#RespectTeatru Medalia „Jean Ionescu“ şi placheta CJC #RespectTeatru, pentru balerinul Octavian Axente (galerie foto)

Între cei 62 de seniori „medaliaţi“ la evenimentul intitulat „Incredibila memorie a teatrului constănţean“, organizat de cotidianul ZIUA de Constanţa pe 12 iunie, în foaierul Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski“, s-a numărat şi balerinul Octavian Axente (născut pe 27 martie 1942).
 
El a fost distins pentru întreaga sa carieră cu medalia „Jean Ionescu“ şi cu placheta #RespectTeatru din partea Consiliului Judeţean, dar şi cu o scrisoare de mulţumire din partea Primăriei Municipiului Constanţa.
 
Şi pentru că în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa există digitalizată cartea „Dulcea povară“, semnată de Jean Badea, iată în continuare cum îl descrie autorul pe balerin:

„Cum a reuşit Octavian Axente să-şi atragă antipatia colegilor de breaslă în cei patru ani (1997-2000) în care s-a aflat în fruntea Comisiei de cultură, culte, învăţământ, sport etc. a Consiliului Local Constanţa rămâne un mister greu de elucidat. Abia se pensionase, în 1996, după o lungă şi rodnică activitate pe scena Liricului, că s-a simţit străpuns de săgeata otrăvită a patimii politice. S-a înscris într-un partid fără istorie pe plaiurile mioritice, dar cu măreţe speranţe, al ecologiştilor, şi a păşit în arenă cu tupeu, convins că «verzii» au menirea de a purifica nu doar mediul, ci şi moravurile şi năravurile balcanice. Fostul balerin din trupa doamnei Mireille Savopol a apărut pe lista ecologiştilor pentru Consiliul Municipal şi, spre surprinderea unor foşti fârtaţi, care ascundeau prin buzunare un carnet de culoare purpurie, a fost ales în micul «parlament» local. Tavi Axente şi-a luat în serios misiunea, a mărşăluit fără a obosi prin teatre, muzee, biblioteci, prin atelierele artiştilor plastici, a ascultat oameni şi conducători de instituţii pentru a le înţelege păsurile şi a le susţine în legislativul municipal. 
 
Se spune că era bătăios, nu se lăsa intimidat de «greii» partidelor cu nume sonore şi nu ceda în faţa altor «colţoşi» mai aprigi ca el. Prezent la premiere, vernisaje, lansări de carte, festivaluri şi alte evenimente culturale (şi, probabil, sportive, didactice, religioase... ), acest basarabean de la Bălţi căra cu el, uneori cu forţa, şi alţi consilieri municipali. 
 
După anul 2000, la comisia culturală au venit personaje care, cu puţine excepţii, n-au trecut pragul instituţiilor din subordinea lor, aşa încât Tavi Axente a rămas o «rara avis» la Casa Albă a Constanţei.
 
De câţiva ani s-a retras completamente din viaţa publică. Pare bizar ca un ins neliniştit şi energic să trăiască molcom la gura sobei, «torcând» potolit amintirile tinereţii, din vremea şcolii de balet la clasa lui Ştefan Gheorghe, a celor peste 50 de premiere de la Teatrul Liric, cu baletele Don Quijote, La piaţă, Domnişoara Nastasia, Coppelia, Giselle, Spărgătorul de nuci... , operele Faust, Carmen, Traviata, Bal mascat (la care s-a încumetat să semneze coregrafia), Boema ş.a. sau operetele Ana Lugojana, Văduva veselă, Lysistrata, Dragoste de ţigan, My Fair Lady etc. etc. 
 
Din când în când, iese din „bârlog" şi este văzut în sala de teatru, la spectacolele Teatrului de Stat în care este distribuit fiul său. Se aude că Alexandru îi calcă pe urme şi tatăl, mândru tare, abia aşteaptă să fie depăşit în această competiţie paşnică. Şi totuşi, îmi poate spune cineva de ce şi-a atras acest băiat o nemeritată antipatie?“.
 
Puteţi citi în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa, AICI şi celelalte portrete realizate de secretarul literar artistic Jean Badea.
 
Citeşte şi: 
 
#RespectTeatru Au construit din iubire, iar ZIUA de Constanţa le-a oferit... nemurire. Digitalizarea celor şapte cărţi despre comunitatea teatrală constănţeană a provocat un proiect unic în România (galerie foto)

#citeșteDobrogea #memoriateatruluiconstănțean Șapte titluri esențiale pentru teatrul constănțean