#RespectTeatru Medalia „Jean Ionescu“ şi placheta CJC #RespectTeatru, pentru impresarul artistic Muezel Geambec

Printre seniorii teatrului care au slujit cu multă dăruire scena constănţeană se numără şi impresarul Muezel Geambec (5 iunie 1937), sărbătorită, alături de colegi, la evenimentul „Incredibila memorie a teatrului constănţean“, prilej cu care a primit Medalia „Jean Ionescu“ şi placheta #RespectTeatru, iniţiată de Consiliul Judeţean Constanţa, precum şi scrisoarea de recunoştinţă a Primăriei Constanţa.

„Muezel Geambec are meritul de a deţine un record absolut în viaţa teatrelor constănţene, şi anume acela de a fi muncit neîntrerupt, timp de peste 50 de ani, în aceeaşi instituţie“.

„Muezel (alături de Sebastian Taşcă şi Tanţa Drăghici) este un model al impresarului absolut, care nu oboseşte niciodată, funcţionând ca un perpetuum mobile, care ştie bine că oricât de mari, frumoase şi bune, spectacolele nu valorează nimic dacă nu ajung la public, care nu numai că le consumă, validându-le sau nu, dar parţial le şi creează. Că publicul este coautor al operei de artă o spun nu doar esteticienii cei mai avizaţi, dar o ştie şi o simte fiecare creator.

N-am văzut-o niciodată pe Muezel cu o geantă «diplomat» - ar fi părut mai mare decât stăpâna. Avea doar o trăistuţă, ca un porthart, în care ţinea biletele şi caietele de evidenţă.

Dar ce caiete! Se aflau înscrise în ele toate şcolile oraşului şi judeţului Constanţa, numele directorilor şi ale profesorilor răspunzători de activităţile culturale şi toate spectacolele din repertoriul teatrului văzute de fiecare clasă.

Când mergea în şcoli (sau grădiniţe sau cămine) să facă o ofertă, ştia exact care sunt spectacolele văzute de copiii respectivi, dar şi potrivit nivelului lor de înţelegere.

Şi să te ţii, pledoarie avocăţească: Muezel ştie ca nimeni alta să recomande şi să vândă cu multă căldură şi mult talent o marfa atât de fragilă şi de puţin căutată - din păcate - cum este spectacolul.

Dar ea n-a fost numai impresar. S-a «lipit» pur şi simplu de instituţia pe care o slujeşte de 50 de ani cu un devotament exemplar. A fost actriţă corp ansamblu (la începuturile teatrelor constănţene), a făcut figuraţie în spectacolele Teatrului Dramatic (este foarte mândră că a jucat alături de marele actor George Vraca, despre care povesteşte că era un om foarte politicos şi bun);

- a făcut parte din corpul de balet al secţiei estradă, a făcut parte din corul secţiei de operă - operetă; a fost administrator, secretară, magaziner, pompier, femeie de servici, supraveghetor sală. Dacă ar fi să alegem cuvântul care să o caracterizeze cel mai bine, am zice neoboseală...

N-ar fi însă destul. Este un om inteligent, cu suflet bun, cu un acut simţ al dreptăţii, de o francheţe dezarmantă - vecină cu duritatea“.

Galerie foto: