Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Tulcea a rămas un oraş tot atât de necunoscut ca Pekinul“
#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“: „Tulcea a rămas un oraş
5070
Marime text
Volumul „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“, unde istoricul Stoica Lascu a indexat cronologic articole de presă din perioada imediat următoare revenirii Dobrogei sub administrație românească, ne prilejuiește contactul cu viziunea jurnaliștilor vremii asupra evoluției greu încercatei provincii.
În ziarul tulcean „Istrul” I, nr. 2, din 15 ianuarie 1898, putem parcurge un articol despre starea căilor de comunicație și transport în Dobrogea, precum și despre izolarea Tulcei și necesitatea dezvoltării unei căi ferate care să lege județul din nordul provinciei de restul țării.
„În ziua anexărei, Dobrogea prin poziţionarea ei geografică să afla mai depărtată de ţară decât Statele limitrofe ca de pildă Rusia, Austria şi Ungaria şi această din cauză că ne despărţea Dunărea care era tot de o dată şi singura cale prin care puteam comunica cu restul ţărei.
Comunicaţia era oare-cum anevoioasă şi mai ales în timpul iernei când de multe ori devenea chiar imposibilă.
Această stare de lucruri era vătămătoare intereselor ţărei căci nu să putea folosi de porturile Dobrogei singura cale prin care ar fi putut comunica direct atât cu Orientul cât şi cu Occidentul, cauza pentru care comerciul nostru nu să putea desvolta şi remăneam oare-cum izolaţi de restul lumei. Afară de aceasta şi relaţiunile.dintre locuitorii ţării de dincoace de Dunăre cu cei de dincole erau limitate şi Dobrogea apărea în ochii locuitorilor celor-l'alte judeţe din ţară maI mult ca o ţară streină.
Pe de altă parte şi locuitorii Dobrogei să considerau streini de ţară aşa că asimilarea lor devenea aproape imposibilă. Guvernul înţelegând că Dobrogea nu să putea considera ca definitiv anexată, pănă n'ar fi legată cu ţara printr'o cale directă, cale care pe lângă aceasta era menită să dea un mare avânt comerciului nostru şi să ne permită să creăm şi o marină naţională, nu s'a dat înapoi de la nici un sacrificiu bănesc şi a aruncat podul peste Dunăre aşa că din ziua acea ne am putut considera în mod definitiv stăpânii acestei provincii.
După pod a venit rîndul portului din Constanţa care este menit a înlesni comunicaţiunile între Orient şi Occident şi a face ca ţara noastră să devină cea maI scurtă cale pentru traficul Europei cu Indiile şi extremul Orient.Constanța devine provincie „curat românească“
Cu podul şi portul, Constanţa devine cel mai important centru comercial din ţară şi numerul locuitorilor eI creşte din zi în zi prin noui contingente venite de peste Dunăre, din care unii să stabilesc în comunele învecinate, aşa că oraşul şi judeţul Constanţa 'şi perd treptat caracterul lor exotic spre a deveni o provincie curat românească şi timpul nu este depărtat când Românul din Carpaţi sau de peste Olt venind în Dobrogea să simţă că se află la el acasă.
Nu tot aşa însă să poate spune şi de judeţul Tulcea. Acest judeţ situat la nordul Dobrogei şi învecinat cu Rusia se află şi astăzi izolat şi aproape strein de ţară de şi locuitoriI sei sunt în majoritate Români.
Dacă Constanţa în timpul verei atrage elita societăţei bucureştene şi o mulţime de lume venită din toate unghiurile ţării aşa că astăzi cu greu poţi găsi un Român cu dare de mână care să nu o fi vizitat, Tulcea a rămas pentru eI un oraş tot atât de necunoscut ca Pekinul.
Relaţiunile comerciale între Tulcea şi celel'alte oraşe din ţara, afară de Galaţi, sunt foarte restrînse şi dacă vorbind cu un Român de peste Dunăre 'I întrebi dacă a fost în Tulcea, 'ţi respunde că n'a avut ce căuta căci e prea departe. Ast-fel fiind ori-cine înţelege că opera de asimilare mergea foarte încet şi întimpină mari deficultăţi. Toate aceste sunt consecinţele lipsei unei căi de comunicaţie directe şi lesnicioase între Tulcea şi restul ţării. Din această cauză, atât noi cât şi guvernul perdem enorm de mult căci comerciul stagnează, producătorii săteni sunt exploataţi de intermediari, cari le iea cea mai mare parte din profit iar bogăţiile naturale remân neexploatate.
DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF
Judeţul nostru e unul din cele mai bogate din ţară; avem păduri care ne dau lemne de lucru, cariere de piatra şi de nisip, mineralele să găsesc în abondenţă însă pînă acumă nimine nu s'a gândit să facă sondagii. Terenurile noastre de cultură sunt bune şi cultivate într'un mod mai raţional ar putea să producă înzecit de cea ce produc astăzi; iar pescăriile noastre sunt din cele mai bogate şi dacă am şti să le creiăm debuşeuri ar deveni o sursă de bogăţie nesfârşită.
Nimic însă nu se poate face în izolarea în care ne găsim astăzi. Pentru ca această stare de lucruri să înceteze şi să ne punem pe acelaş picior cu celelalte judeţe din ţară, este neaparat necesar să avem o linie ferată care să ne pună în comunicaţie directă cu podul de peste Dunăre şi deci cu restul ţări. Aceasta linie trebuia făcută de mult, totuşi nu ştim din ce cauză guvernul a tot amânat aceasta lucrare. Credem însă că a venit vremea când guvernul va trebui să se gândească serios la mijlocele de a îmbunătăţi situaţia şi că judeţul nostru merită aceiaş atenţiune ca şi cele l'alte, de acea nădăjduim că nu va întârzia să pună în lucrare construcţia acestei linii ferate şi chiar să vorbeşte că să fac studii în această privinţă.
Dacă această ştire e adevărată apoi rugăm pe d-l Ministru al Lucrărilor Publice să se grăbească a veni cu relativul proiect de lege, căci ori-ce întărziere e vătămătoare întereselor Statului şi popolațiunei dobrogene.
Din cele două traseuri ce se preconizează adică: Tulcea-Medigidia şi Tulcea-Constanţa, credem că cel d'înteiu e preferabil şi aceasta din două puncte de vedere: unul că distanţa dintre oraşul nostru şi podul de peste Dunăre va fi mai scurt şi al doilea, oferă avantajul că străbate întregul judeţ, pe cât timp dacă s'ar prefera traseul Tulcea Constanţa majoritatea comunelor din judeţ ar remânea depărtate de calea ferată şi decI în imposibilitatea de a se servi”.
#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu
Mai multe date din istoria Dobrogei puteţi afla accesând lucrarea „Mărturii din epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“, disponibilă integral în format electronic.
Dacă în urmă cu 121 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
DREPTURI DE AUTOR
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
Sursa foto: Ilustrație din „Dobrogea. Cincizeci de ani de vieață românească”, volum aflat în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța
Citeşte şi:
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
_thumb2.JPG)
_thumb2.JPG)
_thumb2.jpg)
_thumb2.jpg)
