#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Ioan N. Roman, despre drepturile cetățenești ale dobrogenilor, la începutul secolului XX

În  volumul istoricului Stoica Lascu, „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“, regăsim un articol semnat în ziarul „Farul", I, nr. 22, din 11 aprilie 1904, de către publicistul și politicianul Ioan N.Roman, supranumit de Nicolae Iorga „patriarhul Dobrogei”.
 

 
Intitulat „Cetățenii dobrogeni-cetățeni romîni”, textul aduce argumente în favoarea democratizării vieţii politice dobrogene, autorul susținând necesitatea egalității în drepturi a românilor din vechea provincie cu semenii lor din restul țării. 

„Populaţiunea Dobrogei, care se compune din patru categorii de cetăţeni, şi anume:
a) Vechile raiale, indiferent de naţionalitate, adecă supuşii otomani, cari se găseau în Dobrogea la 11 Aprilie 1877;
b) Romînii veniţi din judeţele Romîniei din stînga Dunărei, după anexarea provinciei;
c) Românii veniţi din provinciile romîne subjugate (ardeleni, băsărăbenii, bănăţenii, etc.), cărora li s'a vîndut pămînt rural în Dobrogea; şi
d) Cultivatorii de pămînt, de ori-ce naţionalitate, cari se găseau în Dobrogea la 3 Aprilie 1882, când s'a promulgat legea pentru regularea proprietăţei imobiliare rurale şi cari de asemenea au dobîndit pămînt de cultură.

Aceste patru categorii de locuitori alcătuesc cetăţenii dobrogeni, iar cetăţenii dobrogeni exercită în Dobrogea atîtea drepturi cetăţeneşti cîte le acordă şi le recunosc legile excepţionale ale provinciei.
 
Locuitorii cari nu fac parte din nici una din categoriile de mai sus nu sunt cetăţeni dobrogeni, - cu atît mai mult nu sînt cetăţeni romîni, în înţelesul mai larg al cuvîntului.
De la 1878 pînă la 1880, Dobrogea s'a administrat în virtutea unor regulamente, astăzi abrogate. La 1880 s'a votat legea organică a Dobrogei, iar la 1882 legea pentru regularea proprietăţei imobiliare rurale, - legi şi astă-zi în vigoare. Prin aceste două legi s'au creat cele patru categorii de cetăţeni dobrogeni enumerate mai sus.
 

De abia la 1884 Dobrogea intră în Constituţia revizuită, al căreia prim articol glăsueşte că: «Regatul Romîniei cu judeţele sale din dreapta Dunărei constituie un singur Stat indivizibil».
 
Revizuirea Constituţiei din 1884 n'a atins întru nimic starea de lucruri creată în Dobrogea prin legile excepţionale din 1880 şi 1882, menţionate mai sus. Organizarea provizorie a provinciei s'a menţinut, dar s'a lăsat legiuitorului ordinar facultatea de a introduce şi de a aplica în Dobrogea toate dispoziţiunile Constituţiei prin legi speciale, fără a fi trebuință de o altă revizuire a Constituţiei (art.133).
 
Recunoaşterea de drepturi cetăţeneşti celor patru categorii de locuitori dobrogeni enumerate mai sus, s'a făcut sub comanda unei imperioase necesităţi, de oare-ce, fără această recunoaştere, şi fiind dată alcătuirea etnică a provinciei, nici judeţul, nici comuna nu s'ar fi putut administra, într'un sistem în care viaţa reprezentativă să fie cît de puţin luată în seamă. Fără această recunoaştere, un singur sistem de administraţie a ar fi fost posibil şi anume despotismul făţiş, paşalîcul ori satrapiatul romînesc, în care locuitoriul să fi fost considerat ca birnic, şi nimic mai mult. 

 DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

O mare chestiune naţională, o imperativă necesitate de Stat

 

Dar dacă cele patru categorii de locuitori dobrogeni exercită bruma de drepturi cetăţeneşti ce legile excepţionale le recunosc, şi dacă în această privinţă categoriile se aseamănă între ele, sînt şi deosebiri de la una la alta, cînd le considerăm din punctul de vedere al dreptului de cetăţenie, în înţelesul legilor în această materie în Romînia propriii-zisă. Şi iată, sub acest raport, care e situaţiunea fiecărei categorii în parte:
 
a) Vechile raiale sînt cetăţeni dobrogeni, nu însă şi cetăţeni romîni, capabili a exercita drepturi în Romînia de-a stînga Dunărei; ei pot avea proprietăţi imobiliare rurale în judeţul Constanţa, nu însă şi în judeţul Ialomiţa; ei pot vota în alegerile comunale la Măcin, nu însă şi la Brăila. Un asemenea locuitor rămîne cetățean dobrogean cîtă vreme locueşte aici, în Dobrogea, îndată ce a trecut Dunărea, în Romînia propriu-zisă, el devine un străin pentru regat, aşa de străin, încît, dacă ar voi să se stabilească unde-va de-a stînga Dunărei şi să exercite acolo drepturi cetățeneşti, ar trebui mai întîiu să ceară şi să obţie naturalizarea ca cetăţean romîn, cum ar face-o ori-ce străin: un ungur, un englez, sau un american.
 
b) Romînii veniţi în Dobrogea din judeţele Romîniei de peste Dunăre au o altă pozițiune legală. Ei îşi păstrează calitatea de cetăţeni romîni, după cum şi-o păstrează tot romînul care locueşte cît-va timp într'o țară străină. Ei pot dobîndi proprietăţi imobiliare rurale în Romînia propriu-zisă şi pot chiar alege deputaţi şi senatori, dacă figurează în listele vre-unui judeţ şi dacă se deplasează şi se duce acolo cu ocazia fie-cărei alegeri.

 
Dobrogea, cu alte cuvinte, este străinătatea în care locueşte, pe toată viața, romînul venit aci de peste Dunăre. În Dobrogea el exercită aceleaşi drepturi cetăţeneşti ca şi fostele raiale. Reprezentanţi ai intereselor locale în Parlamentul ţărei nu trimite; la alegerile comunale participă numai cu restrițiunile de cenzale alegilor excepţionale dobrogene; iar la alegerile judeţiene îşi dă sau nu votul, după cum este sau nu numit primar de cătră reprezentanţii puterei centrale. Ast-fel, romînul venit din Romînia propriu-zisă în Dobrogea sufere aci o inexplicabilă capitis diminitio sub raportul drepturilor cetăţeneşti.
 
c) Romînii veniţi în Dobrogea din provinciile subjugate (ardelenii, băsărăbenii, bănăţenii etc.) au o poziţiune deosebită, superioară celei a foastelor raiale şi inferioară celei a romînilor veniţi din judeţele de peste Dunăre. Ca să poată deveni cetăţeni romîni, ca să poată dobîndi proprietăţi imobiliare rurale peste Dunăre şi să poată alege reprezentanţi în Parlament, ei trebue să ceară Camerelor recunoaşterea calităţei lor de romîni, cu dispensă de stagiu, aşa cum prevede art.9 din Constituţie. Cît timp locuesc în Dobrogea, însă, ei sînt cetăţeni dobrogeni, exercitînd drepturi la fel cu ale concetăţenilor lor de alte categorii.
 
d) În sfirşit, cultivatorii de pămînt, de ori-ce naţionalitate (nemţii, italienii, ruşii, lipovenii, etc) pe cari legea din 3 Aprilie 1882, i-a găsit aşezaţi în Dobrogea, urmează condiţiunea vechilor raiale; şi cu toate că sînt cetăţeni dobrogeni necontestaţi, trebue să ceară Corpurilor legiuitoare naturalizarea, pentru a deveni cetăţeni romîni peste Dunăre.

În rezumat, toate aceste categorii de locuitori sînt deopotrivă cetăţeni dobrogeni, au însă diferite poziţiuni faţă de lege, cînd e vorba să devie cetăţeni romîni, capabili de a exercita drepturile cetăţeneşti în Romînia propriu-zisă, întru cît unii au deja această calitate, alţii trebue să ceară Camerilor recunoaşterea ei, iar alţii, consideraţi ca străini, trebue să ceară naturalizarea.
 
Această stare de lucruri nu e bine cunoscută în Romînia propriu-zisă, printre bărbaţii purtători de cuvînt în cele politiceşti. Ei confundă lesne chestiunea de a se şti cum cetăţenii dobrogeni pot cere şi obţinerea individual recunoaşterea calităţei lor de cetăţeni romîni şi exerciţiul drepturilor cetăţeneşti pe amîndouă malurile Dunărei, cu chestiunea de a se şti în ce chip cetăţenii dobrogeni, toţi la o dată, iar nu prin cereri individuale, pot deveni cetăţeni romîni, exercitînd toate drepturile cetăţeneşti recunoscute romînilor de Constituţie, în virtutea unei legi ce urmează să se facă, potrivit art. 133 din Constituţie.
Deşi aceste două chestiuni sînt cu totul deosebite, soluţiunea celei d'întîi, recunoaşterea sau naturalizarea individuală, - influenţează judecata acelor oameni politici pînă în măsura de a nu mai vedea că ceal'altă chestiune, - asimilarea în drepturi a tuturor cetăţenilor dobrogeni cu cetăţenii din Romînia propriu-zisă, - nu mai este primitoare de aceiaşi soluţie, ci trebue privită şi considerată drept cea ce este în realitate: - o mare chestiune naţională, o imperativă necesitate de Stat.
 
Acestei confuziuni se datoreşte şi ideia ce 'şi-a făcut d. prim-ministru D.A. Sturdza despre obstacolul pe care l'ar opune acordărei drepturilor politice Dobrogei, împrejurarea că unii romîni transilvăneni, aflători aci, n'au obţinut încă recunoaşterea calităţei lor de cetăţeni romîni. Dacă d. prim-ministru ar fi cugetat că această nerecunoaştere nu ridică nici de cum acelor romîni calitatea de cetăţeni dobrogeni, ce li s'a creat prin legile excepţionale, şi dacă ar mai fi cugetat că chiar în sistemul d-sale de a vedea lucrurile poziţiunea lor este cu mult superioară cetăţenilor dobrogeni foste raiale turceşti sau plugarilor de altă origină, cari nu pot ajunge la cetăţenia romînă de cît prin naturalizare, cu stagiul de 10 ani şi toate cele-l'alte dificultăţi legale, d'sa n'ar maI fi pus înainte un asemenea obstacol, - atît de semnificativ în privinţa dragostei de neam, - şi n'ar mai fi găsit vinovaţi de situaţiunea nenorocită, în care e menţinută această provincie, tocmai pe acei cari i-au adus cele mai mari servicii, populînd-o şi romînizînd-o.
 
Din fericire. chestiunea e cu mult mai simplă, de cît cum pare a voi să o complice d. prim-ministru, şi ea a fost deja înţeleasă de oamenii drept cugetători: O parte a cetăţenilor ţărei, cu drepturi împuţinate, - cetăţenii dobrogeni, - cer egalarea lor în drepturi cu cea-laltă parte a cetăţenilor ţărei, - cu cetăţenii romîni din Romînia propriu-zisă. EI nu cer această egalare în mod individual şi cu observarea întregei filiere de procedură constituţională, ci în mod global, în virtutea unei legi.
 
Iată toată chestia !
Dacă guvernul actual nu va face aeastă lege, va face-o un altul, dar ea se va face negreşit, pentru că anomalia în care e ţinută această provincie de un sfert de veac încoace nu mai poate să dăinuiască.
Atunci nu vom mai avea «cetăţeni dobrogeni» şi «cetăţeni romîni», ci numai cetăţeni romîni, egali în drepturi precum şi în datorii.”

 
#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“ 
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu

Mai multe date din istoria Dobrogei puteţi afla accesând lucrarea „Mărturii din epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“, disponibilă integral în format electronic.
 
 
Dacă în urmă cu 121 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.

Sursa foto: Ilustrație din volumul „Istoria Dobrogei”, de Adrian Rădulescu și Ion Bitoleanu, disponibil în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța 
 
Citeşte şi:
 

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Soluţiunea ce se impune e aceasta - Întărirea elementului românesc şi îndrumarea Dobrogei pe calea propăşirei“

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Astă-zi, peştele este un aliment de lux, iar pescarul a devenit un fel de rob al comerciantului“

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Rusia din Dobrogea“ - consideraţii asupra elementului slav din provincia românească, la sfârşit de secol XIX 

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Sărbătoare regală în portul Constanţa, cu ocazia botezului vapoarelor „Regele Carol I“ şi „Principesa Maria“

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Tulcea a rămas un oraş tot atât de necunoscut ca Pekinul“

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Despre colonizarea Dobrogei și „relele făcute din cauza unei proaste și nepatriotice administrațiuni”