#RespectTeatru Medalia „Jean Ionescu“ şi placheta CJC #RespectTeatru, pentru actorul şi directorul Lucian Iancu

Printre marii absenţi - motivat de o problemă de sănătate - de la evenimentul organizat de ZIUA de Constanţa pentru a-i omagia pe seniorii teatrului constănţean s-a numărat şi îndrăgitul actor Lucian Iancu (născut pe 3 februarie 1940).
 

 
Cu toate acestea, Medalia „Jean Ionescu“ din partea ZIUA de Constanţa, conferită cu prilejul evenimentului „Incredibila memorie a teatrului constănţean“, dar şi placheta #RespectTeatru din partea Consiliului Judeţean şi scrisoarea de mulţumire din partea Primăriei Municipiului Constanţa, i-au fost acordate colegei sale, sărbătorita Anaid Tavitian.
 
Într-un capitol sugestiv intitulat „Letopiseţ“ (1951-1990), din cartea „Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii“, Georgeta Mărtoiu şi Anaid Tavitian îi dedică un însemnat spaţiu editorial celui care a fost nu numai un important actor al scenei constănţene, dar şi director în două mandate.
 
În Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa, în variantă digitalizată, puteţi citi integral descrierea pe care autoarele au găsit de cuviinţă să i-o... dedice lui Lucică şi din care vă oferim un fragment.
 
Thalia ex ponto la cumpana de mileni
 
„Peregrin prin teatrele din Botoşani (unde l-a însufleţit pe Cyrano), Piatra Neamţ (unde a jucat în celebrele spectacole ale lui Andrei Şerban «Noaptea încurcăturilor» şi «Omul cel bun din Sâciuan») şi Bucureşti, Teatrul Mic, secretar literar al Agenţiei Artistice a Litoralului, director al teatrului constănţean în două rânduri ('84-'85; '94-'98), decan al Facultăţii de teatru a Universităţii «Ovidius», prezenţă permanentă pe genericul filmelor româneşti, timp de trei decenii, artizan şi negustor de mănuşi din piele de pisică, autor al deturnării unui vapor pentru a evada din ţarcul congreţionar în care trăiam, deţinut politic cu glorie şi cu haz, Lucică nu s-a dezminţit niciodată: a fost şi a rămas un actor atins de geniul histrionic.
 
Un actor atât de pasionat şi cucerit de minunăţia profesiei sale, încât trăieşte fiecare împrejurare a vieţii lui ca pe o întâmplare de teatru; aceasta însemnând de fapt, că tot ceea ce realizează pe scenă are profunzimea şi forţa întâmplărilor din viaţă. Nu vreau să sugerez că în noianul de trăiri aevea şi scenice actorul şi-ar fi pierdut sinea; vreau să spun doar că sinea lui este încă o faţă, complexă şi adevărată a personalităţii sale proteice. Aduc în sprijinul acestei afirmaţii (pe care o doresc un omagiu!), răspunsul dat de actor într-un interviu de televiziune la întrebarea: «Cum priveşte acum tentativa spectaculoasă de evadare?», «Ca şi când n-ar fi vorba despre mine, ca şi când toate s-ar fi întâmplat altcuiva» a zis actorul, aflat atunci în rolul de intervievat pe care-l trăia cu tristeţe reţinută.
 
Un munte de om, spătos şi împăroşat în care n-ai crede că pot vieţui laolaltă- bine! - atâţia îngeri şi atâţia demoni. Tobă de lecturi şi informaţii de pe alte canale, poate da oricând ora exactă a teatrului, gustul său fiind o sinteză cum nu se poate mai firească şi fericită între ceea ce reprezintă ultimul răcnet al modernităţii teatrale şi acel «ceva» esenţial care vine din
străvechimea teatrului şi care - egal cu sine însuşi - va trăi mereu. Un actor cerebral de mare sensibilitate însă, respirând histrionismul prin toţi porii fiinţei sale, pe scenă şi în viaţă, jovial, petrecăreţ, plin de duh ... şi care cred că nu a epuizat tot ceea ce inteligenţa şi talentul său, îngemănate, pot realiza“.
 
Citeşte şi:
 
#RespectTeatru Au construit din iubire, iar ZIUA de Constanţa le-a oferit... nemurire. Digitalizarea celor şapte cărţi despre comunitatea teatrală constănţeană a provocat un proiect unic în România (galerie foto)
 
 
 
 

Galerie foto: