#RespectTeatru Medalia „Jean Ionescu“ și placheta CJC #RespectTeatru, pentru balerina Rodica Raicu Uretu

Cu toate că nu a putut fi prezentă la evenimentul intitulat „Incredibila memorie a teatrului constănțean“, organizat de cotidianul ZIUA de Constanța pe 12 iunie, în foaierul Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski“, balerina Rodica Raicu Uretu (născută pe 30 august 1951) a fost distinsă cu medalia „Jean Ionescu“ și cu placheta #RespectTeatru din partea Consiliului Județean, dar și cu o scrisoare de mulțumire din partea Primăriei Municipiului Constanța.
 
Și pentru că în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța există digitalizată cartea „Dulcea povară“, semnată de Jean Badea, iată cum o descrie autorul pe balerină!
 

 
 
Altcineva în locul ei, cu „complexul” taliei mici, n ar fi avut îndrăzneala să se dedice profesiunii de balerină. Este însă o „leoaică” veritabilă, obișnuită să nu abandoneze lupta, să se „bată” până învinge. S a născut la Iași, dar a studiat baletul la liceul de specialitate din Cluj, cu profesoara Ileana Todea. În anul absolvirii, 1972, a fost angajată de Teatrul Liric din Constanța. Ca și alți colegi de trupă, a urmat cursuri de perfecționare de trei ani la școala „G. Palucca” din Dresda, cu profesori ruși și germani.
 
Pentru că nu i a fost dat să danseze partiturile de prințese din Lacul Lebedelor sau Coppelia, Rodica Raicu Uretu s a concentrat cu întreaga ei ființă pe partituri solistice din Bal mascat, Soarele Londrei, Cântărețul mexican, dar și pe rolurile Mercedes și Quitteria din baletul Don Quijote sau Mona din Giselle. Talentul ei complex „a țâșnit” ca un șuvoi greu de stăpânit în Gura lumii și Nunta însângerată, care i au atras meritate laude din partea unui cronicar muzical de competența Luminiței Vartolomei: „[...] a devenit o veritabilă stea, etalându și entuziasmat precizia și maleabilitatea, sensibilitatea și vigoarea, capacitatea de a crea, la fel de copleșitoare prin forță, două personaje aflate la antipozi: Băboiul din Gura lumii și Mama din Nuntă însângerată”.
 
Un alt moment de vârf al „palmaresului” Rodicăi a fost Piranda din baletul Balada lui Rică, de Laurențiu Profeta, despre care „bătrânul” George Sbârcea scria: „[...] balerină de expresie, de virtuozitate și simț scenic, a vizualizat efervescența muzicii”. O altă coordonată a personalității artistice a Rodicăi Raicu Uretu a fost coregrafia. Ea a înțeles la timp că trebuie să încerce să treacă de cealaltă parte a „barierei”, să și pună în valoare experiența și tehnica obținute în atâția ani de muncă în sala de studii și repetiții sau la scenă, în reprezentații.
 
A gândit și a realizat coregrafia mai multor spectacole, unele pentru copii (Soldățelul de plumb și Mowgli), altele pentru cei mari (Bal mascat, Otello), răspunzând și invitației Teatrului Dramatic (Troia în flăcări, Oedip, Crazy Cats). N au fost niște încercări temerare sau „schimbări de registru” la vreun moment de „criză”, ci lucrări serioase, cu impact direct la public și critică: „[...] coregrafia integrată componistic perfect acțiunii, inspirată”   Aurelia Lăpușan; „Practicând un neoclasic cu inflexiuni când de jazz, când de folclor, cu accente uneori dramatice, alteori acrobatice, ea caută de fiecare dată un punct de sprijin în jurul căruia să și construiască lucrarea”   Vivia Săndulescu.
Reușita Rodicăi Raicu Uretu în interpretare și coregrafie este expresia talentului îmbinat cu munca și ambiția de autodepășire pe fondul unui „răzbel” cu atâtea „iele” potrivnice...
 
Puteți citi în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța și celelalte portrete realizate de secretarul literar artistic Jean Badea.
 
Citește și:
 
#RespectTeatru Au construit din iubire, iar ZIUA de Constanţa le-a oferit... nemurire. Digitalizarea celor şapte cărţi despre comunitatea teatrală constănţeană a provocat un proiect unic în România (galerie foto)
 
 
 

Galerie foto: