Căilor Ferate Române.
 
Printre primele activități ale companiei de stat nou înființate au fost achiziționarea în 1895 a vaporului „Meteor” și a cargobotului „Medeea”. „Meteor” deservea, bilunar, linia Constanța - Constantinopol, iar „Medeea” linia de mărfuri Brăila - Constantinopol.
 
Prima călătorie sub sigla SMR a avut loc la 14 august 1895, atunci când „Medeea” pleca din Brăila spre Constantinopol cu 25 de pasageri la bord și 600 tone de marfă. Câteva zile mai târziu, la 26 august, „Meteor” efectua a doua călătorie, urmând ca din 14 septembrie să efectueze curse regulate de călători pe linia Constanța - Constantinopol.
 
În anul 1897, SMR înființează o direcție specială de transport marfă, prima linie de transport maritim inaugurată fiind Dunăre - Rotterdam. Nava care deservea această linie a fost cargoul „București”, inaugurată în septembrie 1897.

 
În 1908 a fost înființată Direcțiunea Generală a Porturilor și Căilor de Comunicație pe Apă, instituție care reunea toate serviciile relaționate de porturi și navigație sub o coordonare unitară. Alături de celelalte servicii de navigație (Serviciul Hidraulic, Serviciul Porturilor Maritime, N.F.R.) și SMR a făcut parte din această direcțiune până în anul 1930.
Începând cu iulie 1929, Direcțiunea Generală a Porturilor și Căilor de Comunicație pe Apă a fost transformată în Regia Autonomă P.C.A., regie care își păstra vechea structură și serviciile Direcției. Conform legii din 4 mai 1934, Regia autonomă P.C.A. a fost transformată în Administrația Comercială a Porturilor și Căilor de Comunicație pe Apă. Direcțiunile și serviciile fostei Regii Autonome au fost moștenite de noua structură administrativă.
 
În 1936 ia ființă Ministerul Aerului și Marinei, minister care urmărea coordonarea tuturor activităților și serviciilor aeriene și maritime. Au fost preluate din cadrul Administrației Comerciale a Porturilor și incluse în acest nou minister SMR și N.F.R.
 
În perioada interbelică SMR deservea, cu vapoare rapide de pasageri și mărfuri, liniile fixe Constanța - Constantinopol - Pireu - Alexandria (Egipt). De asemenea deservea porturile din Occident pe liniile fără itinerarii fixe.
Avea în dotare patru vase de pasageri, un vas mixt, patru cargoboturi mici și trei cargoboturi mari și mijlocii.
 

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial în 1945, SMR a fost desființat iar flota sa a fost preluată de sovietici, conform tratatului de armistițiu. Din cele 16 nave pe care SMR le deținea la acea dată, doar două au fost returnate României: motonava „Transilvania”.
 
și vaporul mixt „Ardeal”. Pe ruinele SMR a fost înființată compania româno-sovietică „Sovromtransport”, la înființarea căreia, partea română a participat cu cele două nave, iar sovieticii cu patru cargouri.
 
Sursa text: euronaval.ro