![](https://www.ziuaconstanta.ro/images/stories/2018/08/29/mircea-tegzesiu.JPG)
Dincolo de performanţa de a aduce laolaltă nume celebre ale scenei constănţene, evenimentul „Incredibila memorie a teatrului constănţean“, organizat de cotidianul ZIUA de Constanţa pe 12 iunie, în foaierul Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski“, a reuşit să-i aducă în lumina „reflectoarelor“ şi pe cei care contribuie la bunul mers al lucrurilor din spatele... cortinei.
![](https://www.ziuaconstanta.ro/images/stories/2018/08/29/pics/mirceategzesiu-watermark-2.jpg)
Un astfel de exemplu este şi consultantul artistic
Mircea Tegzeşiu (19 octombrie 1957), un ardelean care în 1980, la finalul facultăţii, a optat pentru orchestra simfonică de la mare. Aşadar, pentru cei peste 30 de ani dedicaţi actului artistic constănţean i-au fost acordate medalia „Jean Ionescu“, o scrisoare de mulţumire din partea Primăriei Municipiului Constanţa, Consiliul Judeţean alăturându-se cu placheta #RespectTeatru.
Despre artistul modest din spatele spectacolelor de la TNOB am găsit un pasaj în cartea „
Dulcea povară“, semnată de
Jean Badea, care se găseşte în varianta digitalizată în Biblioteca virtuală ZIUA de Constanţa.
Plecat din Şimleul Silvaniei în aventura fascinantă a muzicii, tânărul Tegzeşiu şi-a ales ca obiect de studiu la Conservatorul clujean unul dintre cele mai dificile instrumente, cornul, poate din instinct, poate povăţuit cu chibzuinţă. A avut profesori buni (Vasile Mureşan, Constantin Râpă, Valentin Timaru), a fost un student vrednic, clasificat între cei mai buni absolvenţi ai seriei 1980. La repartizarea centralizată, pe ţară, a optat pentru Orchestra Simfonică din Constanţa, un colectiv tânăr, format şi condus de un fost cornist, Paul Staicu, care, în mai puţin de un an, reuşise să impună formaţiunea simfonică a Teatrului Liric în geografia artistică a ţării.
Mircea Tegzeşiu avea cunoştinţă despre toate acestea, astfel încât alegerea sa a fost o consecinţă a maturităţii şi a înţelepciunii cu care şi a hotărât destinul artistic. A avut şansa să se formeze la izvoarele unui repertoriu simfonic de primă mână, din care n au lipsit cele mai importante concerte pentru corn şi orchestră semnate de R. Strauss, Mozart, Weber, Franz Rosetti, Glier, Britten. Mircea a fost solistul acestor concerte, interpretarea sa intrând în conştiinţa publică (melomani, cronicari de specialitate), propulsându-l în acelaşi timp în funcţia, mai mult decât onorifică, de şef de partidă. Memorabil rămâne însă Concertul pentru patru corni şi orchestră de R. Schumann, o partitură ocolită de interpreţi din cauza dificultăţilor impuse artiştilor de pe podiumul de concert.
Succesul lui Mircea Tegzeşiu şi al colegilor săi, Cristian Codreanu, Gelu Colda şi Corneliu Bandabur, a fost recunoscut în revista „Contemporanul” din februarie 1983 de cronicarul Theodor Drăgulescu: „O inedită primă audiţie, lucrare de un deosebit farmec, cvartetul constănţean dovedindu-se temerar...”.
Din păcate, Mircea Tegzeşiu a fost nevoit în anul 1992 să renunţe la cariera concertistică (din motive medicale), dar n a acceptat nicio clipă gândul de a se îndepărta de muzică şi de instituţia constănţeană, ridicată între timp la grad de filarmonică. A acceptat postul de secretar muzical şi apoi de consultant artistic oferit de directorul de atunci, Radu Ciorei, în care a oficiat cu probitate profesională şi eleganţă a cuvântului şi a gestului.
Iar dorul de scenă şi de corn, care nu l putea părăsi nicicum, este alinat în ultimii ani de fiul său, Sebastian. Tânărul violonist duce mai departe, peste hotare, tradiţia muzicală a familiei Tegzeşiu.
Citeşte şi:
#RespectTeatru Au construit din iubire, iar ZIUA de Constanţa le-a oferit... nemurire. Digitalizarea celor şapte cărţi despre comunitatea teatrală constănţeană a provocat un proiect unic în România (galerie foto)
Galerie foto: